ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4144/2019

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 30.10.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Energiei și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei - A.N.R.E., obligarea pârâților la compensarea certificatelor verzi obținute de către reclamantă și anulate pentru netranzacționare în termenul legal, în număr de 2712 CV, la valoarea prețului minim de tranzacționare, respectiv suma de 355.501,70 RON, fie din fondul colectat de Administrația fondului de Mediu pentru nerespectarea cotei anulate de achiziție a certificatelor verzi, fie de la bugetul de stat, fie din bugetul altor instituții responsabile.

În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâților la returnarea certificatelor verzi obținute de către reclamantă și anulate pentru netranzacționare în termenul legal, în număr de 2712 CV; modificarea legislației aplicabile în sensul că sistemul de valorificare al certificatelor verzi să fie unul echilibrat și efectiv, astfel încât oferta de certificate verzi să corespundă cu cererea, stabilirea unei regularizări a cotei de achiziție a certificatelor verzi pentru anul 2017 și a cotei pentru anul 2018 la un nivel care să asigure valorificarea efectivă a tuturor certificatelor verzi emise la cel puțin prețul minim reglementat; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 24 din data de 15 ianuarie 2019 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal cauza privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Energiei și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că raportul dintre părți este unul de drept public, care vizează activitatea unei instituții publice, respectiv pârâta A.N.R.E., astfel încât instanța competentă pentru judecarea acțiunii este Curtea de Apel București, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 108 din data de 10 aprilie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și funcționale, a declinat către Tribunalul București, secția a VI-a civilă judecarea cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Energiei și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ si fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a observat că litigiul cu care este învestită nu este un litigiu de contencios administrativ, acesta neprivind legalitatea unui act administrativ, ci este un litigiu pur civil, care are ca obiect răspunderea delictuală a pârâților.

Curtea nu a împărtășit opinia reclamantei, în sensul că natura litigiului de contencios administrativ este impusă de formularea de către parte a unei plângeri prealabile, întrucât prin simpla formulare a unei cereri nu se poate schimba natura unui raport de drept material, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a indicat un act a cărui anulare să o solicite, iar petitele cu care a fost învestită instanța sunt de obligare a pârâtelor la compensarea certificatelor verzi, respectiv de obligare a acestora la returnarea certificatelor obținute de reclamantă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Din expunerea obiectului acțiunii de la punctul 1. al prezentei hotărâri se constată că prin demersul judiciar inițiat reclamanta tinde să obțină, prin compensare, contravaloarea unui număr de certificate verzi anulate pentru netranzacționare în termenul legal, iar în subsidiar returnarea acestor certificate și modificarea cadrului legislativ în materie.

Pretenția principală a fost cuantificată la suma de 355.501,70 RON, pe care reclamanta o solicită a-i fi achitată din bugetul de stat sau din bugetul altor instituții responsabile, iar acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 220/2008, O.U.G. nr. 57/2013, O.U.G. nr. 35/2014, Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2067/2013, H.G. nr. 1104/2014, H.G. nr. 994/2013, Ordinul A.N.R.E. nr. 60/2015, Ordinul A.N.R.E. nr. 144/2014, Ordinul A.N.R.E. nr. 9/2015, Directiva nr. 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Directiva C(2011)4938 a Comisiei Europene.

În acest context, Înalta Curte constată că reclamanta nu solicită anularea unui act administrativ tipic și nici nu deduce judecății un act administrativ asimilat, pentru a putea fi atrasă competența instanței de contencios administrativ reglementată de dispozițiile Legii nr. 554/2004.

De asemenea, chemarea în judecată în calitate de pârâte a unor autorități publice implicate în mecanismul asociat pieței certificatelor verzi sau formularea unei pretinse plângeri prealabile nu reprezintă elemente suficiente pentru calificarea acțiunii drept una în contencios administrativ, câtă vreme pretențiile reclamantei sunt întemeiate pe instituția răspunderii civile delictuale și sunt formulate în scopul reparării prejudiciului produs.

Având în vedere cuantumul pretențiilor reclamantei și faptul că aceasta nu contestă un act administrativ tipic sau asimilat emis de instituțiile pârâte în cadrul exercitării atribuțiilor legale, Înalta Curte va determina instanța competentă prin raportare la dispozițiile art. 95 alin. (1), coroborate cu art. 94 pct. 1 lit. h) și k) C. proc. civ. și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din același cod, va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Energiei și Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2019.