ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3757/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.12.2014, sub nr. x/2014, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/11.04.2011.

Prin Sentința civilă nr. 593 din 24 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Administrația Fondului Pentru Mediu în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

Prin scăderea celor 10 puncte acordate pentru scrisoarea de confort bancar, conform Ghidului de finanțare, intimata nu mai îndeplinea punctajul minim necesar pentru aprobarea proiectului său. În atare situație, finanțarea proiectului nu mai putea continua, întrucât nu au fost respectate criteriile de eligibilitate, precum și dispozițiile normative în temeiul cărora acesta a fost analizat și aprobat.

Așa cum rezultă din conținutul Procesului-verbal din data de 28.01.2014, în ședința Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu s-a dispus suspendarea Contractului de finanțare încheiat cu SC A. SRL, întrucât, în urma scăderii celor 10 puncte acordate pentru scrisoarea de confort bancar, aceasta nu mai îndeplinea punctajul minim necesar pentru a fi acceptată la finanțare.

În opinia recurentei, contractul de finanțare analizat este lovit de nulitate, situație pe care a adus-o la cunoștința intimatei prin adresa nr. x/20.06.2014.

Recurenta apreciază că sunt neîntemeiate susținerile instanței de fond referitoare la Hotărârea Comitetului de avizare nr. x/08.02.2011, având în vedere faptul că, potrivit prevederilor art. 3 alin. (10) din O.U.G. nr. 196/2005, pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin, Administrația Fondului pentru Mediu are următoarele structuri de decizie: Comitetul de avizare și Comitetul Director. Primul dintre acestea aprobă prin vot proiectele ce urmează să fie finanțate de Fondul pentru Mediu, dintre cele propuse de Comitetul Director. În plus de aceasta, recurenta arată că nu putea să procedeze la revocarea actului administrativ față de principiul stabilității raporturilor juridice, precum și de dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Așa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, recurenta a solicitat instanței de contencios administrativ, în raport de dispozițiile art. 8 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 18 alin. (4) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să constate nulitatea absolută a Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/11.04.2011 încheiat între Administrația Fondului pentru Mediu și SC A. SRL, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile în sumă de 7.363.335,50 RON, reprezentând 50% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile, pentru implementarea proiectului intitulat "Construire instalații eoliene - comuna Răcăciuni, județul Bacău".

Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, deoarece între părți contractul a fost încheiat în baza Hotărârii Comitetului de avizare nr. x/08.02.2011 care beneficiază de prezumția de legalitate proprie oricărui act administrativ; în speța de față, nu există dovezi care să ateste faptul că hotărârea anterior arătată nu ar mai fi în ființă și, în consecință, nu pot fi primite susținerile reclamantei referitoare la acordarea finanțării nerambursabile unui beneficiar care nu îndeplinea în totalitate criteriile de selecție prevăzute în Ghidul de finanțare.

Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe este nelegală, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlul prealabil, instanța de control judiciar reține faptul că, la data de 04.04.2013, în baza Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, examinând deficiențele consemnate în Raportul de control nr. x/01.03.2013, încheiat în urma acțiunii de verificare "Situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului, precum și legalitatea realizării veniturilor și efectuării cheltuielilor" desfășurată la Administrația Fondului pentru Mediu, Curtea de Conturi a României a emis Decizia nr. 11/2013, unde, la pct. 2, a menționat următoarele aspecte:

"Urmare a verificării modului de respectare a prevederilor legale referitoare la utilizarea fondurilor alocate din bugetul Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării Programului privind creșterea producției de energie din surse regenerabile, a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire și a Programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități, au rezultat următoarele nereguli:

a) evaluarea și selectarea solicitanților de finanțare nerambursabilă nu s-a făcut în toate cazurile în baza unor documente prin care să fie atestată capacitatea de cofinanțare (scrisoarea de confort bancar), întocmite și conforme cu prevederile Ghidului de finanțare aprobat prin OMMP nr. 714/2010;"

Având în vedere aceste nereguli, în Raportul de control nr. x/01.03.2013, Curtea de Conturi a României, a recomandat următoarele:

În vederea punerii în aplicare a Deciziei nr. 11/2013, în data de 26.09.2013, Președintele AFM a emis Dispoziția nr. 405/26.09.2013 pentru Constituirea Comisiei de analiză și reanaliză a documentelor pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi a României - Departamentul IX prin pct. 2.a și 2.b din Decizia anterior arătată.

Conform Raportului nr. x din 20.12.2013, la analiza economică, din punct de vedere al conformității scrisorilor de confort bancar și documentelor care atestă capacitatea de cofinanțare, depuse de solicitanți, Comisia a constatat deficiențe în cazul a 14 dintre aceștia, printre care și intimata. În situația acesteia din urmă, s-a reținut faptul că scrisoarea de confort bancar nr. x din 06.07.2010 nu a fost prezentată conform Anexei nr. 8 din Ghidul de finanțare. În concret, prin Raportul anterior nominalizat s-a arătat faptul că prin scăderea celor 10 puncte acordate, potrivit Ghidului, pentru existența scrisorii de confort bancar, 11 solicitanți nu mai îndeplinesc punctajul minim necesar pentru a fi aprobați spre finanțare, printre aceștia aflându-se și societatea intimată.

Potrivit Procesului-verbal din data de 28.01.2014, în ședința Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu s-a dispus suspendarea contractului de finanțare încheiat cu SC A. SRL, întrucât, în urma scăderii celor 10 puncte acordate pentru scrisoarea de confort bancar, aceasta nu mai îndeplinea punctajul minim necesar pentru a fi acceptată la finanțare.

Cauza de nulitate absolută invocată de recurentă constă în neîndeplinirea de către intimată a unei cerințe legale pentru încheierea contractului de finanțare. În concret, este vorba despre nerespectarea dispoziției cuprinse în art. 26 alin. (2) lit. o) din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 714/2010 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind creșterea producției de energie din surse regenerabile, ordin emis de Ministrul Mediului și Pădurilor. Dispoziția în discuție stabilește documentele pe baza cărora se face selecția solicitantului, iar la art. 26 alin. (1) teza a II-a din Ordin se precizează în mod expres faptul că "lipsa unui document sau prezentarea acestuia sub o altă formă decât cea solicitată ori ieșirea din perioada de valabilitate, precum și neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate determină respingerea dosarului de finanțare." Mai precis, în cazul de față, este vorba despre scrisoarea de confort bancar emisă de o unitate bancară română și care trebuie să aibă conținutul din Anexa nr. 8 la Ordinul nr. 714/2010.

Înalta Curte apreciază că, în mod corect, autoritatea recurentă a menționat faptul că scrisoarea de confort bancar emisă pentru societatea intimată de către B. cu nr. x din 06.07.2010 nu corespunde formei cerute de Anexa nr. 8 din Ordinul anterior arătat, în care se precizează următoarele: "Prin prezenta confirmăm faptul că Societății Comerciale (...) i s-a aprobat/i se va aproba un credit pentru investiții în sumă de (...), pe termen de (...), pentru realizarea proiectului (...). Sumele destinate realizării proiectului urmează a fi puse la dispoziția societății pentru efectuarea de plăți după prezentarea la bancă a contractului de finanțare nerambursabilă semnat cu Administrația Fondului pentru Mediu. Prezenta scrisoare de confort bancar servește ca document justificativ care atestă capacitatea de cofinanțare a proiectului sus-menționat de către societate. O copie a contractului de finanțare nerambursabilă semnat cu Administrația Fondului pentru Mediu va fi remisă băncii de către Societatea Comercială (...) în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la semnare. Banca (...) va notifica Administrația Fondului pentru Mediu acordarea sau neacordarea creditului, în termen de cel mult 30 zile lucrătoare de la primirea contractului de finanțare nerambursabilă."

Or, conform scrisorii emise de către B. cu nr. x din 06.07.2010, actul "nu implică niciun angajament sau vreo altă obligație de natură legală din partea băncii față de terțe părți." În atare situație, potrivit art. 26 alin. (1) teza a II-a din Ordin, se impunea respingerea dosarului de finanțare, iar nu încheierea contractului de finanțare nerambursabilă. În urma reevaluării documentelor prezentate de către intimată, potrivit Grilei de evaluare și selectare a proiectului (Anexa 7 la Ordinul nr. 714/2010), din punctajul total obținut de intimată urmează a fi scăzut punctajul pentru scrisoarea de confort bancar de 10 puncte, punctajul fiind stabilit la 67 de puncte, sub punctajul minim de 71 de puncte, prevăzut în Ordinul nr. 714/2010.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la pct. anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și, rejudecând cauza, va admite acțiunea reclamantei și va constata nulitatea absolută a Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/11.04.2011 încheiat între Administrația Fondului pentru Mediu și SC A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr. 593 din 24 februarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu.

Constată nulitatea absolută a Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/11.04.2011 încheiat între Administrația Fondului pentru Mediu și SC A. SRL.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iulie 2019.

GGC - GV