ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 635/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamantul MUNICIPIUL BUCUREȘTI a chemat în judecată pârâta SC A. S.A. pentru suma totală de 87328,74 EURO din care: 63.872,64 EURO la cursul BNR din ziua efectuării plății reprezentând chirie restantă pentru perioada 04.2016 - 07.10.2016; 12.774,55 EURO la cursul BNR din ziua efectuării plății reprezentând TVA restant pentru perioada 04.2016 - 07.10.2016; 10.179,52 EURO la cursul BNR din ziua efectuării plății reprezentând majorări chirie pentru perioada 04.2016 - 07.10.2016; 502,03 EURO la cursul BNR din ziua efectuării plății reprezentând majorări TVA pentru perioada 04.2016 - 07.10.2016; prevederea in dispozitivul hotărârii ca: - majorările de întârziere pentru neplata chiriei, conform art. 5.2 din contract sunt de 0.2% pentru fiecare zi de întârziere - restul majorărilor de întârziere sunt calculate în conformitate cu Legea nr. 210/2005 si O.U.G. nr. 39/2010, Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală; majorările de întârziere se vor calcula până la achitarea debitului principal, inclusiv obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul Municipiul București a formulat cerere precizatoare față de cererea inițială prin care a înțeles să majoreze cuantumul pretențiilor, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei totale de 142.337,84 Euro la cursul BNR din ziua efectuării plăți.

Prin sentința civilă nr. 754 din 14 martie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul MUNICIPIUL BUCURESTI, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., ca neîntemeiată, și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 16.413,08 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamantul Municipiul București, prin Primar General, prin care a solicitat modificarea integrală a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reducerea cheltuielilor de judecată acordate prin apelată.

Prin decizia civilă nr. 1619 A din 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant Municipiul București prin Primar General împotriva sentinței civile nr. 754 din 14 martie 2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC A. S.A..

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 1619 A din 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, reclamantul MUNICIPIUL BUCURESTI a declarat recurs.

După un scurt istoric al cauzei și o succintă prezentare a situației de fapt, în argumentarea recursului, se arată că, în speță, instanța de apel, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a pronunțat o hotărâre cu încălcare sau aplicarea greșită a nremelor de drept material, respectiv a prevederilor legale cuprinse în art. 1270 C. civ.

Astfel, potrivit art. 24 din contract, locatorul își rezerva dreptul, iar locatarul a fost de acord să se modifice contractul conform hotărârilor emise de CGMB, în ceea ce privește adaptarea clauzelor contractuale conform prevederilor acestor acte normative.

Societatea a acceptat încă de la semnarea contractului posibilitatea modificării, chiar și unilaterală, a clauzelor contractuale (inclusiv a clauzei referitoare la contravaloarea chiriei), cu condiția ca modificarea să privească strict aducerea contractului în acord cu hotărârile emise de CGMB.

Or, în considerarea motivelor ce au stat la baza întocmirii referatului nr. x/11.11.2011 (ce a stabilit un tarif preferențial al chiriei datorită existenței unor raporturi contractuale preexistente intre Municipalitate și societate), iar, ulterior ca urmare a încetării acestor relații contractuale, contractul trebuia adaptat pentru a reflecta noua realitate de fapt.

Referatul nr. x/11.05.2016 de modificare a tarifului îndeplinește rigorile contractului astfel cum au fost stabilite la art. 24 și nu face decât să aducă prețul contractului la valoarea stabilită în anexa nr. 4 a HCGMB nr. 32/2007 pentru imobilul din Aleea x sector 3.

Modificarea tarifului a fost comunicată locatarului încă din data de 31.03.2016, prin adresa nr. x a Direcției Contracte, prin care i s-a adus la cunoștința faptul că, având în vedere finalizarea contractului x/1996, prevederile anexei nr. 3 nu mai pot fi aplicabile, astfel prevederile din anexa nr. 4 din HCGMB nr. 32/2007 se vor aplica în mod corespunzător.

A mai precizat apelantul că se impune reducerea cheltuielilor de judecată acordate prin decizia recurată, acestea fiind vădit disproporționate raportat la complexitatea cauzei și față de prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care litigiul a fost soluționat la primul termen de judecată, în cauză s-a administrat doar proba cu înscrisuri, iar problemele de drept dezlegate nu au caracter complex.

În subsidiar, a solicitat să se dispună reducerea cheltuielilor de judecată acordate prin decizia recurată, acestea fiind vădit disproporționate raportat la complexitatea cauzei.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacte și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulate.

La 25 martie 2020, intimata-pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare și recurs incident.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă pârâta A. S.A. a invocat excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant Municipiul București, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul incident, pârâtă A. S.A. a invocat incidența motivelor de recurs reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În argumentarea recursului incident, a susținut, în esență, încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv a dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., precum și faptul că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină referitor la reducerea cheltuielilor de judecată de către instanța de apel.

Solicită admiterea recursului incident, casarea deciziei recurate sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecată acordate pârâtei și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Municipiul București a depus întâmpinare la recursul incident, prin care a solicitat, în esență, respingerea acestuia.

Recurenta-pârâtă A. S.A. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 10 noiembrie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor.

Părțile nu au formulat puncte de vedere la raportul întocmit.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiului de drept invocat (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

În susținerea recursului, reclamantul MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL a invocat formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor din cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanța de control judiciar în fundamentarea acesteia.

Din expunerea argumentelor evocate de recurent rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că, în privința recursului dedus judecății ne aflăm în fața unei duplicări a susținerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs și de apel formulate de aceleași parte în cauză. În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, față de respingerea celui dintâi. Aceleași motive care vizează netemeinicia au fost deduse Curții de Apel București spre judecată și sunt acum readuse în discuție în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ignorarea instituției recursului.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întrunește cerința ce se cere a fi îndeplinită.

Un ultim aspect invocat de către recurentul-reclamant îl constituie modul de aplicare a dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. privitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, onorariu avocat, acordate în apel, raportat la complexitatea cauzei.

Se apreciază că verificarea cuantumului cheltuielilor de judecată prin prisma dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., precum și verificarea dovezii plății acestora presupune examinarea aspectelor ce țin de temeinicia modului de soluționare a acestui capăt de cerere accesoriu, procedură care excedează controlului de legalitate specific recursului.

Susținerile recurentului nu constituie critici care privesc greșita aplicare a normelor de drept substanțial, ci privesc exercitarea dreptului de apreciere al instanței de apel asupra cuantumului onorariului avocațial, respectiv asupra probelor, aspecte care țin de temeinicia hotărârii și nu de legalitatea acesteia.

Se are în vedere Decizia nr. 3/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Astfel cum s-a statuat prin această decizie, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, se apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1619 A din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În ceea ce privește recursul incident declarat de pârâta A. S.A., este de reținut că, potrivit art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ., dacă recursul principal (în speță recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL) este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, recursul incident rămâne fără efect.

Astfel, în condițiile în care soluția este aceea de anulare a recursului declarat de reclamantul MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul incident declarat de pârâta A. S.A. apare ca fiind rămas fără efect, în raport cu prevederile menționate.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție va constata recursul incident declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1619 A din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca fiind rămas fără efect, conform art. 491 coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 1619 A din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Constată ca fiind rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1619 A din 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2022.