ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6023/2019

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, secția civilă la data de 10.10.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a formulat plângere contravențională solicitând admiterea acesteia și anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x/21.09.2018 încheiat de Inspecția Teritorială Brașov din cadrul ANRE și a măsurilor dispuse prin acesta.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Buzău, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 1882/2019 din data de 16 aprilie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Buzău, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buzău și a declinat competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x/21.09.2018 întocmit de intimata Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În considerentele acestei sentințe s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001, reținându-se că în speță locul săvârșirii contravenției îl reprezintă sediul intimatei, acesta fiind în municipiul București, strada x nr. 3, dat fiind faptul că reclamanta trebuia să depună lista contractelor aferente lucrărilor de proiectare, respectiv execuție, a instalațiilor de utilizare a gazelor naturale încheiate și finalizate la sediul ANRE.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 7697 din data de 08.08.2019, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, motiv pentru care a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, iar în cauză, contravenția reținută constă în nerespectarea obligației de a transmite către ANRE în format electronic, la adresa de email x@x.ro, o listă a contractelor aferente lucrărilor de proiectare, respectiv execuție, a instalațiilor de utilizare a gazelor naturale încheiate și finalizate în perioada 22.12.2016-02.02.2017 și 22.12.2016-20.06.2017, reținându-se încălcarea dispozițiilor art. 194 pct. 12 din Legea nr. 123/2012, act normativ care nu conține prevederi derogatorii privind competența teritorială în cazul plângerilor contravenționale, în raport cu O.G. nr. 2/2001.

S-a mai reținut că prezenta contravenție reprezintă o faptă omisivă, aceea de neîndeplinire a unei obligații legale, iar locul săvârșirii faptei omisive este sediul reclamantei, unde s-ar fi omis îndeplinirea obligației care îi revenea, așa încât competența de soluționare a plângerii contravenționale aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul reclamantei, Judecătoria Buzău.

Mai mult, instanța a invocat și împrejurarea că o interpretare contrară ar avea drept efect stabilirea indirectă a unei norme de competență exclusivă în favoarea instanței de la sediul A.N.R.E. pentru toate faptele omisive prevăzute de Legea nr. 123/2012, săvârșite pe întreg teritoriul țării, ceea ce legiuitorul nu a avut în vedere, deoarece în caz contrar ar fi stabilit expres o astfel de competență prin legea specială.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o plângere contravențională prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x/21.09.2018 încheiat de Inspecția Teritorială Brașov din cadrul ANRE și a măsurilor dispuse prin acesta.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x/21.09.2018 încheiat de Inspecția Teritorială Brașov din cadrul ANRE, reclamanta a fost sancționată contravențional cu suma de 7000 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 194 pct. 12 din Legea nr. 123/2012.

În fapt, reclamanta a fost sancționată de organul de control pentru că nu și-ar fi îndeplinit obligația legală de a transmite către ANRE, în format electronic, la adresa de email x@x.ro, o listă a contractelor aferente lucărilor de proiectare, respectiv execuție, a instalațiilor de utilizare a gazelor naturale încheiate și finalizate în perioada 22.12.2016-02.02.2017 și respectiv 22.12.2016-20.06.2017, întocmită conform anexei 14 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ANRE nr. 98/2015.

Cum Legea nr. 123/2012, în baza căreia reclamanta a fost sancționată, nu conține prevederi derogatorii privind competența teritorială în cazul plângerilor contravenționale, urmează a se aplica dreptul comun în materie contravențională, respectiv O.G. nr. 2/2001, aspect reținut în mod corect de către Judecătoria Sectorului 2 București.

Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În consecință, fiind vorba despre o faptă omisivă, respectiv de neîndeplinirea unei obligații legale ce cădea în sarcina reclamantei, locul săvârșirii faptei omisive coincide cu sediul reclamantei, iar din actele de la dosar reiese că acesta este situat în Municipiul Buzău, ceea ce atrage competența Judecătoriei Buzău de soluționare a plângerii contravenționale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în speță, raportat la circumstanțele cauzei și față de prevederile legale menționate, care instituie o normă de competență teritorială absolută, competența de soluționare a plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține Judecătoriei Buzău în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în favoarea Judecătoriei Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.