ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 797/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, în data de 02 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. augustin a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B., căsătorit cu C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitorului pârât la plata sumei de 1.050.000 euro, echivalent a 4.637.850 RON, sumă reprezentând restituire împrumut.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1527, art. 1530, art. 2164 și următoarele din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 550 din 30 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată, a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. augustin în contradictoriu cu pârâtul B., a fost obligat pârâtul B. la plata sumei de 4.637.850 RON către reclamant, cu titlu de restituire împrumut, a fost obligat pârâtul B. la plata sumei de 69.984 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.

Prin decizia civilă nr. 1866A/2021 din 17 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 550/30.06.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. augustin și cu intimata-pârâtă C.; a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată; a fost înlăturată obligația pârâtului B. de plată a sumei de 69.984 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță; a fost menținută în rest sentința civilă apelată (soluția dată excepției). A fost obligat intimatul reclamant A. augustin să plătească apelantului pârât B. suma de 24.992 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva deciziei civile nr. 1866A/2021 din 17 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A. augustin, cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în prezenta cauză, în data de 19 mai 2022.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel.

După prezentarea situației de fapt, recurentul a susținut că prin modificarea în parte a sentinței pronunțate de prima instanță, instanța de apel, deși a făcut referire la probatoriul administrat în cauză, din care rezulta că sumele au fost acordate pârâtului cu titlu de împrumut, a schimbat natura obiectului actelor deduse judecății, apreciind că împrumutul nu a fost probat de recurent și că această obligație nu era în sarcina pârâtului. Curtea de apel a apreciat că probatoriul trebuia completat, însă nu a pus în discuția contradictorie a părților acest aspect.

În dezvoltarea motivului de casare cirscumscris art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, întrucât, în considerente, instanța a făcut referire la existența mai multor probe, apreciate ca fiind de natură să dovedească împrumutul, însă ulterior a reținut că probatoriul constând în înscrisuri, transfer bancar, martori și interogatoriul pârâtului, nu dovedește că sumele au fost date cu titlu de împrumut, ci cu altă destinație.

Astfel, instanța de apel nu a motivat respingerea acțiunii, în acord cu art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., și nu a lămurit pe deplin situația de fapt a cauzei constând în acordarea unui împrumut, iar nu în plata efectuată în vederea unei asocieri în participațiune.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, recurentul a susținut că instanța de apel, în virtutea rolului activ, avea obligația să pună în vedere apelantului intimat să facă dovada naturii juridice a actului (contracte și acte adiționale), potrivit mărturisirii calificate a debitorului.

Astfel, în măsura în care a considerat că suma nu a fost acordată cu titlu de împrumut, așa cum a pretins reclamantul, trebuia să pună în vedere pârâtului să prezinte acte semnate de reclamant cu privire la o altă destinație a banilor.

A mai arătat că instanța de apel a ignorat sau a dat o interpretare proprie clauzelor din contractele de împrumut, fapt ce permite efectuarea controlului judiciar din perspectiva acestui motiv de nelegalitate.

În continuare, recurentul a făcut referire la probatoriul administrat în cauză.

Intimații au depus întâmpinări, în data de 12 iulie 2022, prin care au invocat, în principal, excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, au solicitat, respingerea recursului, ca nefondat.

În susținerea excepției nulității, intimații au arătat că prin cererea de recurs recurentul tinde la o rejudecare a cauzei, împrejurare imposibilă în această cale extraordinară de atac. Recurentul nu a indicat care sunt normele de drept material pretins încălcate de instanța de apel, ci doar a contestat modalitatea în care instanța a apreciat probatoriul administrat în cauză.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport, s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive care nu are deschisă calea de atac a recursului.

S-a mai reținut că, având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (1) C. proc. civ., instanța va aprecia asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs, din perspectiva legalității căii de atac.

Totodată, s-a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului și să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că intimații-pârâți au invocat prin întâmpinări excepția nulității recursului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților în 18 ianuarie 2023.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin adresa emisă de instanță în data de 07 iunie 2022 și comunicată în 09 iunie 2022 (potrivit procesului-verbal de înmânare de la fila x), recurentului i s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25.091,75 RON, precum și faptul că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar, respinsă prin încheierea din 13 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare petentul A. augustin, respinsă prin încheierea din 06 decembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.1.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, i s-a pus în vedere recurentului să depună, la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25.091,75 RON, aferentă soluționării cererii de recurs, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

De asemenea, se reține că, potrivit notei întocmite de grefierul de ședință, aflată la dosarul de recurs, în urma verificărilor efectuate la arhiva și registratura instanței, s-a constatat că recurentul nu a depus, până la momentul pronunțării, dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Întrucât recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A. augustin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. augustin împotriva deciziei civile nr. 1866A/2021 din 17 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2023.