ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 418/2022

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la 6 septembrie 2017, contestatorul Municipiul București în contradictoriu cu intimații A. și B., a solicitat anularea actelor de executare aferente dosarului de executare nr. 202/2017 și a actelor de executare prin care s-a solicitat obligația de plată a sumei de 140.420 RON, exonerarea de plata sumei din încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare emisă la 29 august 2017, prin care s-a stabilit suma de 2.500 RON onorariu de avocat plătit de către creditori, precum și a tuturor actelor emise, ori în subsidiar micșorarea cuantumului acestuia, considerându-l excesiv și nejustificat.

Prin sentința civilă nr. 9279 din 15 noiembrie 2017, Judecătoria Sectorului 6 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin sentința civilă nr. 1415 din 16 februarie 2018, Judecătoria Sectorului 5 București, a admis în parte contestația la executare, a anulat în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 29 august 2017 întocmită de C. și D. în dosarul de executare nr. 202/2017, respectiv pentru suma de 1.500 de RON și a dispus întoarcerea executării silite cu privire la suma de 1.500 de RON și a obligat pe intimați să restituie această sumă debitorului Municipiul București.

Prin decizia civilă nr. 846 A din 15 martie 2019 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a constatat perimată cererea de apel formulată de intimații A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1415 din 16 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.

Prin decizia civilă nr. 821R din 11 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenții-pârâți A. și B. împotriva deciziei nr. 846 A din 15 martie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 821R din 11 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs pârâții A. și B. la 21 decembrie 2020.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 5 ianuarie 2021. Prin rezoluția din 11 februarie 2021 s-a dispus comunicarea cererii de recurs, urmând ca, după expirarea termenelor prevăzute de lege, să se întocmească raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Totodată, s-a pus în vedere recurenților-pârâți A. și B. să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

La 24 noiembrie 2021 raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în complet de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia părților din cauză.

În raport s-a consemnat faptul că recurenții nu au depus dovada achitării taxei judiciare în cuantum de 100 RON, deși au fost încunoștințați la 19 februarie 2021 că au această obligație,

Raportul a fost comunicat părților la 9-10 decembrie 2021.

Examinând cu prioritate recursul în raport cu excepția netimbrării, invocată din oficiu, Înalta Curte reține că excepția este întemeiată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic, sub sancțiunea nulității.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (2), dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

În prezenta cauză, în sarcina recurenților-pârâți s-a stabilit obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, calculată în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

Recurenții-pârâți au fost încunoștințați la 19 februarie 2021, conform dovezilor de la dosar, că au obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în termen de 10 zile de la primirea adresei, însă nu și-au îndeplinit această obligație și nici nu au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cerere de ajutor public judiciar.

În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat părților la 9-10 decembrie 2021, s-a consemnat faptul că recurenții-pârâți nu au depus dovada plății taxei de timbru în cuantumul indicat de instanță, astfel încât urmează a se aprecia, cu prioritate, asupra excepției netimbrării recursului.

Înalta Curte reține că prin nedepunerea la dosar a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Cum recurenții-pârâți nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, deși au fost legal înștiințați despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE:

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 821R din 11 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2022.