ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3616/2019

Ședința publică din data de 26 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.11.2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, a solicitat anularea soluțiilor dispuse de către pârâtă si actele prin care acestea au fost dispuse în cauza dosarului de finanțare nr. x/10.06.2011 și obligarea pârâtei să admită cererea reclamantului și să emită un act prin care să-i acorde finanțarea nerambursabilă solicitată.

Prin sentința civilă nr. 2314 din data de 22.09.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, a anulat hotărârea pârâtei de respingere a proiectului reclamantului aferent cererii nr. x/10.06.2011, precum și cea de respingere a contestației împotriva acestei hotărâri, ambele publicate pe site-ul autorității pârâte în legătură cu "Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire"; a obligat pârâtul să acorde reclamantului finanțarea nerambursabilă solicitată prin cererea nr. x/10.06.2011.

Împotriva sentinței civile nr. 2314 din data de 22.09.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod porocedură civilă, recurenta arată că că hotărârea instanței de fond nu se circumscrie exigențelor art. 425 lit. b) Cod porocedură civilă, în condițiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar.

Judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele pârâtei, nu a procedat la o înlăturare, motivat și argumentat, în mod explicit, a susținerilor din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, și nici nu a prezentat, în concret, motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa.

Or, prin omisiunea primei instanțe de a analiza și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii apelate, apărările invocate de pârâtă prin întâmpinare - motive ce necesitau un răspuns specific și explicit - au fost nesocotite dispozițiile art. 425 lit. b) Cod porocedură civilă și a fost încălcat astfel dreptul la un proces echitabil. În aceste condiții, pârâtei i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se arată că, potrivit art. 13 alin. (2) din Ghidul de finanțare "Lipsa unui document sau prezentarea acestuia sub o altă formă decât cea solicitată sau ieșirea sa din perioada de valabilitate, precum și neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate determină respingerea dosarului de finanțare".

Față de aceste dispoziții, consideră că nu pot fi primite considerațiile instanței de fond potrivit cărora respingerea cererii de finanțare nr. x/10.06.2011 este nelegală, câtă vreme din actele dosarului nu se poate stabili identitatea de adresă între adresa indicată în cererea de finanțare și adresa menționată în extrasul de carte funciară depus la dosar, nefiind făcută, astfel, proba dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului pentru care se solicită finanțarea.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, cas nefondat și menținerea sentinței atacate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 26 iunie 2019.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentei-pârâte, a apărărilor intimatului-reclamant invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea soluțiilor dispuse de către pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și actele prin care acestea au fost dispuse în cauza dosarului de finanțare nr. x/10.06.2011 și obligarea acesteia să admită cererea reclamantului și să emită un act prin care să-i acorde finanțarea nerambursabilă solicitată.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății, a anulat hotărârea pârâtei de respingere a proiectului reclamantului aferent cererii nr. x/10.06.2011, precum și cea de respingere a contestației împotriva acestei hotărâri și a obligat pârâta să acorde reclamantului finanțarea nerambursabilă solicitată prin cererea nr. x/10.06.2011.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului.

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă se referă la faptul că hotărârea instanței de fond nu se circumscrie exigențelor art. 425 lit. b) Cod porocedură civilă, în condițiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar.

Înalta Curte constată că, motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părțile să cunoască temeiurile, fundamentele soluției adoptate de judecător, iar instanța de control judiciar să poată aprecia asupra legalității și temeiniciei acesteia.

În mod corect arată recurenta-pârâtă că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

S-a susținut, în doctrină, că hotărârea ar putea fi casată pentru acest motiv dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, sau între considerente, lipsește total motivarea dezlegării date de instanță unei anumite chestiuni de fapt sau de drept sau motivarea este superficială, precum și atunci când judecătorul a motivat confuz, sumar situația de fapt astfel încât instanța de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată.

Însă, este de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere, pentru a se considera că hotărârea este motivată.

Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul admiterii acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Mai mult decât atât, prin recursul formulat, deși se invocă acest motiv de casare, criticile concrete nu po fi subsumate acestui motiv de recurs, situație în care această susținere apare ca nefondată.

Cu privire la cel de al doilea motiv de casare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Concret, recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond sub aspectul interpretării dispozițiilor menționate în Ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire.

Astfel, Înalta Curte constată că, în baza Dispoziției Președintelui Administrației Fondului pentru Mediu nr. 350 din 19.05.2011, începând cu 1 iunie 2011 a fost deschisă sesiunea de depunere a dosarelor de finanțare nerambursabila - persoane fizice, în cadrul "Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire", aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1274 din 20 aprilie 2011 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire.

Scopul programului, potrivit art. 2 din Ghidul de finanțare l-a reprezentat îmbunătățirea calității aerului, apei și solului prin reducerea gradului de poluare cauzată de arderea lemnului și a combustibililor fosili utilizați pentru producerea energiei termice folosite pentru încălzire și obținerea de apă caldă menajeră, precum și stimularea utilizării sistemelor care folosesc în acest sens sursele de energie regenerabilă, nepoluante, prin finanțarea din Fondul pentru mediu a proiectelor privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire.

Prin cererea de finanțare înregistrată cu nr. x/A/HR/10.06.2011, intimatul-reclamant a solicitat o finanțare nerambursabilă în cuantum de 6.000 RON pentru realizarea proiectului "Instalare panouri solare", implementarea proiectului urmând a fi efectuată la adresa imobilului situat în Municipiul Gheorgheni, str. x, jud. Harghita.

Cererea a fost respinsă, iar la nr. de ordine 579 din centralizatorul cuprinzând proiectele respinse, publicat pe site-ul autorității se specifică următoarele:

"cererea formulată de către A., a fost respinsă din considerentul că din extrasul de carte funciară nr. x/24.05.2011 nu reiese adresa completă a imobilului destinat implementării".

Împotriva soluției de respingere a cererii, în condițiile art. 18 din ghidul de finanțare, intimatul-reclamant a formulat contestații înregistrate la nr. x/07.08.2014, y/07.08.2014.

După soluționarea contestațiilor în luna septembrie 2014, au apărut pe site rezultatul soluționării contestațiilor, prin care contestația a fost respinsă, motivându-se că:

"în cuprinsul dosarului înaintat spre analiză AFM și înregistrat cu nr. x/10.06.2011 se regăsește extrasul de carte funciară CF nr. x situat la adresa Gheorgheni, jud. Harghita, fără a se menționa strada x nr. la care este situat imobilul intabulat, astfel că, prin extrasul de carte funciară respectiv nu se poate atesta dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra imobilului unde urma să se implementeze proiectul, conform cerințelor de la art. 12 lit. d) coroborate cu art. 9 lit. b) din Ghid".

Într-adevăr, dispozițiile art. 13 alin. (2) Ghidul de Finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv, înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1274/2011, menționează că:

"Lipsa unui document sau prezentarea acestuia sub o altă formă decât cea solicitată sau ieșirea sa din perioada de valabilitate, precum și neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate determină respingerea dosarului de finanțare", însă aceasta imprejurare nu justifică respingerea dosarului în condițiile în care, pentru analiza și selectarea dosarelor de finanțare, dispozițiile art. 15 alin. (2) din același act normativ menționează posiblitatea Comisiei de analiză de a solicita documente sau informații suplimentare cu privire la documentele depuse, în vederea clarificării dosarului de finanțare, dacă pe parcursul analizei se constată necesitatea furnizării lor și singura obligație stabilită în sarcina solicitanților este aceea de a furniza, în maximum 10 zile lucrătoare de la data solicitării, documentele și informațiile solicitate, în caz contrar, dosarul de finanțare este respins.

Or, în situația în care, referitor la documentele necesare întocmirii dosarului de finanțare dispozițiile art. 12 lit. d) din actul normativ sus-citat menționează "extras de carte funciară pentru informare nu mai vechi de 30 de zile sau extras de carte funciară pentru autentificare valabil la data depunerii cererii de finanțare, care să ateste dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra imobilului pe/în care se va realiza proiectul, în original, pentru solicitanții care dețin individual un imobil", Înalta Curte constată că această obligație a fost îndeplinită de către intimatul-reclamant conform înscrisului depus la dosar fond.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut prima instanță că, din extrasul de carte funciară depus de către intimatul-reclamant odată cu cererea de finantare, rezultă strada pe care se află amplasat imobilul identificat în CF nr. x cu nr. cadastral x, iar din certificatul de nomenclatură stradală și adresa emisă de Biroul de Urbanism și Amenajarea Teritoriului -Municipiul Gheorghieni, depusă la dosarul de fond, reiese că imobilul, identificat în CF nr. x cu nr. cadastral x are adresa poștală în str. x, municipiul Gheorghieni, jud. Harghita.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței nr. 2314 din 22 septembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.