Decizia nr. 455/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 207/2021 a Tribunalului Alba

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Alba la data de 11.02.2021 sub nr. x/2021 așa cum a fost precizată la data de 5.03.2021 (f 16) reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâta Administrația Fondului pentru Mediu solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: - anularea tuturor actelor administrative emise de către pârâtă cu ocazia respingerii cererilor de finanțare și ale contestațiilor formulate de către aceștia; - obligarea pârâtei la aprobarea cererilor de finanțare; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat și orice alte cheltuieli judiciare efectuate în prezenta cauză. Prin sentința nr. 207/CAF/2021, Tribunalul Alba a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 21 mai 2021, iar prin sentința nr. 142/28.06.2021 Curtea a declinat competenta de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Alba. Prin Decizia nr. 4487/6.10.2021, pronunțată în regulator de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.11.2021, sub nr. x/2021*. 1.

Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 222 din 20 decembrie 2021, a respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților invocată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și, in consecință, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a anulat decizia de respingere a cererii de finanțare nr. x - 3743 a reclamantei A., precum și decizia de respingere a cererii de finanțare nr. x - 3898 a reclamantului B., luate ca urmare a Deciziei Comitetului Director al AFM în ședința din 11.06.2020, corespunzător mențiunilor pentru fiecare reclamant în parte, raportat la listele și pozițiile aferente fiecărui reclamant, a anulat în parte Decizia Comitetului Director al AFM prin care au fost respinse contestațiile formulate de reclamanții A. și B. împotriva deciziei de respingere a cererilor de finanțare corespunzător mențiunilor pentru fiecare reclamant în parte, raportat la listele și pozițiile aferente fiecărui reclamant și a obligat pârâta să procedeze la reanalizarea cererilor de finanțare formulate de cei doi reclamanți. Totodată, a respins în rest acțiunea. 1.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate Împotriva sentinței civile nr. 222 din 20 decembrie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta a formulat următoarele critici: Aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor Ghidului de finanțare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018 (denumit în continuare "Ghid"), iar analiza efectuată asupra modului în care a fost analizată cererea de finanțare depusă de intimații reclamanți este viciată. Arată recurenta că, nu pot fi primite susținerile potrivit cărora valabilitatea documentelor din dosarele de finanțare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, față de prevederile exprese ale art. 21 lit. e) din Ghid, mai sus citate, care stabilesc termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicația informatică a cererii de finanțare și a actelor anexă. Împrejurarea că art. 18 din Ghid stabilește în sarcina instalatorului validat obligația de a analiza conformitatea documentelor prezentate cu condițiile impuse de Ghid nu poate conduce la concluzia susținută de prima instanță, potrivit căreia analiza valabilității acelor acte ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanțare la instalator. Este evident că, dacă ar fi așa, nu s-ar mai justifica dispoziția normativă potrivit căreia, după verificarea conformității documentelor, instalatorul validat are obligația de a le introduce scanate, în aplicația informatică (art. 18 alin. (3) lit. c) din Ghid), o atare măsură fiind reglementată tocmai pentru a permite verificarea de către Comisia de analiză a criteriilor de eligibilitate, astfel cum acestea rezultă din documente. Susține recurenta că legiuitorul a stabilit atribuții distincte pe seama instalatorului validat și, respectiv, a Comisiei de analiză, rezervând acesteia din urmă obligația de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude însă dreptul acesteia de a analiza și conformitatea documentelor, în aplicarea principiului quipotius major, potius minor. Contrar susținerilor primei instanțe, nici comunicatul de presă formulat de recurentă la data de 30.10.2019, adus la cunoștință publică anterior reluării sesiunii de înscriere în aplicația informatică a solicitanților persoane fizice, la data de 06.11.2019, nu ar permite o interpretare contrară . celei mai sus expuse. Astfel, se precizează în al doilea paragraf al comunicatului de presă că: "toate documentele înregistrate cu succes în aplicația informatică, precum și cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicație până la momentul suspendării accesului în aplicația informatică, sunt acceptate de Administrația Fondului pentru Mediu ca fund depuse în termen, în vederea analizării." O altă critică vizează modalitatea de interpretare dată de instanța fondului prevederilor din Ghid referitoare la data înscrierii în aplicația informatică a cererilor de finanțare și a documentelor anexate, confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speță, dar și cu privire la semnificația unor termeni, prima instanță asimilând noțiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noțiunea de "indisponibilitate" a aplicației informatice la care face trimitere art. 33 alin. (7) din Ghid. Așa cum rezultă din prevederile ar. 21 lit. e) din Ghid, legiuitorul a stabilit expres care sunt documentele necesare solicitantului în vederea înscrierii, precizând că documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare sunt: (...); e) extras de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile la data înscrierii, din care să rezulte dreptul de proprietate asupra imobilului construcție pe care se va implementa proiectul, în original; (...) Or, la data de 06.11.2019, când dosarul intimatului reclamant a fost introdus în aplicația informatică de către instalatorul validat, Extrasul de carte funciară eliberat la 05.09.2019 și Certificatul de atestare fiscală nr. x/04.09.2019 aveau o vechime mai mare de 30 de zile, fiind astfel justificată soluția de respingere a cererii de finanțare. Prima instanță asimilează eronat noțiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noțiunea de "indisponibilitate" a aplicației informatice, făcând trimitere la dispozițiile art. 33 alin. (7) din Ghid care statuează că: "(7) In situația în care aplicația informatică este indisponibilă, toate termenele prevăzute în ghidul de finanțare care depind de funcționarea ei se prelungesc corespunzător cu perioada în care aceasta nu a funcționat." Or, dacă indisponibilitatea aplicației informatice la care face referire norma precitată, are în vedere anumite probleme de ordin tehnic care ar putea afecta funcționarea aplicației informatice, suspendarea procedurii de înscriere reprezintă o măsură unilaterală dispusă de Autoritate, dictată de circumstanțe obiective, finalizate cu sesizarea organelor abilitate pentru a se pronunța cu privire la legalitatea înscrierilor efectuate de către instalatorii validați în aplicația informatică, demers efectuat în data de 16 septembrie 2019. Concluzionând, din practica instanțelor în cauze identice, s-a constatat că recurenta în mod legal a respins dosarele de finanțare pe motiv de nevalabilitate a actelor la data înregistrării acestora în sistemul informatic al Programului Casa Verde Fotovoltaice de către instalatorul validat. Se reține clar că data la care corect recurenta s-a raportat în analizarea documentelor este data înregistrării lor în sistemul informatic al programului de către instalatorul validat deoarece de la acea dată se puteau vizualiza documentele de către comisia de analiză, și nu data depunerii documentelor la instalatorul validat așa cum a reținut instanța de fond în prezenta cauză. Față de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea in parte a sentinței atacate și, în rejudecare respingerea integrală a acțiunii formulate de reclamanți, ca neîntemeiată. 1.

Apărările formulate în cauză Recurenții-reclamanți au depus note scrise, prin care au solicitat respingerea recursului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. În susținerea poziției lor procesuale, recurenții-reclamanți au arătat că sunt nefondate criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât este evident că, in mod greșit cererile de finanțare au fost respinse pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, respectiv extrasul de carte funciară depus la dosar este mai vechi de 30 de zile la data înscrierii ceea ce contravine art. 21 lit. e) din ghidul de finanțare aferent programului. Certificatul de atestare fiscală privind obligațiile de plată către bugetul de stat și către bugetul local erau expirate la data înregistrării/depunerii dosarului (06.11.2019). 1.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 1 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor succede: Înalta Curte apreciază, că soluția instanței de fond dată în judecarea fondului și care face obiectul criticilor din recurs, anume cea de admitere în parte a acțiunii reclamanților, este în deplin acord cu dispozițiile legale incidente, astfel cum au fost acestea analizate și reținute în considerentele prezentului control judiciar. Sub aspectul circumstanțelor cauzei, Înalta Curte reține că, în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională - Casa Verde Fotovoltaice, reclamanții au solicitat o finanțare nerambursabilă în cuantum de 20.000 RON, dosarele de finanțare fiind înregistrate cu numărul unic x A., respectiv nr. x B., la instalatorul validat C. S.R.L. Cererile de finanțare au fost respinse pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, respectiv extrasul de carte funciară depus la dosar este mai vechi de 30 de zile la data înscrierii ceea ce contravine art. 21 lit. e) din ghidul de finanțare aferent programului. Certificatul de atestare fiscală privind obligațiile de plată către bugetul de stat și către bugetul local erau expirate la data înregistrării/depunerii dosarului (06.11.2019). Reclamanții au formulat contestație împotriva soluției de respingere,iar comisia de soluționare a contestațiilor, considerând că aspectele referitoare la neconformitatea reținută în analiza inițială a dosarului ca motiv de respingere a cererii de finanțare sunt conforme cu realitatea, a dispus respingerea contestațiilor, prin Decizia nr. 198/DCD/5.08.2020, soluțiile de respingere fiind afișate pe site-ul AFM în data de 07.08.2020. Relevant, în context, este faptul că, prin Dispoziția Președintelui Administrației Fondului pentru Mediu nr. 562 din 06.09.2019 a fost deschisă începând cu data de 10.09.2019 sesiunea de depunere a dosarelor de finanțare nerambursabila - persoane fizice, în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum si livrării surplusului în rețeaua națională aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018. Finanțarea programului se realizează din din sumele virate prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Întrucât, recurenta -pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu, cu aceeași dată, respectiv 10 septembrie 2019, a suspendat înscrierile persoanelor fizice în programul denumit generic "Casa Verde Fotovoltaice", în vederea efectuării unei analize a modului de funcționare a acestui proces, programul fiind reluat la data de 06.11.2019, ora 10, dată la care instalatorii validați au putut relua înscrierea persoanelor fizice în aplicația informatică. Este de menționat aici, că raționamentul pe baza căruia se întemeiază Decizia Comitetului director din data de 11.06.2020 și Decizia comitetului director din data de 07.08.2020 nu ia în considerare faptul că suspendarea înregistrărilor în aplicația informatică a fost decisă de însăși recurenta pârâta, fiind întemeiată exclusiv pe culpa acesteia, iar documentația reclamanților era completă și conformă exigențelor legale la momentul depunerii ei la instalatorul validat. Mai mult decât atât, s-a adus la cunoștință că data reluării înscrierilor în Program, va fi anunțat din timp pe site-ul instituției, astfel încât persoanele fizice care nu au depus și nu au înregistrat documentele la instalatorii validați până în data de l0 septembrie, să aibă timpul necesar constituirii dosarului în vederea înscrierii. La data înscrierii la instalator, toate documentele depuse de reclamanți și anume: extrasul de Carte funciară, Certificatul de atestare fiscală privind obligațiile de plată către bugetul de stat și certificatul de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local emis pe numele solicitanților erau în termenul de valabilitate prevăzut de Ghidul de finanțare și îndeplineau condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 18 alin. (1) din Ghid. Recurenta aduce critici sentinței prin prisma interpretării și aplicării normelor de drept material constând în Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018 privind aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, critici ce se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Recurenta consideră că prevederile art. 18 alin. (3) din Ghid au fost aplicate greșit de către instanța de fond, întrucât acestea stabilesc data la care se realizează înscrierea solicitantului în program ca fiind data introducerii documentelor în aplicația informatică, sens în care, în baza art. 21 din Ghid, extrasul CF și certificatele de atestare fiscală trebuiau să fie în termenul de valabilitate în raport de data astfel stabilită, în speță - 06.11.2019. Curtea reține că art. 18 nu prevede, în mod expres, care este data înscrierii, ci numai faptul că înscrierea se face la unul din instalatorii validați, care va efectua înscrierea, arătând apoi la alin. (3) în ce constă înscrierea. În consecință, Curtea constată că înscrierea presupune mai multe operațiuni ce sunt în sarcina instalatorului validat, și care faptic se desfășoară ulterior primirii de către acesta a cererii solicitantului și a documentelor necesare. Nu poate fi ignorat faptul că, în baza art. 33 alin. (6) din același act normativ, instalatorul are obligația de a transmite Autorității toate documentele prin intermediul aplicației informatice. Pe de o parte, conform art. 33 alin. (7), în situația în care aplicația informatică este indisponibilă, toate termenele prevăzute în ghidul de finanțare care depind de funcționarea ei se prelungesc corespunzător cu perioada în care aceasta nu a funcționat. Textul nu reglementează ce înseamnă indisponibilitatea aplicației informatice. Instanța are în vedere că sensul comun al termenului indisponibil este acela de: 1. care nu poate fi folosit. 2. (despre mașini) care nu este în stare de funcționare. Din comunicatele de presă emise succesiv, la data de 04.10.2019, 30.10.2019 și 06.11.2019, rezultă că a fost suspendat accesul în aplicația informatică, prin urmare aceasta nu putea fi folosită, devenind astfel indisponibilă. Pe de altă parte, însăși Ghidul de finanțare a dat efect juridic comunicatelor de presă emise de către Autoritate și/sau autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, prin urmare ele nu pot fi ignorate, constituind veritabile acte administrative apte a produce efecte juridice. Astfel, potrivit art. 38 din ghid, singurele date, informații și instrucțiuni valabile prezentate în mass-media referitoare la program sunt cele transmise sub forma comunicatelor de presă de către Autoritate și/sau autoritatea publică centrală pentru protecția mediului. Or, examinând comunicatele arătate mai sus, este de remarcat că recurenta -pârâtă a înțeles să accepte și documentele înregistrate în aplicație ori depuse la instalatori validați până în momentul suspendării accesului. În acest sens, sunt de evidențiat următoarele paragrafe: "Toate documentele depuse și înregistrate la instalatorii validați până la momentul suspendării accesului în aplicația informatică sunt acceptate ca fiind depuse în termen la data redeschiderii accesului, în vederea analizării"; "data reluării înscrierilor în Program va fi anunțată (...) astfel încât persoanele fizice care nu au depus și nu au înregistrat documentele la instalatorii validați până în data de 10 septembrie să aibă timpul necesar constituirii dosarului" - comunicatul din 04.10.2019. De aici, concluzia că pe perioada suspendării procedurii, instalatorul nu a putut accesa platforma informatică exclusiv din culpa pârâtei, situație în care aceasta trebuia să recunoască ca fiind îndeplinită procedura înscrierii reclamanților la instalator și verificarea valabilității documentelor în raport cu data de 10.09.2019, iar nu în raport de data înregistrării cererii pe platformă chiar în ziua reluării procedurii, în data de 06.11.2019. Prin urmare, în mod eronat pârâta nu a ținut cont de faptul că reclamanții au depus la data de 10.09.2019 cererile de finanțare și toate actele necesare la instalatorul validat, conform prevederile Ordinului nr. 1287/2018, dovedind că la această dată era respectat termenul de valabilitate de 30 de zile a certificatului de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale emise de Primăria Bucium la data de 29.08.2019, a extrasului de carte funciară eliberat la 28.08.2019, precum și a termenului de valabilitate de 90 de zile a certificatului de atestare fiscală emis de Serviciul Fiscal Orășenesc Câmpeni la data de 04.07.2019, astfel cum bine a punctat judecătorul fondului. Față de cele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., soluția instanței de fond fiind pronunțată cu corecta aplicare și interpretare a normelor de drept material incidente în cauză. III. Temeiul procesual al soluției date recursului Pentru considerentele expuse, constatând caracterul nefondat al criticilor de nelegalitate circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de autoritatea pârâtă.