ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1537/2020

Ședința publică din data de 30 iulie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrală cu nr. 05 din 1.07.2019 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial de pe lângă Fundația Cardinal Points, au fost respinse excepțiile formulate prin întâmpinare de pârâtul A., privind lipsa calității de reprezentant al Asociației de proprietari Str. x 108A, lipsa calității procesuale active a S.C. B. S.A, reprezentată prin Director General C. și prescripția extinctivă a acțiunii privind obligarea pârâtului la plata sumei de 2918,80 RON, cu titlu de penalități la plata sumelor restante sau plătite cu întârziere corespunzătoare debitului principal, aferente perioadei 09.2001-02.2019. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de proprietari Str. x 108A, reprezentată legal de Președinte D., având ca administrator S.C. B. S.A., reprezentată prin Director General C., în contradictoriu cu pârâtul A.. S-a constatat că pârâtul A. a achitat conform chitanței seria x nr. 111/15.04.2019, suma de 700 RON, cu titlu de restanțe la plata cheltuielilor de întreținere aferente perioadei 01.2019-02.2019 pentru datoriile înregistrate, în calitate de proprietar, al apartamentului numărul x, situat în Iași. A fost obligat pârâtul A. să plătească către reclamanta Asociația de proprietari Str. x 108A, suma de 2918,80 RON, cu titlu de penalități la plata sumelor restante sau plătite cu întârziere corespunzătoare debitului principat, aferente, perioadei 09.2001-02.2019. A fost admisă, cererea reclamantei Asociației de proprietari Str. x, de obligarea pârâtului A. la plata cheltuielilor arbitrale. A fost obligat pârâtul A. la plata cheltuielilor arbitrale în cuantum de 170 RON, reprezentând taxă arbitrală, către reclamanta E..

Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare pârâtul A..

Prin hotărârea nr. 2 din 22 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, a fost admisă acțiunea în anulare formulată de A. împotriva hotărârii arbitrale nr. 05/1.07.2019 din dosarul cu nr. x/2019 a Curții de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial de pe lângă Fundația Cardinal Points, hotărâre care a fost anulată și a fost stabilit termen pentru administrarea de probe și judecata fondului la 12.02.2020.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurenta-pârâtă E. - prin administrator S.C. B. S.A. susținându-se că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 2500 și 2506 alin. (3) C. civ., criticile vizând fondul cauzei.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 248 C..proc.civ., analizând excepția de prematuritate a recursului invocată din oficiu, o va admite pentru următoarele considerente:

Recursul formulat în cauză vizează o hotărâre intermediară prin care a fost anulată sentința arbitrală și s-a stabilit termen pentru administrarea de probe în vederea soluționării fondului. Așadar, hotărârea atacată este o hotărâre cu caracter intermediar/premergător, având menirea de a pregăti soluționarea fondului cauzei, fiind supusă căii de atac a recursului doar odată cu sentința prin care se soluționează fondul acțiunii în anulare.

Conform art. 613 C. proc. civ. alin. (3) lit. B), text de lege aplicabil situației deduse judecății, instanța învestită cu acțiunea în anulare a sentinței arbitrale, admițând acțiunea, va anula hotărârea arbitrală iar dacă, pentru a hotărî în fond este nevoie de probe, curtea se va pronunța în fond după administrarea lor. În această situație curtea va pronunța mai întâi hotărârea de anulare și, după, administrarea probelor, hotărârea asupra fondului.

Față de caracterul ei intermediar, hotărîrea curții de anulare a hotărârii tribunalului arbitral fără a se evoca fondul, cu reținerea cauzei spre judecare, nu are o existență autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii, astfel că, atâta timp cât nu a fost epuizată examinarea acțiunii în anulare, prin pronunțarea hotărârii definitive asupra fondului pricinii, calea de atac a recursului nu se poate exercita.

Regula unicității de exercitare a căii de atac face de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecării acțiunii în anulare, încât și sub acest aspect prima hotărâre a curții, de anulare a hotărârii atacate, cu reținerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinată de instanța superioară de control judiciar, în recurs, decât odată cu sentința finală, dată asupra fondului.

În acest context, Înalta Curte reține și incidența art. 457 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care, mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, ca atare mențiunea din cuprinsul hotărârii atacate cu privire la posibilitatea exercitării recursului nu are niciun efect.

În raport de considerentele reținute, Înalta Curte va admite excepția de prematuritate și va respinge ca prematur recursul declarat de recurenta-pârâtă E. - prin administrator S.C. B. S.A. împotriva hotărârii nr. 2 din 22 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de prematuritate.

Respinge ca prematur recursul declarat de recurenta-pârâtă E. - prin administrator S.C. B. S.A. împotriva hotărârii nr. 2 din 22 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iulie 2020.