ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1587/2020

HOTĂRÂRE

16.09.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1587/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 16 septembrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 1 aprilie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 2.732.828,88 RON, reprezentând prejudiciul creat prin neîndeplinirea de către aceasta a obiectului contractului, respectiv obligarea pârâtei la plata contravalorii certificatelor verzi ce au făcut obiectul contractului încheiat între părți, contravaloare achitată pârâtei de reclamantă, obligarea la plata dobânzii legale penalizatoare în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3), alin. (4) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare, calculată de la data la care ar fi trebuit să fie transferate reclamantei certificatele verzi până la data plății sumei reprezentând prejudiciu și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3091 din 29 octombrie 2019, pronunțată în dosar nr. x/2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Instanța a reținut că pretențiile solicitate de reclamantă se întemeiază pe contractul încheiat de părți și nu pe contractul reglementat de Legea nr. 220/2008.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. În speța de față, sediul pârâtei este în mun. Satu Mare, str. x, jud. Satu Mare.

În opinia instanței, nu poate fi reținută o eventuală competență teritorială alternativă în favoarea Tribunalului București, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., motivat de faptul că locul executării contractului este în București, atât sub aspectul realizării vânzării certificatelor verzi, cât și al transferurilor acestora în contul societății reclamante, având în vedere că în contractul încheiat între părți nr. 38/21.03.2016 nu se prevede că locul executării obligației este în București.

Prin sentința civilă nr. 69 din 3 iulie 2020, Tribunalul Satu Mare, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, fiind declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă lege nu prevede altfel.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. invocate de reclamantă, în afară de instanțele prevăzute la art. 107- 112, mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract. De asemenea, conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Instanța a arătat, de asemenea, că obiectul prezentei acțiuni constă în angajarea răspunderii contractuale a pârâtei și că, deși că în contract nu s-a prevăzut expres locul executării obligației stipulate la art. 10, acesta se poate stabili prin raportate la natura prestației. Astfel, obligația pentru a cărei neexecutare se solicită despăgubiri constă în transmiterea către operatorul pieței de certificate verzi a confirmării privind stingerea obligațiilor de plată între părți corespunzătoare certificatelor verzi valabile tranzacționate, deci locul executării obligației, potrivit naturii sale, este sediul operatorului pieței de certificate verzi. Cum O.P.C.O.M. are sediul în București, înseamnă că locul executării obligației sus menționate este București.

În opinia instanței, dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu se aplică numai când în contract este prevăzut expres un loc al executării obligației, ci și atunci când acesta se poate stabili potrivit naturii prestație sau dispozițiilor legale.

În consecință, instanța constatând că prezenta cerere privește executarea obligației stipulate la art. 10 din contractul de vânzare-cumpărare de certificate verzi nr. 13/22.01.2016, a apreciat că, pe lângă instanța de la sediul pârâtei, este competentă să soluționeze cauza și instanța locului de executare a obligației, respectiv Tribunalul București, fiind vorba deci despre o competență teritorială alternativă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea prin care reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 2.732.828,88 RON, reprezentând prejudiciul creat prin neîndeplinirea de către aceasta a obiectului contractului, respectiv obligarea pârâtei la plata contravalorii certificatelor verzi ce au făcut obiectul contractului încheiat între părți, contravaloare achitată pârâtei de reclamantă, obligarea la plata dobânzii legale penalizatoare în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3), alin. (4) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare, calculată de la data la care ar fi trebuit să fie transferate reclamantei certificatele verzi până la data plății sumei reprezentând prejudiciu și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 din același cod, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă "instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 din C. proc. civ.

Cum cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Tribunalului București, instanța locului executării contractului, acesta este legal învestit cu soluționarea cauzei.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.