ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2930/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 12.02.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ("Legea nr. 554/2004"), a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 4283 din 23.10.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, dispunându-se următoarele:

- anularea adresei de respingere a contestației nr. 2326/cvc/25.10.2017 din data de 7.12.2017 adoptată de Comisia de Soluționare a contestațiilor din cadrul AFM și a Deciziei de respingere din data de 10.10.2017 a cererii de finanțare nr x/12.10.2016 emisă de către AFM.

- obligarea pârâtei să emită o decizie prin care să aprobe cererea de finanțare depusă de către reclamant, în vederea accesării finanțării din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, beneficiari persoane fizice emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor " Programul Casa Verde " și obligarea pârâtei AFM la încheierea contractului de finanțare cu reclamantul.

- obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 100 de RON cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru"

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a exercitat calea de atac a recursului pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii recurate iar pe fond respingerea în totalitate a acțiunii promovate de intimatul - reclamant.

În dezvoltarea criticilor sale, a susținut recurenta - pârâtă că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. f) și art. 14 din Ordinul nr. 1817/2016.

Astfel, consideră că aceasta, în mod greșit a admis acțiunea reclamantului, reținând ca obligația prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. f) din Ordinul 1817/2016 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de incalzire care utilizează energie regenerabila ar fi fost îndeplinită de către acesta.

Invocă faptul că reclamantul intimat nu a depus la dosarul cererii de finanțare nr. x, extras de carte funciară pentru informare nu mai vechi de 30 de zile, valabil la data depunerii cererii de finanțare, care să ateste dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra imobilului-teren șt imobilului-construcție pe care se implementează sistemul de încălzire, în original, pentru solicitanții care dețin individual un imobil, ci a depus respectivul extras în copie simplă, asa cum rezultă indubitabil din analiza înscrisului aflat la dosarului de finanțare.

Mai mult, se poate observa faptul că respectivul înscris nu este semnat olograf de asistentul registrator al OCPI București, în dreptul semnăturii acesteia fiind imprimată mențiunea "semnatură digitală, data 07.10.2016,10:39:38".

Mai susține recurentul că, în situația de fapt a reclamantului-intimat, în raport cu extrasul de carte funciară depus o data cu dosarul de finanțare x, respectivul înscris nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de dispozițiile imperative ale Art. 13 lit. f) din Ghidul de finanțare., respectiv, simpla inserare în dreptul semnăturii Asistentului registrator B., din cadrul O.C.P.I. București, a mențiunii " semnătură digitală, data 07.10.2016,10:39:38".

În conformitate cu jurisprudența constantă, potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronica, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat. în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată. Din interpretarea prevederilor art. 4 pct. 1 și 2 și art. 5 din Legea nr. 455/2001 rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.

Aplicând în concret dispozițiile Legii nr. 455/2001 la situația de fapt cu privire la extrasul de informare emis în data de 05.10.2016, având ca obiect imobilul situat în Mun. București, str. x, pe de o parte, și coroborându-le cu prevederile art. 13 lit. f) din Ghidul de finanțare, pe de alta, recurenta apreciază în mod univoc faptul că, respectivul înscris NU îndeplinește condițiile de formă solicitate în mod imperativ prin Ghidul de finanțare, respectiv nu este semnat în mod legal, de către reprezentantul O.C.P.I. București, asistentul registrator B..

Instata de fond apreciază că "autoritatea publică pârâtă avea obligația de a interpreta si de a aplica prevederile art. 340 din Ordinul ANCPI nr. 700/2017, în sensul în care prevederile legale menționate anterior produc un efect față de reclamant, cu consecința luării in considerare a situației de fapt care rezulta din conținutul extrasului de carte funciara de informare din data de 31.10.2017 eliberat de OCPI sector 1".

În concluzie, consideră că emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu emiterea unui extras de carte funciară în formă fizică, semnat electronic, sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să instituie în mod expres posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic

În ceea ce privește capatele de cerere privind aprobarea dosarului de finanțare depus de către reclamant și obligarea AFM Ia încheierea contractului de finanțare, cereri admise de instanța de fond prin sentința atacată, susține recurenta că instanța de fond, în mod nelegal a admis cererile reclamantului, încălcând dispozițiile art. 1 alin. (2) si art. 5 din Ordinul 1817/2016.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 alin (2) din Ordinul 1817/2016:

"Ghidul conține dispoziții privind:

a) programul;

b) eligibilitatea solicitantului, a dosarului de finanțare, a proiectului propus și a, cheltuielilor legate de acesta;

c) condițiile de depunere a dosarului de finanțare, analiză și selectare, aprobare, finanțare, implementare și monitorizare a proiectului propus"

În conformitate cu prevederile art. 5 lit. a) din același Ordin " Autoritatea" este definită ca "Administrația Fondului pentru Mediii", iar potrivit literei i) din același articol " dosar de finanțare - cererea de finanțare nerambursabilă definită la lit. c), însoțită de documentația care trebuie depusă de către solicitant în vederea analizării și aprobării finanțării de către Autoritate". Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Ordinul anterior menționat " In cadrul sesiunii de depunere. Comisia de analiză numită prin dispoziție a președintelui Autorității procedează la:

a) deschiderea plicurilor conținând dosarul de finanțare al solicitantului se realizează exclusiv în ordinea înregistrării la agenția județeană pentru protecția mediului pe raza căreia domiciliază solicitantul;

b) analiza eligibilității solicitantului și a proiectului, conform anexei nr. 4 la prezentul ghid;

c) înaintarea către Comitetul director al Autorității a centralizatorului cuprinzând proiectele selectate, proiectele respinse, precum și a centralizatorului cuprinzând proiectele neselectate la finanțare

Etapa finală a evaluării unei cereri de finanțare este menționată de prevederile art. 17 din același act normativ, respectiv " (î) După avizare, Comitetul director al Autorității propune spre aprobare Comitetului de avizare al Autorității centralizatorul cuprinzând proiectele selectate.

(2) Comitetul director al Autorității aprobă centralizatorul privind proiectele respins"

Așadar, există o procedură de urmat în privința soluționării dosarului de finanțare precum si o autoritate competenta sa soluționeze aceste dosare.

Apreciază că obiectul acțiunii judiciare formulate de reclamant, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificări, nu poate constitui solicitarea "anulării în tot sau în parte a actului", cererea privind aprobarea unei cereri de finanțare nerambursabilă fiind inadmisibila.

Reclamantul nu are un drept de obținere a finanțării nerambursabile în cadrul Programului Casa Verde, ci doar vocația de a obține respectiva finanțare, sub conditia îndeplinirii criteriilor de eligibilitate din Ordinul nr. 1817/2016, ce instituie o facilitate de finanțare și nu o obligație în sarcina autorității.

Susține că instanța de judecată nu se poate subroga autorității publice respectiv -Administrației Fondului de Mediu - în analiza dosarului de finanțare, astfel că aceasta nu poate soluționa fondul cererii de acordare a finanțării nerambursabile.

În consecință, fata de aceste motive de fapt si de drept, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond să respingerea acțiunii reclamantului.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a susținut în esență că soluția instanței de fond este corectă și argumentată în fapt și în drept, iar criticile recurentei - pârâte sunt nefondate.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - pârâtă Administrația Fondului Pentru Mediu a combătut apărările formulate în cuprinsul întâmpinării de către intimatul - reclamant A. în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) din C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 10 aprilie 2019 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 18.05.2021, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cadrul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Administrația Fondului Pentru Mediu este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

Înainte de a trece la analizarea criticilor formulate de recurenta - pârâtă, instanța de control judiciar reține următoarea situație de fapt, respectiv că,

În cursul anului 2016, ca urmare a anunțului de deschidere a sesiunii de finanțare privind Programul Casa Verde, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul nr. 1817/2016 emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ("Ghidul de finanțare"), reclamantul A. a depus la AFM Sector 1 București dosarul de finanțare în vederea instalării de panouri solare pentru imobilul situat în București, str. x, proprietatea subsemnatului ("Imobilul").

Prin urmare, la data de 12 octombrie 2016 a formulat către AFM Sector 1 București cererea de finanțare nerambursabilă înregistrată sub nr. B.00237.12.10.2016.

În urma analizei operate de către Comisiile din cadrul AFM, la data de 10 octombrie 2017 autoritatea a publicat pe site-ul său centralizatorul cuprinzând proiectele respinse pentru finanțare.

Prin Decizia administrativă din data de 10.10.2017 Administrația Fondului pentru Mediu a respins cererea de finanțare nr. x/12.10.2016 depusă de către reclamant, cu motivarea că " Extrasul de carte funciară prezentat nu este însușit de emitent, în sensul că nu poartă semnătura acestuia, conform formularului prevăzut în anexa Ordinului nr. 400/2014, pentru aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară".

Urmare acestei soluții emise de AFM, în temeiul art. 19 din Ghidul de finanțare a Programului Casa Verde coroborat cu dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a formulat contestație împotriva Deciziei de respingere a cererii de finanțare nr. x/10.10.2017 ("Contestația"-Anexa nr. 3).

Prin Adresa nr. 2326/cvc/25.10.2017 din data de 7.12.2017 adoptată de Comisia de Soluționare a contestațiilor din cadrul AFM, a fost respinsă contestația administrativă formulată de către reclamant împotriva Deciziei de respingere din data de 10.10.2017 a cererii de finanțare nr. x/12.10.2016 emisă de către AFM, cu motivarea "se respinge contestația și se menține rezoluția comisiei de analiză" (Anexa nr. 4).

Prin cererea de chemare in judecată, reclamantul a solicitat anularea Deciziei de respingere a contestației nr. 2326/cvc/25.10.2017 din data de 7 decembrie 2017 pronunțată de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul AFM ("Răspuns contestație"), anularea Deciziei de respingere din data de 10 octombrie 2017 a cererii de finanțare nr. x pronunțată de către AFM ("Decizia administrativă"), aprobarea dosarului de finanțare depus la AFM în vederea accesării finanțării din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, beneficiari persoane fizice emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ("Programul Casa Verde"), precum și obligarea AFM la încheierea contractului de finanțare.

Instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantul A. reținând în esență că pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU a interpretat în mod nelegal prevederile 340 alin. (2) din Ordinul ANCPI nr. 700 din 9 iulie 2014, care nu condiționează valabilitatea extraselor de carte funciară pentru informare de semnătura Oficiului Teritorial de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aceste extrase fiind generate automat de sistemul informatic.

Soluția primei instanțe este împărtășită și de instanța de control judiciar, care, contrar susținerilor recurentei - pârâte, apreciază că judecătorul fondului a interpretat în mod corect dispozițiile art. 13 lit. f) din Ordinul nr. 1817/2016 din 20 septembrie 2016 emis de Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, ce au următorul conținut:

"Dosarul de finanțare va cuprinde:

f) extras de carte funciară pentru informare nu mai vechi de 30 de zile, valabil la data depunerii cererii de finanțare, care să ateste dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra imobilului-teren și imobilului-construcție pe care se implementează sistemul de încălzire, în original, pentru solicitanții care dețin individual un imobil".

Prin Decizia AFM din data de 10.10.2017 s-a reținut ca motiv al respingerii cererii reclamantului faptul că: " Extrasul de carte funciară prezentat nu este însușit de emitent, în sensul că nu poartă semnătura acestuia, conform formularului prevăzut în anexa Ordinului nr 700/2014, pentru aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară".

Analizându-se Ordinul nr. 700/2014 pentru aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, constată Înalta Curte că, la articolul 340 sunt menționate următoarele:

"1) Documentele care se emit în urma deschiderii cărților funciare sunt:

a) extrasul de carte funciară pentru informare;

b) extrasul de plan cadastral.

(2) Extrasele de carte funciară pentru informare sunt emise fără a fi semnate de oficiul teritorial, acestea fiind generate automat de sistemul informatic.

(3) Extrasele de carte funciară pentru informare și extrasele de plan cadastral în format analog se comunică persoanelor interesate prin intermediul unității administrativ-teritoriale. Extrasele pot fi obținute și prin accesarea serviciului destinat acestei operațiuni pe pagina de internet special creată de Agenția Națională.

Așadar, în mod corect a reținut judecătorul de primă jurisdicție că prevederile Ordinului ANCPI nr. 700 din 09 iulie 2014 nu condiționează valabilitatea extraselor de carte funciară pentru informare de semnătura oficiului teritorial, ca emitent al său, respectiv semnătura funcționarului care l-a întocmit.

De altfel, analizând extrasul de carte funciară pentru informare atașat la dosarul administrativ (dosarul de fond al instanței) constată Înalta Curte că acesta poartă semnătura electronică a Asistentului Registrator, B., menționându-se deopotrivă și data și ora emiterii sale - 07.10.2016.

Prin urmare, în acord cu instanța de fond și instanța de control judiciar constată că Decizia de respingere a cererii de finanțare nr. x/12.10.2016 emisă de către AFM la data de 10.10.2017 și Adresa de respingere a contestației nr 2326/cvc/25.10.2017 din data de 7.12.2017 adoptată de Comisia de Soluționare a contestațiilor din cadrul AFM sunt nelegale și netemeinicie, fiind emise cu exces de putere, în accepțiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), i) și n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Raportat la prevederile art. 10 alin. (1) și art. 13 lit. f) din Ordinul nr. 1817/2016 din 20 septembrie 2016, precum și la prevederile art. 340 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014, Înalta Curte reține că respingerea de către recurenta - pârâtă Administrația Fondului Pentru Mediu a cererii de finanțare a intimatului - reclamant, pe considerentul că " extrasul de carte funciară prezentat nu este însușit de emitent, în sensul că nu poartă semnătura acestuia..." nu are suport legal, aceasta acționând cu exces de putere și cu depășirea marjei de apreciere a autorității publice, respingerea cererii de finanțare fiind nelegală și nejustificată.

În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la faptul că intimatul - reclamant nu a depus la dosarul cererii de finanțare extrasul de carte funciară pentru informare în original, ci doar în copie simplă, respectiv faptul că acest extras nu este semnat olograf de asistentul registrator al OCPI București, ci, în dreptul semnăturii este imprimată mențiunea " semnătură digitală, data 07.10.2016, 10:39:38", în condițiile în care cererea de finanțare a fost respinsă doar pe considerentul că " extrasul de carte funciară prezentat nu este însușit de emitent în sensul că nu poartă semnătura acestuia", acestea nu pot fi reținute de către instanța de control judiciar, autoritatea neputând invoca noi motive de respingere a cererii de finanțare în etapa judiciară.

Constatând, așadar, contrar susținerilor recurentei, că extrasul de carte funciară depus de reclamant îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art. 13 lit. f) din Ordinul nr. 1817/2016 și art. 340 alin. (2) din Ordinul ANCPI nr. 700/2014, pentru a produce efectele juridice prevăzute de lege, atestând faptul că reclamantul este proprietar al imobilului pe care se implementează sistemul de încălzire pentru care se solicită finanțare, astfel cum impun dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 1817/2016, în mod legal, instanța de fond a admis cererea reclamantului, anulând adresa de respingere a contestației nr. 2326/cvc/25.10.2017 din data de 7.12.2017 adoptată de Comisia de Soluționare a contestațiilor din cadrul AFM și Decizia de respingere a cererii de finanțare nr. x/12.10.2016 emisă de către AFM la data de din data de 10.10.2017, aceasta făcând o corectă interpretare și aplicare a normelor legale la situația de fapt rezultată din ansamblul probelor administrate în cauză.

Prin urmare, critica recurentei privind încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. f) și art. 14 din Ordinul nr. 1817/2016, este nefondată, nefiind aptă sa conducă la reformarea sentinței recurate.

Nici critica ce vizează soluția instanței de fond de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii prin care să aprobe cererea de finanțare depusă de către reclamant, în vederea accesării finanțării din cadrul Programului "Casa Verde " și la încheierea contractului de finanțare cu reclamantul, nu poate fi avută în vedere de către instanța de control judiciar.

Legea nr. 554/2004, prin art. 18 ce reglementează și enumeră soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ, consacră, astfel cum în mod constant s-a reținut și în doctrină, caracterul de plină jurisdicție al contenciosului administrativ, în sensul că instanța care soluționează acțiunea poate să anuleze în tot sau în parte actul administrativ, să oblige autoritatea pârâtă să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, să se pronunțe asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului dedus judecății și care nu pot fi atacate separat, conform art. 8 alin. (1) din lege.

Așadar, instanța de contencios administrativ poate, ea însăși, să dispună măsuri pentru recunoașterea dreptului sau a interesului legitim vătămat constând chiar în reformarea unei decizii administrative și pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantului, fără ca astfel de dispoziții cuprinse în hotărâri judecătorești să poată fi considerate imixtiuni în activitatea administrației publice.

Cum recurenta - pârâta, analizând fondul dreptului reclamantului, a respins cererea acestuia doar pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. f) din Ordinul nr. 1817/2016, reprezentând Ghidul de finanțare al Programului Casa Verde, iar instanța de primă jurisdicție a constatat că această condiție este îndeplinită, în mod corect judecătorul fondului, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, a obligat recurenta la aprobarea cererii de finanțare și totodată la încheierea contractului de finanțare, reținând că eventuala obligare a autorității la reevaluarea cererii ar avea caracter exclusiv formal, lipsind litigiul de finalitatea sa firească.

Procedând astfel, instanța de primă jurisdicție nu s-a subrogat autorității recurente, ci s-a pronunțat în limitele conferite de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 care trasează coordonatele generale ale conținutului hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, fără a trata în mod diferențiat contenciosul obiectiv (de anulare) și contenciosul subiectiv, caracterul de plină jurisdicție al contenciosului administrativ subiectiv fiind consacrat de alin. (1) și (2) ale acestui text de lege.

Astfel, în situația în care conduita nelegală a autorității produce o vătămare reclamantului, instanța poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau a interesului legitim vătămat, și, în acest scop, poate să dea curs solicitării acestuia atunci când constată că sunt îndeplinite condițiile legii, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea care i-a fost adresată.

O asemenea măsură se încadrează în soluțiile pe care instanța de contencios administrativ este îndrituită să le pronunțe potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004 și nu poate fi calificată drept o subrogare în atribuțiile autorității, prin urmare, o interpretare contrară, astfel cum susține recurenta, este de natură să lipsească de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ.

Rezultă așadar că hotărârea atacată se încadrează perfect în normele legale mai sus examinate astfel că nici din această perspectivă nu se poate reține nelegalitatea sentinței pronunțate.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în cauză, criticile recurentei sunt nefondate, iar dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente speței.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 4283 din 23 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.