ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1445/2025

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 26.10.2022, reclamantul Municipiul București prin Primarul General în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat instanței să dispună: obligarea pârâtei la plata pretențiilor în sumă totală de 437.896.25 USD la cursul BNR din ziua efectuării plății din care suma de 163.596,77 USD, reprezentând cota aport restant pentru perioada octombrie 2019 - 07.12.2020 și suma de 274.299,48 USD, reprezentând penalități de întârziere pentru perioada octombrie 2019- septembrie 2022; prevederea în dispozitivul hotărârii că penalitățile de întârziere sunt calculate conform contractului, pana la plata efectivă, a debitului principal și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3037 din 08.12.2023, Tribunalul București a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 43.168,1 USD, reprezentând cotă aport aferentă perioadei octombrie 2019-15.06.2020 (inclusiv), precum și la plata penalităților de întârziere aferente fiecărei cote lunare de aport corespunzătoare perioadei octombrie 2019-15.06.2020 (inclusiv), în procent de 0,2%/zi de întârziere, calculate de la data scadenței contractuale a fiecărei cote lunare de aport și până la data achitării efective a debitului principal; a respins celelalte pretenții ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Municipiul București prin Primarul General și A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 509/A din 25 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost anulat, ca netimbrat, apelul formuat de A. S.R.L. și respins, ca nefondat, apelul declarat de Municipiul București prin Primarul General.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Municipiul București prin Primarul General.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Recurentul-reclamant critică decizia recurată în raport de două aspecte: momentul încetării contractului nr. x/1/16.06.1995, raportat la temeiurile de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată și cuantumul sumei reprezentând cota de aport pentru fiecare lună.

În ceea ce privește momentul încetării contractului, recurentul arată că deși instanța de apel apreciază că după data de 16.06.2020 nu mai exista temei contractual pentru perceperea cotei de aport, relațiile contractuale s-au desfășurat și după data de 17.06.2020, având în vedere faptul că intimata nu a solicitat denunțarea contractului. Totodată, recurentul face trimitere la adresa nr. x/13.08.2020 emisă de societatea intimate, prin care s-a menționat că a expirat durata contractului, conform art. 4, arătându-se și termenii de desfășurare a acestuia, respectiv dreptul de prelungire.

În continuare, recurentul evocă situația de fapt, cu trimitere la clauzele contractului și notificarea nr. x/30.09.2020 privind predarea spațiului emisă de Administrația Fondului Imobiliar, concluzionând că potrivit conduitei intimatei-pârâte, contractul a fost prelungit de drept. În opinia recurentei, instanța de apel a interpretat în mod greșit cauza în raport de data de încetare a contractului, soluția pronunțată fiind dată cu încălcarea greșită a normelor de drept material, a principiul disponibilității, art. 22 alin. (6), art. 477 și art. 478 C. proc. civ., iar motivele expuse nu cuprind temeiul pentru soluția dată.

Totodată, recurentul critică decizia instanței de apel în ceea ce privește cuantumul sumei datorate pentru fiecare lună. Sub acest aspect, autorul căii de atac arată că a depus la dosarul cauzei procesul-verbal din 17.06.1999 încheiat între reprezentanții Administrației Fondului Imobiliar și intimata-pârâtă, din care rezultă că au fost predate toate suprafețele imobilului din Calea x, București și care nu a fost luat în considerare de instanța de apel. Potrivit recurentului, instanța de judecată nu a pus niciodată în discuție suprafața pe care societatea intimată și-a desfășurat activitatea, la dosarul cauzei neexistând nicio probă care să determine instanța să judece cauza din perspectiva unei diminuări a suprafeței bunului, fiind necesară părerea unui specialist printr-un raport de expertiză, conchide autorul căii de atac.

În final, recurentul susține că instanța a nesocotit dispozițiile art. 330, art. 337, art. 425 alin. (1) pct. b C. proc. civ., arătând că decizia instanței de apel este inexactă.

În drept, recurentul-reclamant a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Înalta Curte reține că susținerile recurentului prin care arată că decizia atacată este inexactă, nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât autorul căii de atac nu argumentează de ce considerentele deciziei atacate nu îndeplinesc exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ci își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de curtea de apel.

Nemulțumirile recurentului și susținerile legate de soluția pronunțată cu privire la cererea de apel, nu constituie veritabile critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Având în vedere aceste rigori legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte reține că nu pot forma obiectul unei analize, în această etapă procesuală, criticile formulate de către autorul recursului privind interpretarea clauzelor contractului nr. x/1/16.06.1995 în raport de probele administrate.

Înalta Curte reține că administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile. Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate.

Totodată, Înalta Curte reține că susținerile recurentului referitoare la încălcarea art. 22 alin. (6), art. 330, art. 337, art. 477 și art. 478 C. proc. civ. nu se circumscriu vreunui caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greșit instanța de apel și în ce mod au fost încălcate normele procesuale.

Nici susținerile prin care se invocă aplicarea greșită a normelor de drept material nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare indicat în memoriul de recurs, întrucât recurentul nu a indicat normele materiale încălcate.

Se observă că din expunerea argumentelor evocate, respectiv susținerile referitoare la momentul încetării contractului nr. x/1/16.06.1995, precum și trimiterile la înscrisurile aflate la dosarul cauzei (procesul-verbal din 17.06.1999, notificarea nr. x/30.09.2020), recurentul readuce în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, recurentul-reclamant, susținând greșita aplicare a legii de către instanța de apel, a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă criticile la adresa deciziei atacate reprezintă doar o succesiune de fapte și afirmații, fără o argumentație în drept care să permită identificarea unor elemente concrete de nelegalitate.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurentul nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 509/A din 25 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 509/A din 25 martie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2025.