ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 669/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 septembrie 2020, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, anularea deciziei Comitetului director al AFM din 11.06.2020, publicată în data de 16.04.2020 și a Deciziei din 4.08.2020, publicată în data de 7.08.2020 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de finanțare pentru Programul "Casa verde", cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 13 din 20 ianuarie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu;

A anulat Decizia pronunțată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu în soluționarea contestației formulate de către reclamantă împotriva modului de soluționare de către autoritate a dosarului x;

A obligat pârâta Administrația Fondului pentru Mediu la emiterea în favoarea reclamantei a unei decizii de admitere a cererii de finanțare formulate în dosar x.

Împotriva sentinței civile nr. 13 din 20 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, având în vedere că instanța de fond a aplicat și interpretat greșit dispozițiile Ghidului de finanțare, aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018, iar analiza efectuată asupra modului în care a fost analizată cererea de finanțare depusă de intimata-reclamantă este viciată.

Astfel, o primă critică vizează soluția primei instanțe de anulare în tot a Deciziei Comitetului Director nr. 195/04.08.2020, publicată pe site-ul AFM în data de 07.08.2020 și a Deciziei Comitetului director nr. 124/11.06.2020, publicată pe site-ul AFM în data de 11.06.2020, acte administrative care au produs efecte juridice față de mai mulți solicitanți înscriși în "Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională", și nu doar față de intimata-reclamantă.

În acest sens, invocă art. 22 din Ghid, care prevede la alin. (4) și (5) că prin decizie, Comitetul director aprobă centralizatorul cuprinzând proiectele propuse spre respingere și avizează centralizatoarele cuprinzând proiectele și sumele propuse spre aprobare, pe care le înaintează, în vederea aprobării, Comitetului de avizare și că deciziile Comitetului director cuprinzând listele proiectelor respinse, precum și hotărârea Comitetului de avizare cuprinzând listele proiectelor aprobate, ce se aduc la cunoștința solicitanților prin publicarea pe site-ul Autorității.

Art. 23 din Ghid se referă la contestarea rezultatelor.

În speță, cererea de finanțare depusă de intimata-reclamantă a fost respinsă pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, iar centralizatorul aprobat prin Decizia Comitetului director al AFM nr. 124/11.06.2020, cuprinzând proiectele propuse spre respingere (inclusiv proiectul intimatei-reclamante), a fost publicat pe site-ul Autorității în data de 11.06.2020.

Contestația formulată împotriva soluției de respingere a fost respinsă, iar Decizia Comitetului director al AFM nr. 195/04.08.2020, cuprinzând contestațiile propuse spre respingere, a fost publicată pe site-ul AFM în data de 07.08.2020.

Susține că, întrucât cele două decizii au produs efecte juridice față de mai mulți solicitanți înscriși în Program, nominalizați în cuprinsul centralizatoarelor respective, consideră nelegală soluția instanței de fond cu privire la anularea în întregime a Deciziei Comitetului director al AFM nr. 124/11.06.2020, respectiv a Decizia Comitetului director al AFM nr. 195/04.08.2020.

A doua critică adusă sentinței recurate vizează modalitatea de interpretare dată de instanță fondului prevederilor din Ghid referitoare la data înscrierii în aplicația informatică a cererilor de finanțare și a documentelor anexate, apreciind că prima instanță a făcut confuzi cu privire la aplicarea unor prevederi legale și cu privire la semnificația unor termeni, prima instanță asimilând noțiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noțiunea de "indisponibilitate" a aplicației informatice la care face trimitere art. 33 alin. (7) din Ghid.

Sub acest aspect, critică cele reținute de către instanța de fond, în sensul că potrivit comunicatelor de presă ale instituției, autoritatea pârâtă a comunicat terților că vor fi considerate valabile toate documentele depuse și înregistrate la instalatorii validați până la momentul suspendării programului, respectiv a accesului în aplicația informatică și că acestea vor fi luate în considerare și sunt acceptate de AFM ca fiind depuse în termen la data redeschiderii accesului, precum și faptul că reclamanta avea documentația completă și toate actele erau în termenul de valabilitate a termenului inițial anunțat pentru deschiderea procedurii, respective erau depuse la instalatorul validat.

Invocă prevederile ar. 21 lit. e) din Ghid, ce prevede că în vederea înscrierii este necesar și extrasul de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile la data înscrierii, din care să rezulte dreptul de proprietate asupra imobilului construcție pe care se va implementa proiectul, în original, cerință ce reiese și din prevederile art. 18 alin. (3) din Ghid, referitoare la identificarea solicitantului și analiza conformității documentelor prezentate cu condițiile impuse prin ghid și a adresei unde se implementează proiectul, prin numărul cărții funciare a imobilului construcție deservit de sistemul de panouri fotovoltaice, precum și numărul cadastral ale imobilului respectiv.

Recurenta-pârâtă susține că art. 18 alin. (3) din Ghid stabilește, în economia prevederilor Ghidului, data la care se realizează înscrierea solicitantului în program, spre deosebire de norma de la art. 18 alin. (1) a aceluiași ghid, care prevede că înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validați care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul. Astfel, acest text de lege indică doar locul unde se face înscrierea în program, nu și data înscrierii, întrucât aceasta rezultă din prevederile art. 18 alin. (3) și se identifică cu momentul introducerii în aplicația informatică a documentelor depuse în dosarul de finanțare, prevăzute la art. 21 din Ghid.

Precizează că la data de 06.11.2019, când dosarul intimatei-reclamante a fost introdus în aplicația informatică de către instalatorul validat, cele două acte, extrasul de carte funciară eliberat la 05.09.2019 și certificatul de atestare fiscală emis în data de 06.09.2019 aveau o vechime mai mare de 30 de zile, fiind astfel justificată soluția de respingere a cererii de finanțare.

Critică aspectele reținute de către instanța de fond, în sensul că valabilitatea documentelor din dosarul de finanțare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, față de prevederile art. 21 lit. e) din Ghid, care stabilesc termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară și a certificatului de atestare fiscală prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicația informatică a cererii de finanțare și a actelor anexă.

Susține că împrejurarea că art. 18 din Ghid stabilește în sarcina instalatorului validat obligația de a analiza conformitatea documentelor prezentate cu condițiile impuse de Ghid nu poate conduce la concluzia primei instanță, potrivit căreia analiza valabilității acelor acte ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanțare la instalator, întrucât într-o asemenea ipoteză nu s-ar mai justifica dispoziția potrivit căreia, după verificarea conformității documentelor, instalatorul validat are obligația de a le introduce scanate, în aplicația informatică (art. 18 alin. (3) lit. c) din Ghid), o atare măsură fiind reglementată tocmai pentru a permite verificarea de către Comisia de analiză a criteriilor de eligibilitate, astfel cum acestea rezultă din documente.

Astfel, arată că legiuitorul a stabilit atribuții distincte pe seama instalatorului validat și a Comisiei de analiză, rezervând acesteia din urmă obligația de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude dreptul acesteia de a analiza și conformitatea documentelor. Consideră că nici comunicatul de presă din data de 30.10.2019 nu ar permite o interpretare contrară.

Menționează că în al doilea paragraf al comunicatului de presă s-a prevăzut că:

"toate documentele înregistrate cu succes în aplicația informatică, precum și cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicație până la momentul suspendării accesului în aplicația informatică, sunt acceptate de Administrația Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării."

Recurenta-pârâtă subliniază faptul că din comunicatul de mai sus se observă că nu a precizat faptul că documentele înregistrate în aplicația informatică și-ar putea păstra valabilitatea peste durata expres prevăzută în Ghid.

În paragraful următor, același comunicat precizează că:

"persoanele fizice care nu au depus și nu au înregistrat documente la instalatorii validați până la data de 10 septembrie, vor avea posibilitatea de a depune la instalatori documentele solicitate, cu condiția ca acestea să fie valabile la data înregistrării în aplicația informatică."

Consideră că a avertizat solicitanții cu privire la necesitatea îndeplinirii de către documentele din dosarele de finanțare a cerințelor de conformitate la data înregistrării lor în aplicația informatică, fiind evident că documentele ce nu mai erau valabile la data de 06.11.2019 trebuiau înlocuite, demers pe care intimata reclamantă nu 1-a realizat.

Susține că prima instanță a asimilat eronat noțiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noțiunea de "indisponibilitate" a aplicației informatice, făcând trimitere la dispozițiile art. 33 alin. (7) din Ghid care se referă la indisponibilitatea aplicației informatice, situație în care toate termenele prevăzute în ghidul de finanțare, care depind de funcționarea ei, se prelungesc corespunzător. Or, suspendarea procedurii de înscriere reprezintă o măsură unilaterală dispusă de Autoritate, dictată de circumstanțe obiective, finalizate cu sesizarea organelor abilitate pentru a se pronunța cu privire la legalitatea înscrierilor efectuate de către instalatorii validați în aplicația informatică, demers efectuat în data de 16 septembrie 2019.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului fondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

În ceea ce privește prima critică, consideră că aceasta nu este fondată, având în vedere că instanța de fond a anulat Decizia pronunțată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu cu privire la modul de soluționare de către autoritate a dosarului x, și nu față de toți deponenții cererilor de finanțare.

Cu privire la a doua critică, arată că la data depunerii dosarului la instalatorul validat B., conform instrucțiunilor din Ghidul de finanțare, respectiv la data de 10.09.2019, cele două acte erau valabile, extrasul CF fiind emis la data de 05.09.2019, iar certificatul de atestare fiscală la 06.09.2019, astfel că toate actele depuse întruneau condițiile art. 21 din Ghid.

Consideră că susținerile recurentei-pârâte nu au suport legal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat și cu apărările formulate pe cale de întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, anularea deciziei Comitetului director al AFM din 11.06.2020, publicată în data de 16.04.2020 și a Deciziei din 4.08.2020, publicată în data de 7.08.2020 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de finanțare pentru Programul "Casa verde".

Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a anulat Decizia pronunțată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu în soluționarea contestației formulate de către reclamantă împotriva modului de soluționare de către autoritate a dosarului x și a obligat pârâta Administrația Fondului pentru Mediu la emiterea în favoarea reclamantei a unei decizii de admitere a cererii de finanțare formulate în dosar x.

Împotriva sentinței sentinței de mai sus a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând hotărârea recurată sub două aspecte.

Într-o primă critică, recurenta-pârâtă susține că prima instanță a anulat în tot Decizia Comitetului Director nr. 195/04.08.2020, publicată pe site-ul AFM în data de 07.08.2020 și Decizia Comitetului director nr. 124/11.06.2020, publicată pe site-ul AFM în data de 11.06.2020, acte administrative care au produs efecte juridice față de mai mulți solicitanți înscriși în "Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională", și nu doar față de intimata-reclamantă.

Înalta Curte constată că această critică este nefondată, în condițiile în care prin sentința recurată, prima instanță a anulat Decizia pronunțată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu "în soluționarea contestației formulate de către reclamantă împotriva modului de soluționare de către autoritate a dosarului x".

Prin urmare, din modalitatea de formulare a dispozitivului sentinței civile nr. 13 din 20 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reiese clar că este vorba doar de dosarul de finanțare înregistrat pe numele reclamantei A., astfel că nu vizează în niciun mod cererile de finanțare depuse de celelalte persoane în cadrul aceluiași program.

Astfel fiind, prin precizarea clară din dispozitivul sentinței recurate, rezultă că a fost anulată doar decizia Administrației Fondului pentru Mediu ce viza dosarul de finanțare al intimatei-reclamante, ceea ce însemnă că sentința atacată nu a produs niciun efect juridic față de soluțiile recurentei-pârâte cu privire la cererile de finanțare ale celorlalte persoane, cuprinse în cadrul aceleiași decizii.

A doua critică formulată în recurs de către recurenta-pârâtă Administrației Fondului pentru Mediu vizează împrejurarea că instanța de fond a reținut, contrar celor susținute de către recurentă, că respingerea cererii de finanțare a intimatei-reclamante s-a făcut în mod neîntemeiat, deoarece la data depunerii extrasului de carte funciară și a certificatului de atestare fiscală, aceste acte erau în perioada de valabilitate.

Astfel, intimata-reclamantă a fost înscrisă la unul dintre instalatorii validați care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, iar acesta a efectuat înscrierea sa, după ce instalatorul validat a făcut o primă verificare a actelor depuse, respectiv a îndeplinirii condițiilor pentru înscriere în program, astfel cum prevede art. 18 alin. (3) din Ordinul nr. 1287/2018.

După această etapă, autoritatea pârâtă, respectiv Comisia de analiză din cadrul Administrației Fondului pentru Mediu efectuează analiza documentelor depuse de către solicitanți și introduse în aplicația informatică de către instalator, etapă prevăzută de art. 22 alin. (1) din Ordinul nr. 1287/2018, Comisia fiind îndreptățită să verifice îndeplinirea criteriilor de eligibilitate și să înainteze Comitetului director al Autorității centralizatorul cuprinzând proiectele propuse spre acceptare și centralizatorul cuprinzând proiectele propuse spre respingere, cu indicarea, în cazul celor din urmă, a motivelor care stau la baza propunerii de respingere. (art. 22 alin. (3) din același Ordin), aceasta fiind entitatea ce înaintează proiectele propuse, spre respingere ori aprobare, Comitetului de avizare.

În speță, prin Dispoziția nr. 562 din 06.09.2019 a Președintelui Administrației Fondului pentru Mediu a fost deschisă sesiunea de înscriere a solicitanților persoane fizice începând cu 10.09.2019, ora 10, iar intimata-reclamantă, prin instalatorul autorizat, a depus cererea de finanțare în aceeași zi, primind număr de înregistrare și un număr de dosar al AFM (x), la data depunerii documentelor, extrasul de carte funciară și certificatul de atestare fiscală respectând condiția de a nu fi mai vechi de 30 de zile.

Ulterior, în cursul aceleiași zile, de 10.09.2019, recurenta-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a suspendat înscrierile persoanelor fizice în programul denumit generic "Casa Verde Fotovoltaice", în vederea efectuării unei analize a modului de funcționare a acestui proces, iar programul a fost reluat la data de 6 noiembrie 2019, când înscrisurile pentru care a fost respinsă cererea intimatei-reclamante nu mai îndeplineau condiția de a nu fi mai vechi de 30 de zile.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect că soluțiile adoptate de autoritățile pârâte, atât în cuprinsul deciziei Comitetului director al AFM din 11.06.2020 publicată în data de 16.04.2020, cât și cea din Decizia din 4.08.2020 publicată în data de 7.08.2020, sunt nelegale, întrucât, în urma cenzurii realizate asupra tuturor criteriilor de eligibilitate a solicitantului în vederea obținerii finanțării, autoritatea a găsit - în mod greșit - ca fiind neîndeplinite două dintre aceste condiții. Cum instanța a observat că acele două condiții, referitoare la depunerea în interiorul termenului a extrasului de carte funciară si a certificatului de atestare fiscală, fuseseră în fapt realizate de reclamantă, constată că, potrivit prevederilor ghidului de finanțare aferent sesiunii, cererea de finanțare depusă de reclamantă era eligibilă în cadrul Programului.

Cu alte cuvinte, recurenta-pârâtă își invocă propria culpă în gestionarea procedurilor pentru înscrierea persoanelor fizice în cadrul acestui program de finanțare, împrejurarea ce nu poate conduce la validarea susținerilor recurentei-pârâte.

O asemenea soluție se întrevede cu atât mai mult cu cât în comunicatul de presă, recurenta-pârâtă a menționat că:

"toate documentele înregistrate cu succes în aplicația informatică, precum și cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicație până la momentul suspendării accesului în aplicația informatică, sunt acceptate de Administrația Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării."

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 13 din 20 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 13 din 20 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2023.