ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2396/2022

Ședința publică din data de 06 decembrie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, secția civilă la data de 02 iulie 2018, sub nr. x/2018, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari bl. 97 str. x, a formulat contestație la executare cu privire la dosarul de executare nr. 101/2018 al B.E.J. "B.", precizând că solicită anularea executării silite și a tuturor actelor de executare, precum și desființarea titlului executoriu.

I.2. Încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București:

Prin încheierea de ședință din 28 noiembrie 2018, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă, în temeiul art. 242 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cauzei, privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari bl. 97 str. x, pentru neîndeplinirea de către contestator a obligațiilor impuse de instanță prin încheierea de ședință din 17 octombrie 2018, respectiv de a indica în mod clar titlul executoriu cu privire la care solicită anularea în prezenta cauză și de a preciza în mod clar dacă solicită suspendarea executării silite în prezenta cauză.

I.3. Deciziile pronunțate de Tribunalul București:

Prin decizia nr. 135 R din 25 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2018, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 39 R din 28 mai 2020, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de completare a deciziei 135R din 25 aprilie 2019 privind recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2018, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 33R din 19 februarie 2021, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 39 din 28 mai 2020, pronunțate în dosarul nr. x/2018 de secția a V-a a Tribunalului București.

I.4. Deciziile pronunțate de Curtea de Apel București:

Prin decizia nr. 10R din 11 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 33R din 19 februarie 2021 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 538R din 24 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția tardivității, invocată din oficiu; a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 10 din 11 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca tardiv formulată.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 538 R din 24 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs contestatorul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 04 august 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs:

Prin cererea de recurs transmisă, prin poștă electronică, la data de 14 iulie 2022, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-contestator a susținut că, în raport de data primirii, toate cererile aparținând acestuia au fost formulate în interiorul termenului acordat de legiuitor, sens în care a solicitat poștei să aplice ștampila cu data reală la care i s-au înmânat înscrisurile din partea instanței, solicitare care a fost menționată în registrul poștei și care i-a fost refuzată pe motiv că ștampila poartă doar data de intrare în poștă.

În expunerea unor ample pasaje din cuprinsul cererilor deduse judecății în dosarele nr. x/2018, nr. y/2019, nr. z/2016 și nr. w/2014, prin care a solicitat administrarea unor probe, suspendarea cauzei până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională, invocate pe parcursul soluționării litigiilor, ce însumează 6 ani, pe care instanțele de judecată le-au ignorat, context în care a reliefat interzicerea accesului la actul de justiție, cu costurile aferente.

Reiterând aspecte ce țin de excepția de neconstituționalitate a prevederilor ce vizează taxa de timbru, precum și a art. 9, art. 200 alin. (1) și (3) C. proc. civ. prin raportare la art. 1 (5), art. 2 (2), art. 16 (1) și (2), art. 21, art. 124 pct. 2 teza 2 și 3, pct. 3 teza 2 din Constituția României, a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea capetelor de cerere ce privesc inadmisibilitatea cererii de încuviințare a executării silite și soluționarea celor 11 excepții de neconstituționalitate, invocate în dosarele anterior menționate.

De asemenea, a precizat că a invocat, pe cale de excepție, la fond, introducerea unui soft adecvat care să asigure respectarea legislației în domeniu, prin raportare la art. 1 (5), art. 15 alin. (1), art. 16, art. 44 alin. (1), art. 47 alin. (2) din Constituția României, precum și neconstituționalitatea art. 451 C. proc. civ. prin raportare la art. 16, art. 21, art. 44 din Constituția României.

A susținut că executorul judecătoresc, prin demersul inițiat, a încălcat art. 751 alin. (1) pct. 2 ultima teză, art. 2 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 15 alin. (1) din Constituția României, precum și drepturile legitime ale recurentului- art. 21 alin. (1) din Constituția României

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 și 21 din Constituția României, art. 9 și art. 22 C. proc. civ., art. 5 par. 1 din C.E.D.O, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 304/2004, art. 155 Codul fiscal.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, la data de 20 octombrie 2022.

Prin punctul de vedere depus la data de 24 octombrie 2022, recurentul-contestator a arătat, în esență, că în cuprinsul raportului întocmit în cauză nu s-a precizat faptul că recursul vizează sentința civilă nr. 14974/2015 a Judecătoriei Sectorului 4 București, pronunțată în dosarul nr. x/2014, față de care a formulat cerere de completare și cerere de apel, că nu au fost menționate solicitările acestuia, astfel cum au fost expuse în cererea de recurs, formulate împotriva asociației de proprietari și a executorului judecătoresc, ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2018 și nr. y/2019, precum și a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate, împrejurări ce au condus la încălcarea accesului la justiție, a egalității părților în proces și, pe această componentă, a egalității impuse prin art. 16 (1) și art. 124 (2) teza a III-a din Constituția României.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 03 noiembrie 2022, completul de filtru a stabilit termen la data de 06 decembrie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea examinării admisibilității în principiu a recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 538R din 24 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborat cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, soluționarea acesteia făcând de prisos examinarea altor excepții sau aspecte ce țin de fondul recursului promovat în cauză, reținând următoarele:

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, condiție prealabilă și extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Dispozițiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 arată că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 24 din același act normativ: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. "

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că: "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (…)." Corelativ alin. (3) al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția de primire a dosarului din data de 07 septembrie 2022, s-a stabilit în sarcina recurentului-contestator obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

Adresa purtând aceste mențiuni a fost depusă în lipsa destinatarului, la data de 19 septembrie 2022, la cutia poștală situată la domiciliul indicat pentru comunicarea actelor de procedură în antetul cererii de recurs, și anume București, str. x, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs.

Recurentul-contestator a luat cunoștință de conținutul adresei cât timp prin cererea depusă la data de 22 septembrie 2022, prin poștă, a făcut referire la taxa judiciară de timbru, însă din modul de redactare a actului procedural nu rezidă intenția părții de a solicita reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în sensul dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, ori acordarea facilităților la plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu cele ale art. 42 din același act normativ, ci reiterează parte din motivele expuse în cererea de recurs inițială în ceea ce privește prioritizarea soluționării cererilor ce vizau sesizarea Curții Constituționale și a instituțiilor abilitate, cu consecința suspendării cauzei.

Raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că recurentul-contestator nu s-a conformat dispoziției instanței, în sensul de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit, a fost depus la cutia poștală la data de 20 octombrie 2022, la aceeași adresă de domiciliu a recurentului, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs.

Prin punctul de vedere depus la data de 24 octombrie 2022, prin poștă electronică, recurentul-contestator a susținut nelegalitatea raportului și sub aspectul obligației achitării taxei judiciare de timbru, ceea ce denotă o consecvență în conduita procesuală a părții din perspectiva netimbrării recursului a cărui soluționare este condiționată de îndeplinirea unei obligații instituite de lege.

Având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiție legală pentru începerea proceselor civile, în raport de fiecare fază procesuală, obligația de achitare anticipată a acestora este justificată, ca și sancțiunea anulării cererii, în caz de neplată, așa cum s-a apreciat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, iar în legătură cu scopul stabilirii taxelor judiciare de timbru, instanța de contencios european a reținut că restricția dreptului de acces la justiție urmărește un scop legitim, vizând, în esență, buna administrare a justiției. Astfel, s-au reafirmat coordonatele dreptului de acces la o instanță, în sensul că dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esențial al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege.

Impunerea prin lege a unor exigențe, cum ar fi plata unor taxe, pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv are o solidă justificare prin prisma finalității urmărite constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea posibilităților de exercitare abuzivă a respectivului drept.

Față de aceste considerente, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 248 și art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva decizie nr. 538R din 24 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 538R din 24 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 decembrie 2022.