ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3152/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 februarie 2018, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu ("AFM"), a solicitat:

- anularea Deciziei AFM de respingere a contestației înregistrată la AFM cu nr. 1551/cvc/02.10.2017, publicată pe site-ul www.x.ro, în "Anexa 2 - Respinse", din data de 15 noiembrie 2017;

- anularea Deciziei AFM de respinge a dosarului de finanțare nr. x depus pentru Programul Casa Verde Clasic - persoane fizice, sesiunea octombrie 2016 pe numele de A., publicată în Anexa nr. 2/AB din data de 20 septembrie 2017, pe site-ul www.x.ro;

- pe cale de consecință admiterea cererii de finanțare ce face obiectul dosarului de finanțare nr. x.

Prin sentința civilă nr. 127 din 11 iunie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu;

(ii) a anulat decizia Comitetului Director din data de 20.09.2017 și decizia de respingere din data de 15.11.2017, emisă cu privire la dosarul de finanțare seria x nr. x, depus de reclamant;

(iii) a obligat pârâta să continue procedura de analiză și selecție cu privire la dosarul de finanțare seria x nr. x, potrivit prevederilor art. 16 din Ordinul nr. 1817/20.09.2016, emis de Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor;

(iv) a respins, în rest, acțiunea.

Împotriva sentinței civile nr. 127 din 11 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii.

În motivarea recursului, pârâta AFM a arătat că, potrivit art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, unul dintre criteriile de eligibilitate îl reprezintă depunerea, odată cu dosarul de finanțare, a unei declarații notariale, semnată de toți coproprietarii, din care să rezulte că pentru imobilul respectiv se va depune o singură cerere de finanțare. În speță au fost depuse două declarații, una notarială, semnată de soția reclamantului și una pe proprie răspundere, dată de reclamant, însă nu în formă notarială, astfel încât nu au fost respectate prevederile normative anterior menționate.

Susține pârâta că instanța de fond a reținut în mod greșit că prevederile art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016 nu se aplică situației reclamantului, întrucât această obligație privește doar proprietarii imobilelor aflate în coproprietate, iar nu și pe cele în devălmășie. În raport de dispozițiile art. 632 C. civ., criteriul de departajare între formele proprietății comune este unul de ordin cantitativ, nu calitativ, iar proprietatea devălmașă reprezintă o formă a proprietății comune. Ca atare, susține pârâta, ambii soți sunt coproprietari ai imobilului în forma devălmașă, iar legiuitorul a stipulat obligația depunerii declarației notariale de către toți coproprietarii, indiferent de forma de exercitare a dreptului comun de proprietate.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare în dosarul instanței de recurs, prin care nu a invocat excepții.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu este nefondat, pentru următoarele considerente:

Problema litigioasă în speță este reprezentată de modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/20.09.2016 emis de Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, potrivit cărora:

"(1) Dosarul de finanțare va cuprinde: (...) i) pentru imobilele deținute în coproprietate se va depune o declarație notarială, semnată de toți coproprietarii, din care să reiasă că pentru imobilul respectiv se va depune o singură cerere de finanțare, precum și persoana solicitantă, în original.", raportat la dispozițiile art. 632 din C. civ., care reglementează formele proprietății comune ca fiind următoarele: a) proprietatea pe cote - părți (coproprietatea); b) proprietatea în devălmășie (devălmășia).

Înalta Curte reține că imobilul la care se implementează proiectul ce se dorește a fi finanțat prin Programul Casa Verde Clasic este deținut în devălmășie de soții A. și B., cererea de finanțare fiind formulată de A..

Pârâta AFM a respins cererea de finanțare depusă de reclamant, reținând nerespectarea criteriului de eligibilitate prevăzut de dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, respectiv faptul că este depusă declarație pe proprie răspundere în formă notarială doar de către coproprietarul care nu a depus cererea de finanțare (respectiv soția intimatului-reclamant, B.).

În cursul soluționării contestației administrative, cât și în fața instanței de fond, părțile au prezentat opinii diferite cu privire la înțelesul noțiunii de imobile deținute în "coproprietate" din cuprinsul art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, respectiv cu privire la obligația depunerii unei declarații notariale de către "toți coproprietarii". Pârâta a susținut că noțiunea de "coproprietate" privește toate formele proprietății comune prevăzute de art. 632 C. civ., astfel încât este necesară depunerea unei declarații notariale de către ambii soți C., în calitate de proprietari devălmași, nu doar de coproprietarul care nu a depus cererea de finanțare, pe când reclamantul a susținut că legiuitorul a avut în vedere doar proprietatea pe cote-părți, nu și forma de proprietate devălmașă exercitată de soți, opinie împărtășită și de instanța de fond.

Înalta Curte consideră că, în pentru a lămuri obligația reglementată de art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, trebuie avut în vedere scopul urmărit de legiuitor la edictarea textului normativ, în raport de conținutul declarației reglementate de acest text de lege. În opinia instanței de recurs, în ipoteza unui bun imobil pentru care se solicită finanțare nerambursabilă prin programul "Casa Verde" și față de care mai multe persoane exercită concomitent dreptul de proprietate, depunerea declarației notariale are menirea de a confirma că toți coproprietarii își exprimă acordul în sensul depunerii unei cereri de finanțare unice și a indicării persoanei solicitante. Depunerea declarației preîntâmpină ivirea unor situații litigioase determinate de depunerea cererii de finanțare de mai mulți coproprietari ori, după acordarea finanțării, de opoziția celorlalți coproprietari la implementarea proiectului.

În speță, oricum s-ar interpreta noțiunea de coproprietate uzitată de art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016, ca făcând trimitere la ambele forme de proprietate comună sau doar la proprietatea pe cote-părți, Înalta Curte constată că, în speță, scopul reglementării este atins prin depunerea unei declarații notariale de către coproprietarul B., conform textului normativ amintit, dublată de declarația pe proprie răspundere depusă de reclamantul A., potrivit art. 13 alin. (1) lit. c) din același ordin.

Astfel, prin declarație pe propria răspundere, solicitantul A. a arătat că nu a mai aplicat pentru același imobil și nu a mai depus o altă cerere de finanțare care să fi fost acceptată în cadrul sesiunii și că nu a mai primit finanțare în cadrul aceluiași program pentru același imobil în sesiunile derulate anterior. Totodată, prin declarația notarială autentificată sub nr. x/07.10.2016, B., soția intimatului-reclamant, a declarat că nu va depune cerere pentru Programul Casa Verde 2016 și că este căsătorită cu A. sub regimul matrimonial al comunității legale, fiind proprietari devălmași ai imobilului situat în sat Jidvei (Com. Jidvei), str. x, jud. Alba.

Înalta Curte constată că interpretarea recurentei-pârâte, potrivit căreia declarația notarială trebuie depusă și de persoana solicitantă, se caracterizează printr-un formalism excesiv, care se îndepărtează de la scopul instituirii acestei obligații. Acceptând această ipoteză, s-ar ajunge la situația în care solicitantul ar fi nevoit să depună atât declarația pe proprie răspundere prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 1817/2016, cât și declarația notarială prevăzută de lit. i) a aceluiași articol, prin care ar arăta unul și același aspect și anume că pentru imobilul în discuție nu s-a mai depus și nu se va mai depune o altă cerere de finanțare. Cât privește indicarea persoanei solicitante, dacă menționarea acesteia este o cerință rezonabilă în cazul declarației notariale formulate de coproprietarii nedepunători ai cererii de finanțare, în cazul reclamantului însuși o astfel de declarație este lipsită de orice utilitate practică, voința de a solicita finanțarea fiind exprimată prin însăși depunerea cererii de finanțare și a documentelor însoțitoare.

În speța de față, scopul urmărit de legiuitor este atins prin depunerea declarației notariale prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. i) din Ordinul nr. 1817/2016 doar de către coproprietara B., impunerea unei astfel de obligații în sarcina solicitantului fiind excesivă, datorându-se unei interpretări rigide și greșite a textului normativ de către recurenta-pârâtă, în disonanță cu celelalte prevederi ale ordinului amintit.

Concluzionând, Înalta Curte consideră că, prin mențiunea depunerii declarației de către "toți coproprietarii", legiuitorul nu a intenționat să îl includă în această sintagmă și pe coproprietarul depunător al cererii de finanțare, obligația declarativă a acestuia fiind îndeplinită în raport de prevederile art. 13 alin. (1) lit. c), iar nu de prevederile lit. i) ale aceluiași articol din Ordinul nr. 1817/2016.

Față de această concluzie, Înalta Curte apreciază că nu mai este necesară analizarea criticilor referitoare la diferențele dintre cele două forme de proprietate comună, întrucât, chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că legiuitorul a vizat ambele forme de proprietate comună, instanța de control judiciar a stabilit că obligația depunerii declarației notariale nu incumbă și coproprietarului solicitant al finanțării, ci doar celorlalți coproprietari nedepunători ai cererii.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 127 din 11 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2021.