ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1698/2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 03 octombrie 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, sub nr. x/2016*, astfel cum a fost precizată, reclamanta Asociația de Proprietari b-dul x, nr. 339, bloc 15 a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 22.351,54 RON reprezentând cote de întreținere neachitate aferente perioadei februarie 2010- iunie 2016.

Prin sentința civilă nr. 3664 din 11 mai 20117, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind cotele de întreținere aferente perioadei februarie 2010- septembrie 2011; a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata cotelor de întreținere aferente perioadei februarie 2010- septembrie 2011, ca fiind prescris dreptul la acțiune; a admis, în parte, cererea de chemare în judecată; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 19.625,72 RON, reprezentând rest de plata aferent cotelor de întreținere cal­culate pentru apartamentul nr. x pentru perioada octombrie 2011- iunie 2016.

Prin decizia civilă nr. 2061 A din 18 mai 20218, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins apelul formulat de apelantul B., ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă; a admis apelul formulat de apelanta A., prin curator special avocat C.; a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 16.624,92 RON, reprezentând cote de întreținere aferente perioadei 10.2011- iunie 2016; a menținut în rest sentința civilă apelată; a obligat pe apelantul B. la plata către intimată a sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată; a respins cererea intimatei de obligare a apelantei A. la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Prin decizia civilă nr. 172 din 05 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în majoritate, a constatat perimat recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 2061A din 18.06.2018, pronunțată de Tribunalul Bucuresti, secția a IV-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 172 din 05 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs recurentul B..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 13 octombrie 2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

În motivarea cererii de recurs, ce nu a fost încadrată în drept, a arătat că instanta de apel a constatat perimat recursul pe motiv că de la data la care s-a dispus suspendarea judecății, respectiv 27 septembrie 2018, au trecut mai mult de 6 luni, fără ca în interiorul termenului de perimare părțile să fi făcut vreun act de procedură în vederea judecării procesului, însă recurentul nu a avut cunoștință de această încheiere de suspendare.

A precizat că singura încheiere de care a avut cunostință fiind cea din data de 28 martie 2019, iar în intervalul de timp dintre cele două încheieri, în calitate de unic moștenitor al pârâtei decedate, nu a fost introdus în cauză.

A susținut că termenul de perimare a început să curgă de la data de 21 decembrie 2019, la 1 an de la decesul mamei sale, și a expirat la data de 21 iunie 2020, astfel că decizia recurată a fost pronunțată înainte de expirarea termenului de 6 luni, prevăzut de dispozițiile legale ce vizează perimarea.

A arătat că în încheierea din 28 martie 2019, nu se menționează art. 1103 alin. (1) C. civ., referitor la dreptul de exercitare a opțiunii succesorale în termen de 1 an și nici art. 416 C. proc. civ. referitor la perimare.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că recurentul nu a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și că recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

La data de 07 mai 2021, recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care a susținut că nu deține resurse financiare pentru a achita taxa judiciară de timbru, precum și faptul că termenul de 5 zile pentru declararea căii de atac nu putea fi respectat atâta timp cât decizia atacată i-a fost comunicată după o lună de la pronunțare, prin poștă.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 din C. proc. civ., completul filtru, prin rezoluția din 24 mai 20211, a stabilit termen la data de 22 iunie 2021, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea de ședință din 22 iunie 2021, completul filtru a amânat analiza admisibilității în principiu a recursului la data de 21 septembrie 2021, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea soluționării cererii de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de recurent.

La data de 24 iunie 2021, recurentul a depus cerere prin care a arătat că a achitat taxa judiciară de timbru, la data de 09 iunie 2021, sens în care înțelege să renunțe la solicitarea de acordare a ajutorului public judiciar.

Prin încheierea de ședință din 28 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de petentul B., întrucât petentul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță - 100 RON, potrivit chitanței seria x din 09 iunie 2021, emisă de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București .

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului împotriva unei hotărâri prin care se constată perimarea este de 5 zile de la pronunțare.

În speță, se observă că recursul împotriva deciziei civile nr. 172 din 05 iunie 2020, prin care Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori si de familie a constatat perimat recursul, declarat de recurentul B., împotriva deciziei civile nr. 2061 A din 18 iunie 2018 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost declarat cu încălcarea termenului de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, decizia atacată a fost pronunțată la data de 05 iunie 2020, iar recursul a fost declarat la data de 03 august 2021, potrivit datei ștampilei aplicate pe plicul poștal, prin intermediul căruia a fost expediată cererea de recurs, termenul pentru declararea recursului împlinindu-se la data de 11 iunie 2020, într-o zi de joi, calculat conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Fiind vorba despre un termen peremptoriu ce implică exercitarea dreptului procesual prevăzut de lege înlăuntrul acestuia, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii recurentului din dreptul de exercitare a căii de atac, sancțiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Excepția tardivității fiind una dirimantă, incidența sa împiedică cercetarea fondului motivelor de recurs.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 172 din 05 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 172 din 05 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2021.