ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4170/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 08.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâtului la plata următoarelor sume pentru repararea prejudiciului care i-a fost cauzat de nerespectarea de către pârât a unor obligații pe care și le-a asumat prin Tratatul Cartei Energiei, precum și a unor principii parte a ordinii juridice comunitare: (i) în principal contravaloarea certificatelor verzi amânate între anii 2013 și până în prezent, calculată provizoriu la suma de 1.220.919,34 Euro, iar în subsidiar solicită să i se dea dreptul de plină dispoziție (și posibilitatea imediată de tranzacționare) asupra tuturor certificatelor amânate, în număr calculat provizoriu (până la sfârșitul anului 2019) de 40.525 certificate verzi, la care se adaugă diferența dintre valoarea de piață a certificatelor verzi calculată în euro la data la care ar fi trebui să îi fi fost acordate și valoarea de piață din prezent, calculată în euro, calculată provizoriu de reclamanta la suma de 29.484,34 Euro, la care se adaugă (ii) dobânzile legale penalizatoare, aplicate asupra valorii de piață a certificatelor amânate, valabile la data emiterii acestora (respectiv la data la care trebuiau să îi fi fost puse la dispoziție spre valorificare) între data anterior menționată și data valorificării efective a acestora, dobânzi calculate în mod provizoriu până la data de 31.03.2020 la suma de 1.743.510,04 RON (iii) diferența dintre valoarea de vânzare a energiei electrice vândute împreună cu certificatele verzi și valoarea de piață a energiei electrice, în mod provizoriu calculată la suma de 375.202,78 Euro (iv) compensarea pierderii cauzată de introducerea discriminatorie a obligației de a plăti costuri cu energia reactivă, în mod provizoriu cuantificată la suma de 164.614,50 RON, (v) compensarea pierderii cauzate de, modificarea regimului fiscal, cu efecte discriminatorii în privința investitorilor în energie regenerabilă fotovoltaică, în mod provizoriu cuantificată la suma de 91.311,00 RON, (vi) pierderile aferente certificatelor verzi vândute de ARV God S.R.L. către CET Govora, compusă din 148.970,95 RON, reprezentând contravaloarea (cu TVA) a certificatelor verzi care au fost transferate fără plată (damnum emergens) și dobânda legală penalizatoare (dobânda de referință BNR + 8 puncte procentuale), aplicată asupra debitului principal, de la data de 20.04.2016 și până la plata efectivă, sumă care urmează să fie calculată de executorul judecătoresc în temeiul art. 628 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea cererii, s-au arătat în esență următoarele:

Cauza are ca obiect pretențiile reclamantei de reparare a prejudiciului cauzat de încălcarea de către Statul Român a unor obligații pe care și le-a asumat prin Tratatul Cartei Energiei, tratat la care sunt părți atât România (țara în care au fost efectuate investițiile reclamantei A.), cât și Bulgaria (țara a cărei naționalitate o are reclamanta A.).

Tratatul Cartei Energiei a fost ratificat de Statul Român prin Legea nr. 14/1997 și prevede o procedură de soluționare a diferendelor dintre investitorii unui stat-parte și un alt stat-parte la Tratat în care investitorii au efectuat respectivele investiții, potrivit art. 26 din Tratatul Cartei Energiei

Din redactarea textului Tratatului Cartei Energiei, se observă că, în cazul soluționării litigiului de către instanțele statale, în temeiul opțiunii exprimate în acest sens de către reclamant, competenta aparține "instanțelor sau tribunalelor administrative ale părții contractante". Prin urmare, competența concretă materială (între instanța de drept comun și instanța de contencios administrativ) urmează să fie determinată potrivit prevederilor procedurale interne ale statului parte la litigiu, cel căruia îi aparțin respectivele instanțe.

Referitor la temeiul juridic din punct de vedere al dreptului material, reclamanta a arătat că obiectul prezentei acțiuni este dat de cererea reclamantei de reparare a prejudiciului cauzat de încălcarea de Statul Român a obligațiilor sale asumate prin Tratatul Cartei Energiei, respectiv (i) încălcarea obligației prevăzute de art. 10 alin. (1) din Tratatul Cartei Energiei de a asigura investitorilor altor părți contractante "condiții stabile si echitabile, favorabile și transparente investitorilor altor părți contractante pentru a efectua investiții în aria sa". precum și (ii) încălcarea obligației prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. d) din Tratat de a nu supune investițiile efectuate de investitor ai unor state contractante unor măsuri cu efect echivalent exproprierii fără a însoți o astfel de măsură de "plata unei despăgubiri prompte, adecvate și efective". Încălcările care au generat prejudiciul a cărui acoperire se solicită prin prezenta acțiune s-au produs, în principal, prin modificările legislative operate în anul 2017, când s-a ajuns la o permanentizare practică a unor măsuri nefavorabile care fuseseră edictate cu titlu temporar încă din anii 2013-2014, dar și prin alte încălcări săvârșite de Statul Român după efectuarea de către reclamanta a investițiilor.

Prin sentința civilă nr. 2639/17.12.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat cauza la Curtea de apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

La data de 24.02.2021 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal dosarul nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 726 din 05.05.2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență.

A dispus înaintarea dosarului la ÎCCJ-SCAF în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI - a civilă.

Înalta Curte constată că, în cauză, există un conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că, prin cererea dedusă judecății, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat obligarea pârâtului la plata următoarelor sume pentru repararea prejudiciului care i-a fost cauzat de nerespectarea de către pârât a unor obligații pe care și le-a asumat prin Tratatul Cartei Energiei, precum și a unor principii parte a ordinii juridice comunitare: (i) în principal contravaloarea certificatelor verzi amânate între anii 2013 și până în prezent, calculată provizoriu la suma de 1.220.919,34 Euro, iar în subsidiar solicită să i se dea dreptul de plină dispoziție (și posibilitatea imediată de tranzacționare) asupra tuturor certificatelor amânate, în număr calculat provizoriu (până la sfârșitul anului 2019) de 40.525 certificate verzi, la care se adaugă diferența dintre valoarea de piață a certificatelor verzi calculată în euro la data la care ar fi trebui să îi fi fost acordate și valoarea de piață din prezent, calculată în euro, calculată provizoriu de reclamanta la suma de 29.484,34 Euro, la care se adaugă (ii) dobânzile legale penalizatoare, aplicate asupra valorii de piață a certificatelor amânate, valabile la data emiterii acestora (respectiv la data la care trebuiau să îi fi fost puse la dispoziție spre valorificare) între data anterior menționată și data valorificării efective a acestora, dobânzi calculate în mod provizoriu până la data de 31.03.2020 la suma de 1.743.510,04 RON (iii) diferența dintre valoarea de vânzare a energiei electrice vândute împreună cu certificatele verzi și valoarea de piață a energiei electrice, în mod provizoriu calculată la suma de 375.202,78 Euro (iv) compensarea pierderii cauzată de introducerea discriminatorie a obligației de a plăti costuri cu energia reactivă, în mod provizoriu cuantificată la suma de 164.614,50 RON, (v) compensarea pierderii cauzate de, modificarea regimului fiscal, cu efecte discriminatorii în privința investitorilor în energie regenerabilă fotovoltaică, în mod provizoriu cuantificată la suma de 91.311,00 RON, (vi) pierderile aferente certificatelor verzi vândute de ARV God S.R.L. către CET Govora, compusă din 148.970,95 RON, reprezentând contravaloarea (cu TVA) a certificatelor verzi care au fost transferate fără plată (damnum emergens) și dobânda legală penalizatoare (dobânda de referință BNR + 8 puncte procentuale), aplicată asupra debitului principal, de la data de 20.04.2016 și până la plata efectivă, sumă care urmează să fie calculată de executorul judecătoresc în temeiul art. 628 alin. (2) C. proc. civ.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă a apreciat că prezentul litigiu este unul de contencios administrativ, iar competența aparține instanțelor de contencios administrativ, întrucât litigiul privește o răspundere a statului față de o persoană privată pentru nerespectarea unui Tratat - act juridic internațional, emis în regim de autoritate publică, nerespectare produsă prin acte a căror analiză poate fi făcută doar de instanța de contencios administrativ, că o instanță de drept comun, civilă, ar putea să judece un litigiu dintre stat și persoană de drept privat doar în cazul în care este vorba de un litigiu ce privește un raport juridic civil născut dintr-un contract încheiat intre stat și persoana privată sau referitor la regimul proprietății (conform legilor speciale de fiind funciar etc), însă în speță este vorba de încălcarea unui Tratat, de legi, ordonanțe, hotărâri de guvern și alte acte administrative a căror analiză în lumina dispozițiilor Tratatului nu o poate face decât o instanță specializată în contencios administrativ și nu una specializată în litigii cu profesioniștii. A mai reținut că atât din punct de vedere al Tratatului, cât și al dreptului intern, prezentul litigiu este de competența instanței de contencios administrativ și, dat fiind actele încheiate de Statul Român, Tratat și cele emise de autoritățile sale centrale, toate emise în regim de autoritate publică, aceasta aparține Curții de Apel, secția de Contencios.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte reține că litigiile de competența instanțelor de contencios administrativ privesc actele administrative încheiate de autorități publice, precum și litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta invocă o răspundere civilă delictuală sau în subsidiar contractuală, pentru fapta pârâtului Statul Român de încălcare a dispozițiilor din Tratatul Cartei Energiei, ratificat de Statul Român prin Legea nr. 14/1997, încălcare ce ar consta în emiterea de către Parlamentul National a unor acte normative cu putere de lege sau emiterea de către Guvern a unor ordonanțe sau hotărâri ori emiterea unor ordine de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, acte care ar încălca obligații asumate de Statul Român prin Tratat, în special cele prevăzute în art. 10 alin. (1) și 13 din Tratat referitoare la crearea de condiții stabile, echitabile, favorabile și transparente investitorilor altor părți contractante pentru a efectua investiții în aria sa și respectiv la interdicția de expropriere sau naționalizare a investițiilor.

În prezenta cauză, reclamanta nu a investit instanța cu un litigiu având ca obiect anularea unor acte normative cu putere de lege, respectiv hotărâri de guvern, ordine emise de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei sau cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, ci a formulat o acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun.

Având în vedere că prin cererea ce face obiectul prezentei cauze se urmărește obținerea unor despăgubiri, independent de anularea unor acte administrative, pentru repararea unor eventuale prejudicii cauzate de pârât, potrivit susținerilor reclamantei, ca urmare a încălcării de către pârât, prin acte de autoritate, a situației juridice și a drepturilor acesteia, Înalta Curte constată că este vorba despre un litigiu care atrage competența instanței civile, iar nu de unul în contencios administrativ, raportat la obiectul și cauza pretenției deduse judecății și având în vedere principiul disponibilității.

Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată potrivit dreptului comun, acțiunea are natură juridică civilă, nefiind formulată în temeiul art. 8 sau 19 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ci raportat la dispozițiile de drept comun în materia răspunderii civile delictuale, cu precizarea expresă a reclamantei în sensul că prezenta acțiune are la baza răspunderea juridică a Statului Român pentru încălcarea obligațiilor sale asumate prin Tratatul Cartei Energiei și care poate fi calificată ca răspundere civilă delictuală.

De menționat, de asemenea, că opțiunea reclamantului în sensul art. 26 din Tratatul Cartei Energiei privește strict competența generală (în sensul optării pentru soluționarea litigiului de către instanțele statale și nu în arbitraj), iar competența materială (inclusiv cea procesuală) va fi determinată potrivit legii procedurale a statului-parte (în speță legea procedurală română).

Din redactarea textului Tratatului Cartei Energiei se observă că, în cazul soluționării litigiului de către instanțele statale, în temeiul opțiunii exprimate în acest sens de către reclamant, competenta aparține "instanțelor sau tribunalelor administrative ale părții contractante". Prin urmare, competența concretă materială (între instanța de drept comun și instanța de contencios administrativ) urmează să fie determinată potrivit prevederilor procedurale interne ale statului parte la litigiu, cel căruia îi aparțin respectivele instanțe.

Prin urmare, în condițiile în care acțiunea dedusă judecății vizează angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, iar nu un act administrativ tipic sau asimilat, cadrul procesual în care urmează a fi soluționată acțiunea reclamantei este configurat de dreptul comun, competentă material fiind instanța de drept comun - tribunalul, raportat la valoarea obiectului cererii, nu instanța de contencios administrativ.

Prezentul litigiu nu este un litigiu de contencios administrativ și fiscal pentru a intra în competența de soluționare a instanțelor de contencios administrativ, ci unul civil, de competența tribunalului, raportat la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Astfel, având în vedere natura prezentului litigiu, constând în pretenții întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, competența soluționării prezentului litigiu revine Tribunalului București, secția a VI -a civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VI - a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman, Prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului București, secția a VI - a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.