Decizia nr. 2199/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 3896/2016 a Judecătoriei Sectorului 6

I. Obiectul cauzei I.1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 10 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 2.991,13 RON și a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. Prin sentința civilă nr. 3896 din 9 mai 2016, Judecătoria Sectorului 6 București a admis acțiunea, cu consecința obligării pârâtului la plata sumei de 2.991,13 RON și a cheltuielilor de judecată. Prin decizia civilă nr. 418A din 3 februarie 2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de pârâtul B. și a trimis cauza, spre rejudecare, la instanța de fond.

Judecătoria Sectorului 4 București, prin sentința civilă nr. 1949 din 15 februarie 2018, a admis cererea, a validat poprirea înființată prin adresa nr. x/2015 din data de 5 octombrie 2015 și a obligat terțul poprit la plata, către creditoare, a sumei datorate de debitor. Prin decizia civilă nr. 1675A din 24 iunie 2022, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a constatat perimată cererea de apel formulată de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 1949 din 15 februarie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București. Împotriva deciziei civile nr. 1675A din 24 iunie 2022 și a încheierii de ședință din 22 octombrie 2021, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a declarat recurs pârâtul B.. Prin încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc.

civ., a dispus suspendarea judecării cauzei, pentru lipsa părților. I.2. Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia civilă nr. 18R din 12 ianuarie 2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și a constatat perimat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 1675A din 24 iunie 2022 și a încheierii de ședință din data de 22 octombrie 2021, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu A.. I.3.

Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia civilă nr. 731 din 20 martie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017 a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 18/R din 12 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. II. Calea de atac exercitată în cauză. Împotriva deciziei civile nr. 731 din 20 martie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, a declarat contestație în anulare pârâtul B.. II.1.

Motivele contestației în anulare: În motivarea căii de atac, contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare motivat de faptul că nu a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 20 martie 2025 și nu a fost prezent la acest termen de judecată, hotărârea atacată, prin care a fost anulat recursul ca netimbrat, fiind nelegală și netemeinică. A arătat că nu a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și nu a avut cunoștință de termenul de judecată din data de 20 martie 2025, motiv pentru care nu s-a putut prezenta la termen în vederea achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului. Concluzionând, contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată.

II.2. Apărările formulate în cauză Intimata nu a depus întâmpinare. III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs atunci când acestea nu s-au pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., text de lege de care contestatorul a înțeles să se prevaleze în susținerea căii extraordinare de atac promovate.

Decizia împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluția fiind aceea de anulare, ca netimbrat, a recursului declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 18/R din 12 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din același cod anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac." Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" are în vedere atât căile de atac ordinare, cât și cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea. În condițiile în care legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc.

civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare, rezultă că decizia civilă nr. 731 din 20 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, nu este susceptibilă de a fi atacată cu contestație în anulare. Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. consacră principiul legalității căii de atac stabilind că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, această regulă având valoare de principiu constituțional potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Față de considerentele expuse, reținând că decizia împotriva căreia a fost promovată prezenta contestație în anulare nu este supusă, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., niciunei căi de atac, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 731 din 20 martie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 731 din 20 martie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 decembrie 2025.