ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 87/2022

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 3 aprilie 2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr. x/2018, contestatorul A., în contradictoriu cu intimații Primăria Sector 6 București și BEJ B., a formulat contestație la executare, solicitând anularea executării silite începute de BEJ B. în dosarul de executare nr. 540/2017.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București: Prin sentința civilă nr. 4267 din 7 iunie 2018, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului BEJ B. și a respins contestația în anulare ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins contestația în anulare formulată în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 6 București, ca neîntemeiată. A obligat pe contestator la plata către BEJ B. a sumei de 72 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate de comunicarea dosarului de executare silită.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București: Prin decizia civilă nr. 74A din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelantul-contestator A. împotriva sentinței civile nr. 4267 din 7 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.

Cererea de revizuire: Împotriva deciziei civile nr. 74A din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, contestatorul A. a formulat la 3 aprilie 2019 cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub dosar nr. x/2019. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. Prin încheierea din 2 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a dispus disjungerea motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și formarea unui nou dosar cu nr. x/2019 Hotărârea de declinare: Prin decizia civilă nr. 2273 A din 2 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței materiale, fiind declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 6 București, în favoarea Curții de Apel București.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin decizia nr. 491 A din 18 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 74A din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 6 București.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 491 A din 18 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuentul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și admiterea cererii de revizuire, cu consecința deființării deciziei civile nr. 74A din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, admiterea contestației la executare și deființarea actelor de executare silită din dosarul nr. x/2017, respectiv în dosarul de instanță nr. x/2018 În cuprinsul motivelor de recurs, recurentul-revizuent a arătat că a formulat cerere de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că decizia nr. 74A din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018 este potrivnică sentinței civile nr. 10119 din 12 decembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3687 din 8 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă. A precizat că hotărârea recurată a fost dată "ca urmare a unei erori de logică", cu greșita aplicare a legii, în cauză existând decizii distincte contradictorii, pronunțate de instanțele judecătorești în același dosar de executare - dosarul nr. x/2017 al BEJ B.. A menționat că erorile sunt evidente - prima eroare se referă la faptul că numele debitorului în dosarul de executare este A. și nu A., iar cea de-a doua eroare - faptul că domiciliul debitorului este greșit menționat în somația emisă în dosarul de executare nr. 540/2017, subliniind că această din urmă eroare materială nu a fost corectată prin cererea de îndreptare a erorii materiale. Recurentul-revizuent apreciază că hotărârea curții de apel a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, dat fiind faptul că în cuprinsul deciziei recurate instanța ar fi reținut că "la data de 15.03.2018 a fost emisă o nouă somație în care apare corect numele contestatorului" - afirmație eronată, din punctul său de vedere, doarece nu s-a emis o altă somație, aceasta nefiindu-i comunicată. Reluând situația de fapt prezentată și în cuprinsul cererii de revizuire, recurentul-revizuent a arătat că executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de instanță a fost începută de către BEJ B. în dosarul de executare silită nr. x/2017. În respectivul dosar, Judecătoria Sector 6 București a pronunțat sentința civilă nr. 10119/12.12.2017, prin care a admis contestația la executare, a anulat actele de executare silită, efectuate în dosarul de executare nr. 540/2017 BEJ B., a respins ca neîntemeiată contestația la titlu, în temeiul art. 717 alin. (2). C. proc. civ., a obligat pe intimată la plata către BEJ B. a sumei de 35 RON și la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, a dispus restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 285 RON. Sentința civilă nr. 10119/12.12.2017 a rămas definitivă ca urmare a deciziei civile nr. 3687/8.11.2018, prin care Tribunalului București, secția a V-a civilă a respins apelul, ca nefondat, și a obligat pe apelantă să plătească intimatului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. În continuare, recurentul-revizuent a prezentat scurte considerații privind autoritatea și respectiv puterea de lucru judecat în ce privește anularea dosarului de executare nr. 540/2107 al BEJ B., arătând în esență că nu numai dispozitivul deciziei civile nr. 3687/8.11.2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2017 a intrat în puterea de lucru judecat, ci și considerentele acesteia, deoarece ele cuprind argumentele decisive ce au constituit fundamentul soluției cuprinse în dispozitiv, precum și elemente necesare pentru stabilirea întinderii dispozitivului. Nu mai există niciun act valid în dosarul de executare silită, acesta fiind "închis definitiv conform instanței". În mod corect, normal și procedural ar fi trebuit refăcută toată procedura de executare silită de către BEJ B. împotriva proprietarului de drept. A arătat că nu au fost respectate nici dispozițiile art. 666 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ. când s-a deschis dosarul nr. x/2018 pe numele A. în 15.03.2018, întrucât nu a existat încuviințare de executare silită, instanța de judecată fiind indusă în eroare, solicitându-se executarea silită - respinsă definitiv în dosarul nr. x/2018. Recurentul-revizuent a concluzionat că "dosarul nr. x/2018 nu are încuviințare, deci este ilegal formulat, născându-se două dosare cu același titlu și soluții diferite." Executarea silită a continuat în baza unei îndreptări a erorii materiale pe încuviințarea inițială, astfel încât, în mod clar când s-a cerut încuviințarea executării silite din nou aceasta a fost respinsă - dosar nr. x/2018. În condițiile în care în primul dosar a rămas definitivă sentința civila pronunțată, nu se explică cum ar fi putut continua vechiul dosar de executare silită nr. x/2017, în cadrul căruia toate actele de executare silită au fost anulate, fără o nouă încuviințare a executării silite și fără ca executorul judecătoresc să depună la dosarul de instanță dovada realizării/obținerii acesteia. În finalul cererii de recurs, recurentul-revizuent a arătat că există o hotărâre cu autoritate de lucru judecat, prin care s-au desființat toate actele de executare din dosarul x/2017 al BEJ B., respectiv sentința civilă nr. 10119/12.12.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3687/8.11.2018. Așadar, această decizie este definitivă, iar dosarul are și anterioritate în timp, fiind primul dosar având ca obiect contestație la executare silită.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte și apărările formulate: Dosarul a fost pe rolul instanței supreme la 18 august 2020. Prin rezoluția din 14 septembrie 2020, s-a dispus comunicarea recursului către intimata Primăria Sector 6 București, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare. Intimata nu a depus întâmpinare. La 10 iunie 2021 raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în complet de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părți. Părțile nu au depus puncte de vedere la raport. La 28 octombrie 2021 recursul a fost admis în principiu și s-a stabilit termen la 20 ianuarie 2022 cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse: Deși calea de atac nu a fost întemeiată în drept, criticile formulate de recurentul-revizuent sunt susceptibile de încadrare în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la greșita aplicare de către instanța de revizuire a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În speță, prin hotărârea ce face obiect al analizei în recurs a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curtea de apel reținând că prin decizia civilă nr. 74/A din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul București, împotriva căreia a fost îndreptată revizuirea, a fost analizată excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 10119 din 12 decembrie 2017, fiind respinsă pentru considerentele expuse în cadrul hotărârii. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în această cale de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Astfel cum în mod corect a reținut curtea de apel, invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat. Rațiunea verificării îndeplinirii acestor condiții o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Una dintre condițiile impuse pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiții, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeași excepție, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme rezultând din hotărârea prin care s-a examinat în cadrul celui de-al doilea proces excepția puterii de lucru judecat. Raportat la datele speței, se constată că prin decizia civilă nr. 74/A din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul București a fost analizată cuprinzător problema autorității de lucru judecat a sentinței civile 10119 din 12 decembrie 2017 - acesta fiind considerentul pentru care instanța de revizuire a respins cererea de revizuire, constatând că nu a fost îndeplinită una dintre condițiile anterior enunțate - aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat. De altfel, nici recurentul-revizuent în cuprinsul cererii de recurs și nici prin concluziile apărătorului ales, nu a susținut contrariul, nefiind formulate critici concrete cu privire la acest aspect. Instanța nu a respins cererea de revizuire cu motivarea că hotărârile nu ar fi contradictorii (nu a analizat acest aspect), astfel cum susține recurentul-revizuent, ci pentru neîndeplinirea uneia dintre condițiile de admisibilitate anterior menționate. Astfel cum a fost formulată cererea de recurs, se constată că susținerile recurentului-revizuent, ce reiterează în mare parte motivele prezentate în cuprinsul cererii de revizuire, îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate la adresa deciziei nr. 74/A din 15 ianuarie 2019, vizând modul în care tribunalul a apreciat cu privire la lucrul judecat stabilit prin cele două hotărâri pretins potrivnice (acestei instanțe i se impută de fapt "eroarea de logică" - cu referire la eroarea privind numele și adresa debitorului din dosarul de executare, iar nu instanței de revizuire). Or, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, și nu de reformare, nu se poate exercita un control judiciar asupra modalității în care o altă instanță s-a pronunțat cu privire la chestiunea autorității de lucru judecat. Trebuie subliniat că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci, după constatarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia. Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009). Având în vedere toate aceste aspecte, se constată că, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curtea de apel a reținut că prin decizia civilă nr. 74/A din 15 ianuarie 2019 pronunțată de Tribunalul București a fost analizată problema autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 10119 din 12 decembrie 2017, astfel încât nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate ale revizuirii - aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.