ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 234/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 30 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Energiei și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei – A.N.R.E., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la compensarea certificatelor verzi obținute de către reclamantă și anulate pentru netranzacționare în termenul legal, în număr de 2712 CV, la valoarea prețului minim de tranzacționare, adică 131,0847 RON, adică suma de 355.501,70 RON, fie din fondul colectat de Administrația Fondului de Mediu pentru nerespectarea cotei anulate de achiziție a certificatelor verzi, fie de la bugetul de stat, fie din bugetul altor instituții responsabile; în subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la returnarea certificatelor verzi obținute de către reclamantă și anulate pentru netranzacționare în termenul legal, în număr de 2712 CV; modificarea legislației aplicabile în sensul că sistemul de valorificare al certificatelor verzi să fie unul echilibrat și efectiv, astfel încât oferta de certificate verzi să corespundă cu cererea, stabilirea unei regularizări a cotei de achiziție a certificatelor verzi pentru anul 2017 și a cotei pentru anul 2018 la un nivel care să asigure valorificarea efectivă a tuturor certificatelor verzi emise la cel puțin prețul minim reglementat; cu cheltuieli de judecată.

Prin înscrisul depus la dosar tribunal, reclamantă a precizat, legat de capătul 3 al cererii de chemare în judecată, că a solicitat ca A.N.R.E. să fie obligată să modifice Ordinul nr. 77/72017, dând posibilitatea producătorilor mici de energie regenerabilă să poată încheia contracte de vânzare a certificatelor verzi direct, fără intermediul pieței.

Pârâtul Ministerul Energiei a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului București, solicitând trimiterea dosarului Curții de Apel București, excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ și excepția rămânerii fără obiect a capătului 3 de cerere.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului București raportat la dispozițiile Legii nr. 554/2004 și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 24 din 15 ianuarie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 108 din 10 aprilie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și funcționale, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin decizia nr. 4144 din 19 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin notele de ședință depuse la 30 septembrie 2020, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii în pretenții, față de soluția adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 4144 din 19 septembrie 2019.

Prin încheierea de ședință din 13 octombrie 2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a calificat excepția inadmisibilității invocată de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei ca apărare de fond.

Prin încheierea de ședință din 24 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Energiei și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.

La termenul de judecată de la 19 ianuarie 2021, reclamanta a precizat că pentru primele două capete de cerere a înțeles să se judece cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar pe capătul trei de cerere cu pârâtele A.N.R.E. și Ministerul Energiei, depunând această precizare și în scris .

Prin sentința civilă nr. 1926/2021 din 6 iulie 2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 24 noiembrie 2020 a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a V-a Civilă sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 2235/2021 din 16 decembrie 2021, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a respins apelul formulat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L, solicitând instanței să caseze hotărârea atacată.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 și 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că instanța de apel a reținut în mod greșit că recurenta a solicitat modificarea Legii nr. 220/2008, aceasta precizând expres că solicită stabilirea anuală, prin ordine A.N.R.E., a unei cote de achiziții a certificatelor verzi la un nivel care să asigure valorificarea tuturor certificatelor de pe piață. Precizează că stabilirea cotelor anuale obligatorii de energie electrică din surse regenerabile nu este același lucru cu stabilirea cotei anuale de achiziție certificate verzi, iar curtea de apel nu a analizat niciunul din ordinele indicate de recurentă, ci a citat prevederi legale care nu se aplică în cauză (art. 4 alin. (4) și (8), respectiv art. 41 și art. 42 din Legea nr. 220/2008.) Recurenta-reclamantă susține că modificarea legislației în sensul menționat în cererea de chemare în judecată reprezintă o obligație de a face, conform art. 1528 C. civ.

În opinia aceleiași părți, curtea de apel a motivat contradictoriu menținerea soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și a aplicat greșit dispozițiile art. 223 alin. (1) C. civ. și Decizia C(2011) 4938 în sensul că a reținut, în mod eronat, că Statul Român nu are atribuții în domeniul emiterii, gestionării și anulării certificatelor verzi și nici obligația de garantare a valorificării de către producătorii de energie regenerabilă a certificatelor verzi. Se arată că, prin modificările aduse Legii nr. 220/2008, Statul Român a acceptat că sistemul de tranzacționare al certificatelor verzi era disfuncțional.

Autoarea căii de atac menționează că a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Statul Român și că nu este relevant dacă acesta era sau nu reprezentat de Ministerul Finanțelor, astfel că instanța de apel a aplicat greșit art. 223 alin. (1) C. civ. și mai arată că acțiunea a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.

Referitor la încheierea de ședință din 24 noiembrie 2020, recurenta-reclamantă susține că instanța de apel nu a analizat criticile formulate deoarece nu a ținut cont de faptul că prin respectiva încheiere, tribunalul a soluționat primele două capete ale cererii de chemare în judecată, fără să existe o cerere precizatoare din partea reclamantei, și nu a unit cu fondul excepțiile invocate. Invocă încălcarea art. 248, art. 397, art. 401 și art. 425 C. proc. civ.

Intimata A.N.R.E. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și a susținut că instanța de recurs trebuie să țină cont de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2017.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și pct. 6 C. proc. civ., însă nu dezvoltă critici care să poată fi subsumate acestui motiv de recurs.

Referitor la susținerile recurentei în sensul că în mod greșit a fost respins apelul împotriva încheierii de ședință din 24 noiembrie 2020, nefiind respectate prevederile art. 248, art. 397, art. 401 și art. 425 C. proc. civ., și că au fost încălcate prevederile art. 223 alin. (1) C. civ. în ceea ce privește reprezentarea Statului Român de către Ministerul Finanțelor și calitatea procesuală pasivă a acestui intimat-pârât, Înalta Curte reține că autoarea căii de atac nu formulează critici concrete referitor la modul în care instanța de apel a apreciat asupra motivului de apel referitor la calitatea procesuală pasivă a Statului Român, limitându-se să afirme că statuările curții de apel sunt greșite. Recurenta-pârâtă nu explică în ce constă încălcarea normelor din C. proc. civ., iar simpla menționare a acestor texte de lege nu poate fi considerată o critică de nelegalitate pe care instanța de recurs să o poată analiza.

În ceea ce privește legătura dintre soluționarea excepției calității procesuale pasive a Statului Român și respingerea primelor două capete de cerere, în lipsa unei cereri din partea reclamantei, autoarea căii de atac reia cele susținute în fața curții de apel, fără a se raporta la considerentele deciziei recurate prin care s-a reținut că soluția de respingere a primelor două capete de cerere este subsecventă soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Energiei și Statul Român.

Afirmațiile autoarei căii de atac referitoare la modalitatea de funcționare a sistemului de tranzacționare a certificatelor verzi, la istoricul modificărilor legislative și la rolul pe care partea dorește să îl atribuie intimaților-pârâți reprezintă reluarea, în esență, a argumentelor prezentate în apel, aspecte pe care instanța deja le-a analizat. Din memoriul de recurs nu se desprind critici care să poată fi examinate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concluzie, Înalta Curte arată că, reiterând în conținutul memoriului de recurs argumentele formulate pe calea apelului, cărora instanța de apel le-a răspuns elaborat, printr-o fundamentată analiză în fapt și în drept a cauzei, recurenta nu formulează critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel, ci solicită implicit, o rejudecare a acestuia.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2235/2021 din 16 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2235/2021 din 16 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2023.