ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 53/2022

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Judecătoriei Sectorul 1 București, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestație împotriva notificării de dare în plată din 18.05.2016, formulată de intimată, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016.

Prin sentința civilă nr. 1464 din 7 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorul 1 București, secția a II-a civilă, a fost admisă contestația; s-a constatat că notificarea intimatei de dare în plată din 18.05.2016 nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 77/2016; s-a dispus repunerea părților în situația anterioară comunicării notificării de dare în plată; a fost obligată intimata la plata sumei de 20 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, B. a declarat apel, solicitând instanței să admită calea de atac formulată.

Prin decizia civilă nr. 723 din 20 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta B. împotriva sentinței civile nr. 1464 din 7 martie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorul 1 București, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, B. a formulat recurs.

Prin decizia civilă nr. 26R din 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admisă excepția perimării; s-a constatat perimat recursul declarat de recurenta B. împotriva deciziei civile nr. 723 din 20 februarie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata C. S.A. (fostă A.)

Împotriva deciziei civile nr. 26R din 13 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, B. a formulat recurs.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Recurenta arată că în cauză a intervenit suspendarea cursului perimării, în raport de prevederile art. 418 C. proc. civ.

În acest sens, recurenta menționează că perimarea se suspendă, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege. Partea care invocă motive temeinic justificate care au împiedicat-o să stăruie în judecată trebuie să dovedească nu numai faptul apariției lor, ci și durata acestora, pentru a fi posibilă determinarea întinderii perioadei de suspendare a cursului perimării, perioadă pe care legea nu o limitează. Astfel, recurenta arată că la data de 16.03.2020 în România a fost decretată stare de urgență ca urmare a pandemiei de Covid 19, care s-a prelungit până la data de 15.05.2020, iar ulterior, a fost instituită starea de alertă, context în care, având și doi copii minori, a fost împiedicată de a stărui în judecată.

Potrivit recurentei, instanța de judecată poate aprecia, având în vedere atât situația particulară expusă, cât și situația globală descrisă mai sus, asupra caracterului justificat al motivelor de împiedicare, acest caz de suspendare a cursului perimării fiind unul facultativ.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în prezenta cauză este tardiv formulat.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), tardivitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Recursul declarat în cauză vizează o decizie prin care a fost constatată perimată cererea de recurs formulată de recurentă. Termenul în care poate fi declarat recursul este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii atacate, astfel cum prevede art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.. Fiind un termen legal peremptoriu, nerespectarea sa atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

Hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 13 ianuarie 2021, astfel că începutul termenului legal de recurs se raportează la această dată.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, termenul de recurs s-a împlinit la data de 19 ianuarie 2021, astfel că recursul depus prin intermediul poștei electronice la 19 ianuarie 2021 ora 10:05 PM, după ora la care activitatea încetează la instanță, apare declarat în afara termenului legal și peremptoriu prevăzut pentru efectuarea actului de procedură al părții.

În acest sens a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 34 din 15 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen".

Având în vedere cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 185 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția tardivității recursului și va anula, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta B. împotriva deciziei civile nr. 26R din 13 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta B. împotriva deciziei civile nr. 26R din 13 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca tardiv formulat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2022.