ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2237/2021

Ședința publică din data de 27 octombrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin hotărârea arbitrală nr. 21/26.08.2020 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial de pe lângă A., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B., având ca administrator S.C. C. S.A. în contradictoriu cu pârâta D.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.358,48 ron, cu titlu de restanțe aferente cotelor de contribuție la plata cheltuielilor de întreținere aferente perioadei 09.2001-03.2020 și suma de 8.267,03 ron cu titlu de penalități pentru neachitarea în termen a listelor de plată din perioada 09.2001-03.2020, în calitate de proprietar, al apartamentului numărul 17, situat în Iași, Str. x A, jud. Iași.

Prin decizia nr. 10/10.03.2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii, invocate de B. prin administrator S.C. C. S.A.; a admis acțiunea în anulare; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cheltuielile de întreținere restante scadente până la data de 06.07.2017, și la penalitățile de întârziere aferente; a respins cererea cu privire la cheltuielile de întreținere restante, scadente până la data de 06.07.2017 și la penalitățile de întârziere aferente, ca urmare a prescrierii dreptului material la acțiune; a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta B. prin administrator S.C. C. S.A.; a obligat pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 453,95 RON reprezentând cheltuieli de întreținere restante, datorate pentru perioada iulie 2017- martie 2020; a obligat pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 359,97 RON, reprezentând penalități de întârziere asupra restanțelor înregistrate la cotele de întreținere, aferente aceleiași perioade; în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ. a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reclamanta B., prin administrator S.C. C. S.A., formulând următoarele critici:

- Instanța de apel, în soluționarea acțiunii în anulare formulată de numita D., a ignorat limitele procedurii speciale a instituției arbitrajului, astfel cum sunt stabilite de dispozițiile art. 541 alin. (1) C. proc. civ., respectiv faptul că hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 608 C. proc. civ., controlul judiciar limitându-se numai la legalitatea actului jurisdicțional, a cărui forță juridică rezidă din voința părților exprimată prin clauza arbitrală, ce exclude competența instanțelor judecătorești de a se pronunța asupra temeiniciei hotărârii;

- Instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale a denaturat esența motivelor de anulare și efectele pe care acestea le produc conform art. 613 alin. (3) C. proc. civ., curtea fiind ținută, în analiza valabilității clauzei compromisorii, la a se raporta la art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

- Clauza compromisorie prevăzută în contractul de administrare încheiat între S.C. C. S.A. și B. nu a fost declarat nulă sau inoperantă, debitoarea petentă D. este membru al entității creditoare iar actele încheiate de reprezentanții legali ai structurii asociative îi sunt opozabile. Prin hotărârea dată, instanța a golit de conținut norma incidentă și a raportat greșit clauza contractuală, ignorând că Asociația de proprietari este reprezentantă legală a membrilor săi, astfel că inopozabilitatea sau neoperarea clauzei compromisorii este antagonică normei de drept incidente instituției arbitrale;

- Instanța a ignorat că în cauză este incidentă excepția inadmisibilității, conform art. 608 alin. (2) coroborat cu art. 592 alin. (1) și (3) C. proc. civ.. Numita D. (pârâtă în cauza arbitrală) a fost legal citată pentru termenul din 26.08.2020 și nu a înțeles să conteste legalitatea instanței arbitrale, astfel încât a fost decăzută din acest drept, iar acest motiv de nulitate nu mai poate fi invocat pe calea acțiunii în anulare.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimata-pârâtă D. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei S.C. C. S.A., în condițiile în care hotărârea arbitrală a fost pronunțată exclusiv în contradictoriu cu Asociație de Locatari Bloc X reprezentată de S.C. C. S.A..

A invocat, de asemenea, excepția de nulitate a recursului, raportat la faptul că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. În acest sens, arată că deși recurenta invocă o greșită aplicare/interpretare a legii, nu precizează care este norma de drept material pretins încălcată sau neaplicată, ci face referiri la dispoziții de procedură civilă.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului și acordarea cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care a depus-o la dosar, arătând că recursul este nefondat, iar hotărârea Curții de Apel Iași este pronunțată cu respectarea tuturor normelor procesuale referitoare la arbitraj.

În mod corect a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, au fost analizate toate motivele de anulare invocate, iar clauza compromisorie exclude soluționarea cererii în primă instanță de către o instanță judecătorească, însă o instanță de control judiciar, în calea de atac, după desființarea hotărârii, poate reține cauza spre rejudecare, prerogativă dată de dispozițiile art. 613 alin. (3) lit. b) C. proc. civ.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Examinând, cu prioritate, apărările invocate de intimata D. prin întâmpinarea la recurs, apărări ce au îmbrăcat forma excepțiilor lipsei calității procesuale active a recurentei S.C. C. S.A. și a nulității recursului pentru neîncadrare, Înalta Curte reține caracterul lor nefondat.

În mod evident, excepția lipsei calității procesuale active a S.C. C. S.A. nu poate fi primită cât timp această societate - așa cum rezultă din cuprinsul memoriului de recurs și din actele dosarului - este administratorul titularului recursului B., cea care a și inițiat acțiunea în obligarea pârâtei D. la plata cotelor de întreținere restante și a penalităților de întârziere, în fața instanței arbitrale, și care a fost soluționată prin hotărârea arbitrală nr. 21/26.08.2020 a Curții de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial de pe lângă A..

De altfel, procedura judiciară a anulării menționatei hotărâri arbitrale, declanșată de pârâta D., s-a desfășurat în contradictoriu cu reclamanta din acțiunea arbitrală anterior descrisă, respectiv B., din Iași reprezentată prin administrator S.C. C. S.A., dreptul acestei din urmă societăți de reprezentare în instanță a asociației de locatari nefiind contestat.

Cum aceste părți au dat cadrul procesual al judecății pe fond a litigiului - acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 21/26.08.2020 - în mod simetric, tot ele au conturat și cadrul procesual al judecății de recurs având ca scop verificarea legalității hotărârii nr. 10/10.03.2021 a Curții de Apel Iași, de soluționare a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale.

Nici nulitatea recursului pentru neîncadrarea în motivele legale de recurs nu constituie o apărare aptă să obstaculeze examinarea pe fond a căii de atac declarate de B., reținându-se că aceasta a invocat o serie de critici de nelegalitate a hotărârii atacate prin care a pretins încălcarea normelor de drept material și a celor de drept procesual care reglementează arbitrajul.

Înalta Curte mai are în vedere și împrejurarea că, potrivit art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului intervine atunci când acestuia, fie îi lipsesc cu totul motivele, fie, deși există, nu se pot circumscrie motivelor legale limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ., așadar nu și atunci când partea dă o încadrare greșită motivelor, care sunt totuși susceptibile de încadrare în alte cazuri de casare prevăzute de lege (precum în cazul de față).

Astfel, deși recurenta a indicat ca temei legal al recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât în cuprinsul memoriului a pretins încălcarea mai multor norme de drept procesual prin hotărârea atacată, norme care cârmuiesc judecata arbitrală (art. 592 alin. 1și 3 C. proc. civ.) ori pe cea a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale (art. 608, 613 C. proc. civ.), Înalta Curte va reține în privința recursului formulat incidența motivului legal de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. relativ la pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Examinând criticile de nelegalitate susținute de recurentă, Înalta Curte apreciază caracterul lor nefondat.

În esență, invocând vădite încălcări ale normelor legale ce reglementează instituția arbitrajului, ca jurisdicție alternativă cu caracter privat, distorsionarea arbitrajului ori a clauzei compromisorii și acuzând o depășire a limitelor controlului judiciar asupra hotărârii arbitrale (rezervat aspectelor de legalitate a actului jurisdicțional, nu și celor de temeinicie ale acestuia), recurenta formulează o serie de critici care sunt în afara statuărilor instanței ce a pronunțat hotărârea atacată. De asemenea, în afara statuărilor instanței rămân și argumentele recurentei relative la existența, validitatea, admisibilitatea și opozabilitatea față de pârâta D., ca membră a asociației de locatari, a clauzei compromisorii regăsită în contractul de administrare încheiat între S.C. C. S.A. și B., despre care a afirmat că nu a fost declarată nulă, inoperantă și nici inopozabilă pârâtei.

Cu referire la toate aceste susțineri, Înalta Curte observă că admiterea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale nr. 21/26.08.2020 a fost justificată de Curtea de Apel Iași pe temeiul dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., iar nu întrucât s-ar fi apreciat că ar fi inoperantă clauza compromisorie în materia litigiilor privitoare la administrarea imobilelor - condominii, ori pentru că aceasta ar fi fost declarată nulă sau inopozabilă persoanei fizice, proprietar al unui apartament din condominiu, pentru a se justifica în vreun fel criticile recurentei.

Motivul de nulitate a hotărârii arbitrale, susținut prin acțiunea pârâtei D. și apreciat ca fiind întemeiat prin hotărârea atacată în cauză, a fost cel consacrat prin dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. - partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită - care constituie, de altfel, doar unul din cazurile de desființare a hotărârii arbitrale pe calea acțiunii în anulare, dintre cele descrise în cuprinsul art. 608 alin. (1) C. proc. civ. (ce prevede 9 astfel de cazuri), alături de cel (singurul) la care a făcut trimitere recurenta în cuprinsul memoriului de recurs - art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. (potrivit căruia, hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule ori inoperante).

Or, în mod evident, criticile recurentei apar ca străine judecății înfăptuite de curtea de apel, cât timp pe calea acestora s-a pretins că instanța judecătorească ar fi denaturat esența motivelor de anulare și efectele pe care ele le produc conform art. 613 alin. (3) C. proc. civ., deoarece în analiza valabilității clauzei compromisorii era ținută să se raporteze la textul art. 608 alin. (1) lit. b) și la conținutul art. 549 C. proc. civ. privitor la forma pe care poate să o îmbrace convenția arbitrală.

Însă, așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii recurate și din actele dosarului, în soluționarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale nr. 21/26.08.2020, Curtea de apel nici nu a fost învestită cu cercetarea cazului de desființare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și nici nu a reținut incidența acestuia la cazul dedus judecății.

Așa cum s-a arătat deja în cele de mai sus, Curtea de apel a reținut ca fiind dovedit și, deci, întemeiat, un cu totul alt caz de desființare a hotărârii arbitrale atacate pe calea acțiunii în anulare, anume cel privitor la absența pârâtei de la termenul la care au avut loc dezbaterile și nelegala citare a acesteia în procedura arbitrală (partea fiind citată la o adresă ce nu corespunde datelor din evidența populației și la care aceasta nu mai locuia), motiv în legătură cu a cărui aplicare recurenta nu a făcut nicio referire în cuprinsul memoriului de recurs.

Tocmai având în vedere motivul de desființare a hotărârii arbitrale reținut ca fiind incident, respectiv cel prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., apare ca fiind legală soluția curții de apel în privința excepției de inadmisibilitate a acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, pe care recurenta a susținut-o cu trimitere la dispozițiile art. 608 alin. (2) corelate cu cele ale art. 592 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Astfel, respingând excepția, în mod corect instanța de judecată a reținut că, întrucât s-a demonstrat în cauză nelegala citare a pârâtei D. pe parcursul procedurii arbitrale, situația de excepție consacrată prin art. 608 alin. (2) C. proc. civ., de decădere a părții din dreptul de a invoca motive de anulare a hotărârii arbitrale, este inoperantă cât timp neregularitățile procedurale descrise în cuprinsul art. 592 alin. (1) și (3), pot fi invocate în limitele impuse de lege doar de cel care este legal citat, situație premisă ce a fost infirmată cu referire la situația pârâtei D..

Pretinzând că D. ar fi fost legal citată la domiciliul cunoscut pentru termenul din 26.08.2020 și că aceasta nu a înțeles să conteste legalitatea instanței arbitrale, fiind decăzută, conform art. 608 (2) C. proc. civ., din dreptul de a mai invoca motive de nulitate a hotărârii arbitrale, recurenta nu face decât să ignore judecata înfăptuită în fața curții de apel și rezultatul procesului (hotărârea) prin care s-a stabilit contrariul, anume că procedura desfășurată în fața instanței arbitrale a fost viciată pentru nelegala citare a pârâtei care, astfel fiind, a fost pusă în situația de a nu cunoaște procedura derulată împotriva sa, de a nu-și putea formula apărările și, bineînțeles, nici de a invoca neregularitățile procedurale în condițiile descrise de art. 592 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Reținând acest motiv, curtea de apel a stabilit în mod corect că instanța arbitrală a pronunțat o hotărâre nelegală, prin încălcarea principiului contradictorialității, dreptului la apărare și la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aspect față de care, în baza art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală, fără a se putea susține că procedând astfel aceasta ar fi exercitat, nu un control în legalitate a hotărârii arbitrale, ci în temeinicie, cum lipsit de orice suport a pretins recurenta. Împrejurarea că, subsecvent acestui control în legalitate asupra hotărârii arbitrale, curtea de apel a procedat și la rejudecarea cauzei pe fond, adoptând (parțial) o altă soluție decât cea a instanței arbitrale, nu este nicidecum consecința exercitării unui control în temeinicie asupra hotărârii arbitrale, cum fără temei invocă recurenta, ci este urmarea abilitării de soluționare pe fond a litigiului de către instanța judecătorească, abilitare conferită prin dispozițiile art. 613 alin. (3) lit. b) C. proc. civ.

Pentru aceleași considerente evocate în cele de mai sus, apar tot străine problematicii cauzei judecate de curtea de apel aspectele relative la necompetența tribunalului arbitral, la legalitatea demersurilor Asociației de locatari de recuperare a cotelor restante din cheltuielile comune, la existența și validitatea clauzei compromisorii ori la condițiile în care legea permite invocarea de excepții prin care atare elemente ar putea fi contestate, niciunul dintre acestea nefundamentând soluția instanței din hotărârea atacată.

Astfel fiind, în considerarea acestor argumente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat și nu va acorda intimatei cheltuielile de judecată cu procedura în recurs, solicitate prin întâmpinarea la acesta deoarece partea, deși îndreptățită la obținerea lor în temeiul art. 453 C. proc. civ., nu a făcut dovada existenței și întinderii acestora, astfel cum impun dispozițiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B., prin administrator S.C. C. S.A. împotriva hotărârii nr. 10 din 10 martie 2021 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.