ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1502/2024

Ședința publică din data de 30 mai 2024

Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti sub nr. x/2021, la 2 decembrie 2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 8000 euro, respectiv 9000 euro în rate pe un an, cu dobândă și inflație.

Prin sentința civilă nr. 4397 din 9 mai 2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți; a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca prescrisă; a fost obligat reclamantul la plata către pârâtul B. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat; a fost obligat reclamantul la plata către pârâtul C. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Prin decizia civilă nr. 1246 din 25 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 4397 din 9 mai 2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, în contradictoriu cu B. și C.; a fost obligat apelantul la plata către intimatul B. a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat; a fost obligat apelantul la plata către intimatul C. a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Prin decizia civilă nr. 779 din 6 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1246 din 25 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți B. și C..

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamantul A. a declarat recurs.

În cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, recurentul A. arată că din dosarul nr. x/2015 au fost sustrase înscrisuri, iar consultarea acestuia i-a fost refuzată.

Expune situația de fapt și își exprimă nemulțumirea față de modul de soluționare a acestei cauze penale, solicitând repunerea în drepturile de parte vătămată, constituită parte civilă la 15 decembrie 2015, cu acordarea despăgubirilor într-un cuantum pe care îl lasă la aprecierea instanței de recurs.

Intimații B. și C. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului.

Prin rezoluția din 18 martie 2024, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 30 mai 2024.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. statuează în sensul că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, iar art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Recursul declarat în cauză de recurentul A. a fost formulat împotriva deciziei civile nr. 779 din 6 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în recurs.

Întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată în calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că reiterarea aceleiași căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalității, respectiv al unicității.

Potrivit principiului legalității căii de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege; așadar, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunțată în soluționarea unui recurs, părțile nu o mai pot ataca cu recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 779 din 6 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 779 din 6 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.