ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2414/2021

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursul dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la 28 iulie 2017 sub nr. x/2017, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., anularea încheierii de încuviințare a executării silite, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. x/2017, a executării silite înseși, pornite de BEJ C. în dosarul de executare nr. 79/2017, a tuturor actelor de executare, inclusiv a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 19 iulie 2017, precum și repunerea părților în situația anterioară.

Prin cererea precizatoare și completatoare, contestatoarea a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intimată, a numitei D. și obligarea executorului la restituirea sumei de 550 RON ce a fost reținută din contul contestatoarei.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost respinsă contestația la executare completată, formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații B. și D., ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 11 iulie 2018, Tribunalul București, secția a IV a civilă, în temeiul art. 242 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cererii de apel declarate de apelanta contestatoare A. împotriva încheierii civile din 19 ianuarie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul B. și intimata D. pentru imposibilitatea desfășurării procesului din culpa apelantei contestatoare.

Prin decizia civilă nr. 129 din 8 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat perimat recursul formulat de recurenta contestatoare A. împotriva încheierilor din 6 iulie 2018 și 11 iulie 2018, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a IV a civilă, în contradictoriu cu intimații B. și D..

Împotriva deciziei civile nr. 129 din 8 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, contestatoarea A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 25 martie 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fișa ECRIS .

Prin rezoluția de primire din 29 martie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia civilă nr. 129 din 8 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, are deschisă calea de atac a recursului, în raport de prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., este declarat în termenul legal, dar nu este motivat în termenul legal.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Recurenta A. a depus punct de vedere la raportul de admisibilitate în principiu, prin care arată că recursul a fost motivat în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

La termenul de judecată din 11 noiembrie 2021, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele asupra recursului

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul recursului îl constituie decizia civilă nr. 129 din 8 februarie 2021, prin care Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat perimat recursul formulat de recurenta contestatoare A. împotriva încheierilor din 6 iulie 2018 și 11 iulie 2018, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a IV a civilă, în contradictoriu cu intimații B. și D..

Art. 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs, iar art. 470 alin. (5) din același act normativ statuează că "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

Așadar, motivarea recursului se face prin însăși cererea de recurs sau, în ipoteza în care se depun printr-un memoriu separat, înlăuntrul termenul de exercitare a recursului. Excepțiile prevăzute de textele procedurale precitate vizeză motivele de casare de ordine publică sau situația în care termenul de exercitare a căii de atac curge de la alt moment decât cel al comunicării hotărârii.

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Prin urmare, obligației procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 487 alin. (1) C. proc. civ. îi corespunde, corelativ, și o sancțiune, aceea a nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) din același cod.

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Se constată că cererea de recurs formulată de contestatoarea A., depusă la 11 februarie 2021, nu cuprinde motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate, acestea fiind transmise printr-un memoriu separat, ulterior, la 16 martie 2021.

Conform dovezii de înmânare aflate la dosarul Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, decizia nr. 129 din 8 februarie 2021 a acestei instanțe, a fost comunicată recurentei la 8 martie 2021.

Raportând dispozițiile legale menționate la circumstanțele particulare ale speței, se reține că termenul de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la 15 martie 2021.

Cum motivele de recurs au fost depuse la 16 martie 2021, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege, instanța constată că, în cauză, a intervenit sancțiunea nulității recursului.

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Având în vedere considerentele expuse, se constată că recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 129 din 8 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 129 din 8 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2021.