ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4284/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4284/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 26 septembrie 2019
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, la data de 3.01.2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Societatea B. S.A., C. S.A. și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea răspunsului B. nr. x din data de 22.06.2017, să se constate că următoarele contracte de vânzare cumpărare certificate verzi, contractul de vânzare cumpărare certificate verzi încheiat între societate, în calitate de vânzător, si C. S.A., în calitate de cumpărător, în conformitate cu rezultatul sesiunii de licitație organizata pe piața contractelor bilaterale de certificate verzi, cod oferta x din data de 21.12.2016, și contractul de vânzare cumpărare certificate verzi încheiat între societate, în calitate de cumpărător, și societatea D. S.R.L., in calitate de vânzător, in conformitate cu rezultatul sesiunii de licitație organizată pe piața contractelor bilaterale de certificate verzi, cod oferta x din data de 17.03.2017, se încadrează în categoria contractelor bilaterale de vânzare - cumpărare a certificatelor verzi încheiate înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2017, conform art. XI, pentru care este permisa derularea acestora pana la expirarea lor, B. fiind obligata in aplicarea O.U.G. nr. 24/2017 să permită tranzacționarea certificatelor verzi până la expirarea acestor contracte.
De asemenea, a solicitat să fie obligat B. la repararea prejudiciului cauzat societății în sumă de 365.061,57 RON, reprezentând contravaloarea unui număr de 2765 certificate verzi care au expirat după refuzul B. de a transfera un număr de 2766 de certificate verzi din contul Societății in contul C. S.A., și, pe cale de consecință, să oblige B. la plata către Societate a sumei de 365.061,57 RON reprezentând prejudiciul suferit, precum și obligarea B. la plata cheltuielilor de judecata.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 2635 din 06.06.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și funcționale invocate de către pârâtele B. S.A. și ANRE prin întâmpinare.
A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Societatea B. S.A., C. S.A. și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, către Tribunalul București, secția a VI a civilă.
Prin încheierea din data de 15.10.2018 pronunțată în dosar nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția de necompetență funcțională. A trimis cauza Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea de ședință din data de 9 mai 2019, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București. A declinat competența în favoarea secției a VI-a a Tribunalului București.
A constatat ivit conflictul negativ de competență. A sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu dezlegarea conflictului negativ de competență.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI - a civilă, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, prevăd că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele trei instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul legii, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice (art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004).
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din același act normativ, noțiunea de autoritate publică este definită ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică .
Conform art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Numai determinarea naturii juridice a litigiului ca fiind de contencios administrativ atrage competența instanțelor de contencios administrative, iar în cauză nu se contestă un act administrativ tipic ori asimilat.
Litigiul este de natură civilă, în legătură cu derularea unor contracte de vânzare cumpărare de certificate verzi.
Plângerea formulată de reclamantă nu a avut ca obiect un act administrativ, tipic sau asmilat. Rezultă din răspunsul dat de B. S.A., prin adresa nr. x/2017, că această entitate nu a acționat în regim de putere publică, cu privire la interpretarea legii solicitând un punct de vedere de la ANRE.
Pârâta B. S.A. este o societate pe acțiuni, nu este o autoritate publică stricto sensu. În raport de atribuțiile acesteia și de modul concret de funcționare, nu poate fi asimilată unei autorități publice, nefiind o persoană juridică de drept privat care, potrivit legii, a obținut statut de utilitate publică sau este autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Societatea B. S.A. a fost înființată prin H.G. nr. 627/2000, fiind o filială înființată în structura "Transelectrica" - S.A. Potrivit art. 10, "(1) "B." - S.A. este persoană juridică română, societate comercială cu capital integral de stat care se organizează și funcționează potrivit dispozițiilor legale în vigoare și statutului prevăzut în anexa nr. 2. (2) Activitatea "B." - S.A. se desfășoară pe bază de licență acordată de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în condițiile legii". Art. 12 prevede că ""B." - S.A. are ca obiect principal de activitate administrarea pieței de energie electrică, stabilirea ordinii de merit-vânzare pentru producători către furnizori, în scopul menținerii echilibrului permanent dintre producție și consum, asigurând desfășurarea tranzacțiilor și contractelor comerciale ale participanților autorizați pe bază de licențe în condițiile legii".
Potrivit art. 6 din anexa 2 din H.G. nr. 627/2000, "obiectul de activitate constă în asigurarea unui cadru organizat de desfășurare a tranzacțiilor comerciale pentru energia electrică pe bază de licență, în condițiile legii".
Niciuna dintre atribuțiile stabilite în sarcina pârâtei B. nu constituie un serviciu public care să fie exercitat în regim de putere publică, aceasta desfășoară o activitate de monitorizare a pieței, pe baza unor contracte pe care le încheie în acest sens. Contractele tip care nu sunt deschise unei negocieri nu conduc la concluzia că exercită un serviciu public în regim de putere publică. De asemenea, faptul că acestea sunt supuse unor reglementări stricte din partea autorităților cu atribuții concrete pe piața energiei electrice (Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei) nu este de natură a asimila societatea pe acțiuni unei autorități publice, supravegherea strictă a statului fiind exercitată în considerarea importanței pe care o prezintă energia electrică.
Având în vedere că litigiul are natură civilă și se desfășoară între profesioniști, Înalta Curte constată că secția a VI -a civilă a Tribunalului București este competentă material să soluționeze prezenta cauză.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VI - a civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pârâtele Societatea B. S.A., Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și C. S.A. în favoarea Tribunalului București, secția a VI - a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2019.