ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5578/2022

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 25.08.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a formulat cerere de chemate în judecată în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la soluționarea integrala, efectiva si punctuala a cererii formulate si comunicarea răspunsului, precum și pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentința civilă nr. 25 din 15 ianuarie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

A fost obligată pârâta la soluționarea cererii formulate de reclamant în cadrul programului Casa Verde, înregistrată sub nr. x.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- instanța a încălcat normele de drept material reprezentate de art. 19 și 21 din Ghidul de finanțare aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2019;

- în sarcina solicitantului finanțării este instituită o obligație pozitivă de a depune documentația aferentă cererii de finanțare în forma prevăzută de lege;

- în conformitate cu prevederile art. 21 lit. g) din Ghid, contrar aprecierilor primei instanțe, certificatul obținut în forma electronică trebuia depus la instalatorul validat, în copie, conținând și codul de verificare, cerință neîndeplinită de reclamant;

- în cauză nu poate fi reținut excesul de putere al autorității, respingerea dosarului fiind întemeiată pe dispozițiile legale încălcate de solicitant.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

Intimatul – reclamant nu a formulat întâmpinare la recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Reclamantul A. a avut calitatea de solicitant în cadrul Programului Național Casa Verde Fotovoltaice, cererea sa având număr de înregistrare x.

Cererea i-a fost respinsă de către Comisia de evaluare, din cauza faptului că certificatul de atestare fiscală privind obligațiile de plată către bugetul de stat emis pe numele solicitantului de către organul teritorial de specialitate al Ministerului Finanțelor Publice nr. x/13.12.2019 nu ar purta semnătura emitentului, astfel încât nu se poate stabili dacă solicitantul are obligații restante la bugetul de stat, având în vedere că certificatul de atestare fiscală depus cu nr. anterior menționat nu este asumat prin semnătură și ștampilă de către organul emitent.

Reclamantul a formulat contestație la data de 12.06.2020, fiind depuse în format electronic documentele care atesta autenticitatea si validitatea Certificatului de atestare fiscala nr. x/13.12.2019 emis de ANAF, aceleași documente fiind depuse personal, în format fizic, la sediul AFM.

Curtea de apel, analizând cererea de chemare în judecată a constatat întrunite condițiile excesului de putere, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, constatând că, deși reclamantul a efectuat numeroase demersuri pentru clarificarea situației, autoritatea publică nu a solicitat completarea dosarului cu eventualele lipsuri, dând dovadă de un formalism excesiv. Pentru aceste motive cererea a fost admisă în parte, doar în ceea ce privește obligarea recurentei – pârâte la soluționarea cererii în aceste repere.

Prealabil analizării motivelor de recurs, Înalta Curte amintește că acțiunea în contencios administrativ este supusă unor condiții prevăzute în Legea nr. 554/2004, sau în legi speciale în materie, astfel că instanța de recurs nu poate examina motive noi care nu au fost avute in vedere la emiterea actului administrativ atacat, invocate direct în calea de atac.

Instanța constată că recurenta-pârâtă aduce în discuție pentru prima dată în recurs chestiuni de drept noi, neinvocate în etapa administrativă sau în fața primei instanțe. Astfel, instanța nu va putea analiza omisso medio acest motiv nou privind justificarea respingerii dosarului reclamantului, întemeiat pe faptul că certificatul obținut în formă electronică nu a fost depus la instalatorul validat în copie, sancțiunea ce operează fiind inadmisibilitatea invocării acestuia.

Analizând soluția primei instanțe prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 19 din Ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, din 15.12.2021, una dintre condițiile de eligibilitate pentru aprobarea dosarului constă în:

e) nu are obligații restante la bugetul de stat și la bugetul local, conform legislației naționale în vigoare, la data înscrierii cererii de finanțare în aplicația informatică;

Referitor la documentele necesare înscrierii, se reține că potrivit dispozițiilor art. 21 lit. h) din același Ghid se solicită: certificatul de atestare fiscală privind obligațiile de plată către bugetul de stat, emis pe numele solicitantului de către organul teritorial de specialitate al Ministerului Finanțelor, în termen de valabilitate la data înscrierii, în original/în copie legalizată/emis în SPV;

Astfel cum rezultă din Lista privind soluționarea contestațiilor depusă la dosarul primei instanțe, poziția 733, decizia de respingere a dosarului a fost întemeiată pe împrejurarea că certificatul de atestare fiscală nr. x/13.12.2019 nu este asumat prin semnătură și ștampilă de către organul emitent. Nu se poate stabili dacă solicitantul are obligații restante la bugetul de stat având în vedere că certificatul de atestare nr. x/13.12.2019 nu este asumat prin semnătură și ștampilă de către organul emitent. Se menține rezoluția.

Reține Înalta Curte că documentul în cauză a fost emis prin intermediul Spațiului Virtual Privat (SPV) de pe portalul ANAF, ca urmare a cererii din data de 13.12.2019, astfel cum rezultă din emailul de la f. x din dosarul de fond, certificatul având inserată semnătura electronică, aspect menționat în colțul din dreapta sus ("Signature valid", "Digitally signed by Ministerul Finanțelor Publice"), la data de 16.12.2019, ora 12:02:01, iar descrierea semnăturii electronice din documentul format PDF a fost depusă de reclamant la fila x, din care rezultă validitatea semnăturii, proprietățile acesteia, sursa, certificatul de autenticitate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 21, mai sus redate.

Din actele depuse rezultă că reclamantul nu înregistrează obligați fiscale și alte obligații bugetare, astfel că, în mod corect, prima instanță a constatat excesul de putere, în măsura în care aspectul substanțial, al inexistenței obligațiilor restante, nu se pune în discuție.

În plus, Înalta Curte reține că principiul proporționalității impune ca, acordându-se prioritatea cuvenită interesului public, să nu fie vătămate nejustificat și disproporționat drepturile, libertățile și interesele legitime ale destinatarului actului administrativ fiscal, prin acordarea unei ponderi excesive aspectelor de ordin formal, asupra unor aspecte care puteau fi lămurite de către autoritatea administrativă prin solicitarea de completări.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei - pârâte nu sunt întemeiate, iar instanța de fond a constatat în mod judicios faptul că refuzul explicit exprimat de autoritatea pârâtă constituie un exces de putere, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată, în parte, în ceea ce privește obligarea pârâtei la a soluționa cererea înregistrată sub nr. x.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 25 din 15 ianuarie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 noiembrie 2022.