ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1227/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la data de 21 noiembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. Iași a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. Iași, solicitând obligarea acesteia la plata integrală și imediată a creanței de 371.411,09 RON, cu titlu de penalități de întârziere, sumă ce urmează a se actualiza cu rata inflației până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1517 din 15 octombrie 2019, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, și a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Iași în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Iași.

Prin decizia civilă nr. 255 din 25 iunie 2020, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1517/15.10.2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, pe care a schimbat-o în parte; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune privind penalitățile calculate la debitul de 105.292,87 RON, achitat la 18.11.2014, aferente perioadei 9.05.2014-18.11.2014; a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.; a obligat pârâta să plătească reclamantei penalitățile de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere pentru debitul de 105.292,87 RON, achitat la 18.11.2014, de la perioada scadenței facturilor, dar nu mai devreme de 9.05.2014 și până la 18.11.2014; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.055 RON cheltuieli de judecată la fond; a păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate.

Prin decizia civilă nr. 1436 din 22 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-au admis recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 255 din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă. S-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Prin decizia civilă nr. 495 din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1517/15.10.2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Iași a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta a formulat - în sinteză - următoarele critici:

- instanța de apel a apreciat în mod greșit faptul că la data introducerii cererii de chemare în judecată penalitățile solicitate erau prescrise, având în vedere dispozițiile art. 2517 coroborate cu cele ale art. 2524 alin. (1) și (2) C. civ., raportate la Decizia nr. 7/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; astfel instanța apreciază eronat că plata debitului principal a avut ca efect doar stabilirea momentului până la care se calculează penalitățile de întârziere;

- cererea de chemare în judecată a fost formulată în interiorul termenului de prescripție care a început sa curgă de la momentul exigibilității penalităților, respectiv de la momentul soluționării definitive a dosarului nr. x/2013, în cadrul căruia au fost corect calificate sumele datorate si s-a stabilit că debitul principal generează penalități de întârziere; or, potrivit art. 2503 C. civ. exercitarea dreptului material la acțiune privind debitul principal servește si pentru conservarea dreptului accesoriu constând în penalitățile de întârziere;

- instanța de apel a apreciat în mod greșit faptul că somația nr. 114/27.01.2015 nu întrerupe cursul prescripției extinctive deoarece nu a fost legal comunicată, reținând că acest aspect care a fost statuat definitiv prin încheierea nr. 8/11.06.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - somații - contencios administrativ și fiscal; prin încheierea nr. 8/11.06.2015 a fost analizată transmiterea somației din perspectiva condițiilor prevăzute de procedura ordonanței de plată, însă transmiterea somației, prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării, are valoarea unei puneri în întârziere, conform art. 1522 C. civ.;

- în opinia reclamantei, punerea în întârziere a debitorului și procedura prealabilă ce trebuie îndeplinită în cazul somației de plată sunt chestiuni distincte care trebuie analizate separat, având în vedere că punerea în întârziere a debitorului este reglementată într-o secțiune separată în C. civ., iar procedura prealabilă în cazul ordonanței de plată este reglementată de C. proc. civ. și constituie o procedură specială de recuperare a creanțelor;

- punerea în întârziere a pârâtei sub aspectul plății penalităților de întârziere s-a realizat și la momentul introducerii cererii privind emiterea unei ordonanțe de plată, soluționată prin încheierea nr. 8 din 11.06.2015, în condițiile în care instanța învestită cu soluționarea acesteia nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, ci pe o chestiune de procedură.

Prin întâmpinarea depusă la data de 25 februarie 2022, pârâta S.C. B. S.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C4, la data de 07 aprilie 2022, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Intimata S.C. B. S.A. a depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din 09 mai 2022 s-a acordat termen la 26 mai 2022, în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Asupra excepției de necompetență materială a secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu, se constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I-a civilă, secția a II-a civilă, secția penală, secția de contencios administrativ și fiscal și Secțiile Unite, cu competență proprie.

În aplicarea acestor dispoziții, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat Hotărârea nr. 10 din data de 22 septembrie 2011, prin care a stabilit, cu privire la reorganizarea celor două secții civile ale instanței, că dosarele civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor specializate care funcționează la nivelul secției a II-a civile, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții civile ale instanței supreme.

Potrivit Anexei 1 la Hotărârea nr. 8 din data de 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul secției a II-a civile, funcționează complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect raporturile juridice privind societățile comerciale, raporturile juridice dintre profesioniști, obligațiile născute din legi speciale, toate ID-urile din Nomenclatorul de Falimente (...) etc, iar potrivit Hotărârii nr. 99 din 20 septembrie 2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu data de 1 octombrie 2018, secției a II-a civilă îi revin litigiile din Nomenclatoarele Litigii cu profesioniștii, Faliment, Asigurărilor sociale, Litigii de muncă, Drept maritim și fluvial și Insolvența persoanei fizice.

În raport cu textele de lege anterior redate, de obiectul pricinii deduse judecății și de criticile formulate prin cererile de recurs, Înalta Curte constată că prezenta cauză se circumscrie competențelor specializate alocate exclusiv completurilor de judecată ale secției a II-a civile, conform hotărârilor Colegiului de conducere anterior menționate în condițiile în care este pus în discuție un raport juridic în care părțile au calitatea de profesioniști, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 3 din C. civ. și art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Având în vedere Protocolul adoptat prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 99 din 20 septembrie 2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de care litigiile cu profesioniști sunt soluționate de secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, această măsură fiind adoptată în scopul repartizării echilibrate a activității între cele două secții civile, cât și pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție și a unei dezlegări corecte a problemei deduse judecății în exercitarea controlului judiciar al hotărârii recurate, urmează a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența soluționării cauzei în favoarea secției a II-a a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2022.