ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2574/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaș în data de 21 iunie 2018 petenta S.N.G.N. A. SA a solicitat, în contradictoriu cu agentul constatator Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, constatarea nulității Procesului-verbal de contravenție nr. x din 6 iunie 2018, respectiv anularea aceluiași proces-verbal de contravenție.

Prin Sentința civilă nr. 1358 din data de 27 septembrie 2018 Judecătoria Mediaș a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Mediaș, invocată prin întâmpinare și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București competența de soluționare a plângerii formulată de petenta S.N.G.N. A. SA, împotriva procesului-verbal de contravenție număr x din 6 iunie 2018 întocmit de agentul constatator Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin Procesul-verbal nr. x din 6 iunie 2018 agentul constatator Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a aplicat petentei Societatea Națională de Gaze Naturale A. SA sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 194 pct. 13 din Legea nr. 123/2012, respectiv pentru neîndeplinirea și/sau îndeplinirea necorespunzătoare a condițiilor de valabilitate ale autorizațiilor/licențelor precizate la art. 119 pct. 2 și 3, altele decât cele menționate în cuprinsul prezentului articol, în concret imputându-i nesocotirea prevederilor art. 24 alin. (1) și (2) din Regulamentul A.N.R.E. nr. 34/2015 în sensul că nu a solicitat modificarea licenței în cazul punerii în funcțiune a unor obiective noi amplasate într-o locație pentru care este acordată licența specifică, în calitatea sa de titular de licență A. SA având obligația de a actualiza caracteristicile tehnice ale sistemului de distribuție, anual până la data de 15 aprilie, pentru obiectivele puse în funcțiune până la data de 31 decembrie a anului anterior solicitării.

Instanța a mai reținut că ceea ce se impută părții petente este faptul că a operat sistemul de distribuție a gazelor naturale folosind o licență neactualizată în raport de noile caracteristici tehnice ale unor conducte de alimentare puse în funcțiune în anii 2012 și 2013 pentru trei localități rurale din județele Gorj și Dolj, trebuind a se avea în vedere că potrivit art. 8 alin. (1) din Regulamentul pentru acordarea autorizațiilor de înființare și a licențelor în sectorul gazelor naturale, aprobat prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 34 din 31 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, actualizarea licenței se realizează prin depunerea la sediul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, a unei cereri și a documentelor care trebuie să însoțească cererea.

Contravenția care se impută petentei se înfățișează în modalitatea unei fapte omisive, așadar este vorba de neactualizarea unei licențe de operare, faptă care s-ar fi consumat în momentul expirării termenului până la care partea petentă trebuia să solicită în scris actualizarea licenței, or din moment ce acele documente care ar fi asigurat îndeplinirea obligației de actualizare a licenței, trebuiau depuse la sediul agentului constatator, înseamnă că locul săvârșirii contravenției nu este sediul societății sancționate contravențional și nici sediul structurii teritoriale a agentului constatator, loc în care a avut loc încheierea procesului-verbal de contravenție, ci locul săvârșirii faptei contravenționale constând într-o omisiune, este chiar sediul agentului constatator .

Potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, așadar în lumina raționamentului de mai sus, instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze plângerea de față este Judecătoria Sectorului 2 București, în calitate de instanță în a cărei circumscripție a avut loc consumarea faptei omisive, aceasta fiind instanța de la sediul agentului constatator.

Nu pot fi invocate cu temei prevederile art. 111 C. proc. civ. care reglementează un caz de competență teritorială alternativă, în sensul că fiind vorba de o cerere îndreptată împotriva unei autorități centrale, aceasta ar putea fi introdusă și la instanța de la sediul reclamantului, întrucât în materie contravențională competența teritorială este una exclusivă, având caracter absolut, norma stabilită de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 fiind una de ordine publică, de la care nu se poate deroga prin dispoziții ale C. proc. civ., în fapt relația dintre O.G. nr. 2/2001 și C. proc. civ. fiind cea prevăzută de art. 47 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile C. proc. civ., după caz, așadar prevederile codului întregesc pe cele ale ordonanței, în măsura în care întregirea este compatibilă, și în nici un caz norma de competență teritorială din ordonanță nu poate fi înlăturată prin prevederile C. proc. civ.

Așa fiind în baza art. 248 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2) și art. 132 C. proc. civ. instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Mediaș, invocată prin întâmpinare, după care a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București competența de soluționare a plângerii formulată de petenta S.N.G.N A. SA împotriva Procesului-verbal de contravenție număr x din 6 iunie 2018 întocmit de agentul constatator Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Cauza a fost înregistrată la data de 10 decembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr. x/2018.

Prin Sentința civilă nr. 1191 din data de 7 februarie 2019 Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanța din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta S.N.G.N. A. SA, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în favoarea Judecătoriei Mediaș.

Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Sector 2 a reținut că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competentă teritorial să soluționeze plângerea contravențională este judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta.

Contravenția ce face obiectul prezentei plângeri contravenționale și care a fost reținută în sarcina petentei, este reprezentată de o faptă omisivă, aceea de neîndeplinire a obligației legale de a solicita modificarea Licenței nr. 1877 de operare a sistemului de distribuție a gazelor naturale, în sensul actualizării la nivelul anului 2014 a caracteristicilor tehnice ale obiectivelor aferente sistemului de distribuție a gazelor naturale din satele Gârlești și Ghercești din comuna Ghercești, jud. Dolj și în Jud. Gorj.

Fiind vorba despre o faptă omisivă, respectiv neîndeplinirea de către societatea petentă S.N.G.N. A. SA a obligației de a solicita modificarea unei licențe, locul săvârșirii faptei omisive nu poate fi altul decât acela al sediului petentei, unde s-ar fi omis îndeplinirea obligației care îi revenea.

În consecință, competența de soluționare a prezentei plângeri contravenționale aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul petentei, Judecătoria Mediaș.

Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, act normativ ce incriminează drept contravenție fapta reținută în sarcina petentei, nu conține o normă derogativă de competență a judecării plângerilor contravenționale, fiind aplicabilă norma generală din O.G. nr. 2/2001.

În același sens, instanța a avut în vedere jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 5658 din 7 iunie 2013, în care s-a reținut că există o diferență esențială între sintagma "locul săvârșirii faptei" și "locul depistării faptei", sub aspectul stabilirii competenței, având relevanță numai locul unde s-a săvârșit fapta, în speță, la sediul societății petente, anume Mediaș. Tot cu titlu de practică judiciară s-a indicat și Decizia nr. 1078 din 14 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, într-o cauză similară.

O interpretare în sens contrar ar avea drept efect stabilirea indirectă a unei norme de competență exclusivă în favoarea instanței de la sediul A.N.R.E. pentru toate faptele omisive prevăzute de Legea nr. 123/2012 săvârșite pe întreg teritoriul țării, ceea ce legiuitorul nu a avut în vedere, în caz contrar stabilind expres o astfel de competență în legea specială.

Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, instanța în temeiul art. 132 alin. (3) coroborat cu art. 133 pct. 2 și art. 135 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 2 București și a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Mediaș.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în verificarea legalității Procesului-verbal de contravenție nr. x din 6 iunie 2018 emis de agentul constatator Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, prin care pententei SNGN A. SA i s-a aplicat sancțiunea avertismentului pentru neîndeplinirea obligației legale de a solicita modificarea Licenței nr. 1877 de operare a sistemului de distribuție a gazelor naturale, în sensul actualizării la nivelul anului 2014 a caracteristicilor tehnice ale obiectivelor aferente sistemuljui de distribuție a gazelor naturale din satele Gârlești și Ghercești, aparținătoare comunei Ghercești, județul Dolj și în satul Ștejari, aparținător comunei Ștejari, județul Gorj.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie, chiar dacă ambele instanțe au apreciat, în mod corect că în speța dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

În Procesul-verbal nr. x din data de 6 iunie 2018 de constatare și sanționare a contravențiilor s-a menționat că "Fapta săvârșită constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 194, pct. 13 din Legea nr. 123 din 10 iulie 2012, a energiei și gazelor naturale, conform căruia constituie contravenții la normele privind desfășurarea activităților în sectorul gazelor naturale următoarele fapte: neîndeplinirea și/sau îndeplinirea necorespunzătoare a condițiilor de valabilitate ale autorizațiilor/licențelor precizate la art. 119 pct. 2 și 3, altele decât cele menționate în cuprinsul prezentului articol și se sancționează în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180 din 11 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune".

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor contravențiilor: (1) Plângerea se depune la judecâtoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția; (2) Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevazute la alin. (1).

Cu privire la competența teritorială a instanței, Înalta Curte constată că în materie contravențională, competența teritorială se determină strict în raport cu locul săvârșirii faptei și nu în raport cu alte criterii, cum ar fi, de pildă, locul constatării faptei și cu atât mai puțin locul întocmirii procesului-verbal, din acest punct de vedere, prevederea înscrisă la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 este clară și concisă, nelăsând loc de interpretare.

Așa fiind, având în vedere că obiectul plângeri contravenționale și care a fost reținută în sarcina petentei, este reprezentată de o faptă omisivă, aceea de neîndeplinire a obligației legale de a solicita modificarea Licenței nr. 1877 de operare a sistemului de distribuție a gazelor naturale, în sensul actualizării la nivelul anului 2014 a caracteristicilor tehnice ale obiectivelor aferente sistemului de distribuție a gazelor naturale din satele Gârlești și Ghercești din comuna Ghercești, jud. Dolj și în Jud. Gorj, Înalta Curte constată că fapta s-a săvârșit în momentul în care petenta nu a dat curs prevederilor legale.

Față de aceste aspecte, este fără putință de tăgadă faptul că locul săvârșirii contravenției este la sediul petentei din localitatea Mediaș, jud. Sibiu, aflată în circumscripția Judecătoriei Mediaș.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SNGN A. SA în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională de reglementare în domeniul Energiei - ANRE, în favoarea Judecătoriei Mediaș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2019.

GGC - CP