ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.11.2021

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2458/2021

HOTĂRÂRE
16.11.2021
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2458/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 27 iunie 2013, sub nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și Agenția Națională pentru Locuințe, obligarea acestora la plata sumei de 25.000 euro, reprezentând penalități de întârziere rezultate din contractul de construire încheiat de părți și legalizat sub nr. x din 29 noiembrie 2006, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, la 15 iulie 2013, reclamanta a precizat cuantumul pretențiilor la suma de 17.189 euro.

În drept, a invocat dispozițiile art. 960, art. 969-970, art. 999, 1003, 1039, 1040, 1041, 1042, 1046 și 1062 din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 7150 din 12 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, s-a luat act de renunțarea la judecarea cererii, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Locuințe, fiind admisă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ea precizată, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., care a fost obligată la plata sumei de 17.189 euro, în echivalentul în RON, la cursul de schimb B.N.R., din momentul plății, la care se adaugă cheltuieli de judecată în cuantum de 5.428,62 RON.

Împotriva acestei hotărâri, la 29 ianuarie 2014, pârâta B. S.R.L. a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 416 R din 17 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2013, a fost admis apelul societății pârâte, sentința primei instanțe fiind schimbată în sensul admiterii excepției prescripției și respingerii acțiunii ca prescrisă. Totodată, intimata-reclamantă a fost obligată la plata către apelanta-pârâtă sumei de 4.286 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 416 R din 17 martie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2013, la 17 martie 2016, reclamanta a formulat contestație în anulare, solicitând anularea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții prin care să se mențină soluția primei instanțe.

Prin decizia civilă nr. 426 A/2018 din 2 martie 2018 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a admis excepția perimării și, în consecință, a constatat perimată calea extraordinară de atac formulată de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri, la 8 martie 2018, reclamanta A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 1389 din 19 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admis recursul contestatoarei A., hotărârea atacată fiind casată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub dosar nr. x/2016.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 1506 A din 6 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția perimării contestației în anulare și, în consecință, constatată perimată calea de atac extraordinară declarată de contestatoarea C., în calitate de moștenitoare a defunctei A..

În considerentele hotărârii s-a reținut că, prin încheierea de ședință din 17 ianuarie 2020, în temeiul art. 242 din C. proc. civ., a fost suspendată judecata contestației în anulare, pentru neîndeplinirea, de către contestatoare, a obligației de a depune la dosar motivele contestației semnate olograf.

La 29 septembrie 2020, contestatoarea a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, iar la termenul de judecată din 6 noiembrie 2020, a fost invocată excepția perimării contestației în anulare, apreciindu-se că discutarea acestei excepții primează în raport cu cererea de repunere pe rol.

Astfel, în cauză, ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 17 ianuarie 2020, iar de la această dată și până la momentul formulării cererii de repunere pe rol, respectiv 29 octombrie 2020, au trecut mai mult de 6 luni, fără ca partea contestatoare să îndeplinească vreun act în vederea judecării cauzei, care să întrerupă cursul perimării, în condițiile art. 417 din C. proc. civ.

La 10 noiembrie 2020, recurenta C., în calitate de moștenitoare a defunctei A., a transmis prin poșta electronică declarație de recurs împotriva deciziei civile nr. 1506 A din 6 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, precizând că motivele de recurs le va depune ulterior, printr-un memoriu separat.

La 8 martie 2021, recurenta a transmis, tot prin poșta electronică, motivele recursului, invocând ca temei de drept a căii de atac declarate prevederile art. 503-508 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor invocate în susținerea admiterii căii extraordinare de atac, recurenta a arătat că a devenit moștenitoarea defunctei reclamante, A., la 2 octombrie 2018, iar în temeiul art. 2030 lit. c) din C. civ., la data decesului, respectiv 30 martie 2018, contractul de mandat care a fost încheiat cu mandatarul D. a încetat.

În aceste condiții, toate procedurile de comunicare cu reclamanta au fost viciate, inclusiv la data suspendării judecării cauzei, prin încheierea de ședință din 17 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016, pe motiv că nu au fost depuse motivele contestației în anulare, deși, susține recurenta, acestea erau depuse și semnate olograf.

Se învederează că instanța avea cunoștință de decesul reclamantei A., la data suspendării cauzei; astfel, procedura de citare cu mandatarul este nulă, având în vedere încetarea contractului de mandat, ca urmare a decesului mandantului.

Recurenta a mai arătat că nu avea cunoștință de dosar și nici nu a fost citată pentru termenul de judecată din 17 ianuarie 2020, când s-a dispus suspendarea cauzei, iar noul contract de mandat a fost încheiat după data suspendării cauzei. În aceste condiții, la 29 septembrie 2020, când s-a solicitat repunerea pe rol, instanța de judecată avea obligația repunerii sale în termen sau repunerii cauzei pe rol, fără a lua în discuție perimarea.

Recurenta a mai susținut că, prin cererea din 29 noiembrie 2019, a adus la cunoștința instanței noua adresă la care dorește să-i fie comunicare actele întocmite în cauză, respectiv București, Str. x, tronson 1A și 2A, însă nu i-a fost comunicat la această adresă niciun act de procedură.

La 26 martie 2021, intimata B. S.R.L., prin lichidator judiciar E., prin întâmpinare, a solicitat suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că recursul nu a fost motivat în termen.

Prin încheierea din 14 septembrie 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

În cauză a fost acordat termen, în complet de filtru, pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

La termenul din 16 noiembrie 2021, analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a judecății, formulată de intimata-pârâtă B. S.R.L., prin administrator judiciar E., având în vedere că această cerere nu poate fi analizată în procedura de filtru, în care sunt analizate doar condițiile de formă ale recursului. Doar în măsura în care aceste condiții sunt îndeplinite, fondul recursului, precum și eventualele cererile incidentale, cum este cererea de suspendare a judecății, urmează să fie examinate în ședință publică, cu citarea părților.

Cum în cauză, condițiile de admisibilitate în principiu a recursului nu sunt îndeplinite, cererea de suspendare a cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, va fi respinsă pentru acest motiv.

Ținând seama de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului, chestiune care primează în fața oricăror alte cereri sau excepții, reținând următoarele:

Potrivit art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 din C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol se prevede expres că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia civilă nr. 1506 A/2020 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost pronunțată la data de 6 noiembrie 2020, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Raportat la prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, termenul de recurs s-a împlinit la data de 12 noiembrie 2020.

Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă în data 10 noiembrie 2020, însă motivele de recurs au fost înainte de parte, prin poșta electronică, abia în data de la 8 martie 2021, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege. Aceasta, întrucât alin. (5) al art. 470 din C. proc. civ., care se aplică, potrivit art. 494 din același cod, și în instanța de recurs, statuează ritos că, în cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

Comunicarea deciziei atacate, prin care s-a constatat perimată contestația în anulare promovată de parte, a avut loc în data de 28 decembrie 2020, potrivit dovezii aflate la dosar de apel, comunicarea fiind făcută, contrar susținerilor recurentei, la noua adresă indicată de parte prin cererea din 29 noiembrie 2019, respectiv București, Str. x, tronson 1A și 2A.

Având în vedere dispozițiile menționate anterior, referitoare la termenul de motivare a recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, Înalta Curte reține că motivele de recurs au fost depuse cu depășirea termenului legal.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), care permite ca motivele de casare de ordine publică să fie ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică, normă care, însă, nu este aplicabilă în speță.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

În raport de cele prezentate, având în vedere că termenul legal pentru motivarea căii extraordinare de atac a recursului a fost depășit, Înalta Curte va anula recursul contestatoarei.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,

Respinge cererea de suspendare a judecății, formulată de intimata-pârâtă B. S.R.L., prin administrator judiciar E..

Anulează recursul declarat de contestatoarea C. împotriva deciziei civile nr. 1506 A din 6 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-04-09
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 738/2024
de 64.616 euro, în echivalentul în RON la data plății, reprezentând contravaloare folosință pentru perioada 11.06.2015 - 29.01.2020 și la plata sumei totale de 16.579,53 RON reprezentând cheltuieli de judecată, din care 6.765 RON taxă de ti
ÎCCJ 2021-10-26
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2253/2021
Ședința publică din data de 26 octombrie 2021 Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 18 august 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A
ÎCCJ 2020-04-29
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 771/2020
Ședința publică din data de 29 aprilie 2020 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 20 noiembrie 2014 sub nr. x/2014 și precizată la 25 martie 2015,
ÎCCJ 2021-09-28
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1870/2021
Ședința publică din data de 28 septembrie 2021 Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 24 septembrie 2015, reclamanta A. S.R.L. a
ÎCCJ 2025-10-21
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1513/2025
, prin sentința civilă nr. 779 din 24 iunie 2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea, astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Locuințe și a obligat-o la plata către
Sursă