ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 196/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. x/2021, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, anularea deciziilor de respingere a cererilor de finanțare nerambursabilă pentru programul "CASA VERDE FOTOVOLTAICE", emise de către Comitetul Director al Administrației Fondului pentru Mediu pentru fiecare dintre reclamanți în parte și pe cale de consecință obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU ("AFM") ca în termen de maxim 30 de zile să procedeze la emiterea unor decizii de aprobare a cererilor de finanțare nerambursabilă și rezervarea sumelor aferente finanțării pentru fiecare dintre reclamanți în parte, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 110 din 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU. Au fost anulate Decizia Comitetului director adoptată în ședința din data de 07.08.2020 și Decizia Comitetului director din data de 11.06.2020 prin care s-a respins cererea de finanțare nerambursabilă pentru programul "Casa Verde Fotovoltaice" formulată de reclamant. Totodată, a fost obligată ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU la reanalizarea cererii de finanțare nr. x formulată de reclamant.

A. Recurs principal

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor sale, a susținut recurenta - pârâtă că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea prevederilor cuprinse în Ghidul de finanțare aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018.

A invocat faptul că în mod greșit prima instanță a procedat la anularea în tot a Deciziilor Comitetului Director de la data de 07.08.2020 și de la data de 11.06.2020, acte care au produs efecte față de mai mulți solicitanți înscriși în Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică.

O altă critică adusă sentinței civile de la fond o reprezintă interpretarea greșită dată de prima instanță prevederilor din Ghid referitoare la data înscrierii în aplicația informatică a cererilor de finanțare și a documentelor anexate, fiind evidentă confuzia cu privire la incidența în speță a unor prevederi sau cu privire la semnificația unor termeni. Astfel, prima instanță a asimilat noțiunea de suspendare a procedurii cu noțiunea de indisponibilitate a aplicației informatice.

A susținut că art. 21 lit. e) și art. 18 alin. (3) din Ghid stabilesc data la care se realizează înscrierea solicitantului în program care este diferită de data prevăzută de art. 18 alin. (1) al aceluiași Ghid.

Prin urmare, nu este de acord cu considerentele primei instanțe care a statuat că valabilitatea documentelor din dosarul de finanțare a fost analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, față de prevederile exprese ale art. 21 lit. e) din Ghid care stabilesc termenul de valabilitate de 30 de zile al extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program.

A mai susținut că, dată fiind suspendarea sesiunii de înscriere, sunt în mod egal considerate ca fiind depuse în termen cererile de finanțare, indiferent dacă acestea au fost introduse în aplicație anterior sau subsecvent suspendării. În acest sens, a precizat că avertizat solicitanții cu privire la necesitatea îndeplinirii de către documentele din dosarul de finanțare a cerințelor de conformitate la data înregistrării lor în aplicația informatică.

În recurs nu ar putea fi validat raționamentul primei instanțe în sensul că solicitanții care au depus documente doveditoare la instalatorul validat anterior suspendării sesiunii de înscriere în program ar fi absolviți de obligația de a prezenta documente conforme la data înscrierii în aplicația informatică.

Totodată, a arătat că indisponibilitatea aplicației informatice la care face referire art. 33 alin. (7) din Ghid are în vedere anumite probleme de ordin tehnic care ar putea afecta funcționarea aplicației informatice, suspendarea procedurii de licitație reprezentând o măsură unilaterală dispusă de Autoritate, dictată de circumstanțe obiective, finalizată cu sesizarea organelor abilitate pentru a se pronunța cu privire la legalitatea înscrierilor efectuate de către instalatorii validați în aplicația informatică.

Pentru toate aceste considerente, apreciază că se impune admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinței civile atacate.

B. Recurs incident

Împotriva sentinței civile nr. 110 din 15 aprilie 2021 a formulat cerere de recurs și reclamantul A., solicitând admiterea acestuia și casarea în parte a sentinței atacate, urmând ca instanța să oblige AFM la aprobarea cererii de finanțare nerambursabilă formulată de reclamant și rezervarea sumei aferente finanțării, cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a solicitat obligarea AFM la emiterea unei decizii de admitere a cererii de finanțare formulate.

A susținut recurentul - reclamant că după aprobarea cererii de finanțare, art. 8 din Ghid prevede o etapă ulterioară, iar în accepțiunea sa, verificarea legalității înscrierii este una și aceeași cu verificarea eligibilității cererii de finanțare.

Contrar celor menționate de prima instanță, recurentul - reclamant a susținut că AFM nu se mai află la momentul analizării cererilor de finanțare, astfel că se impunea obligarea autorității pârâte la aprobarea cererii de finanțare, ca efect a admiterii acțiunii principale.

Recurentul - reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul principal în cadrul căreia a solicitat respingerea criticilor recurentei - pârâte, ca nefondate.

Recurenta - pârâtă AFM a formulat întâmpinare la recursul incident solicitând, în esență, respingerea acestuia față de netemeinicia criticilor expuse de partea adversă.

II. Considerentele instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În cursul anului 2020, ca urmare a anunțului de deschidere a sesiunii de finanțare privind Programul Casa Verde, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018 emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ("Ghidul de finanțare"), reclamantul A. a depus la AFM București dosarul de finanțare în vederea instalării de panouri fotovoltaice pentru imobilul său.

În urma analizei cererii de finanțare depusă de către reclamant operate de către Comisiile din cadrul AFM, prin Decizia administrativă de la data de 11.06.2020, Administrația Fondului pentru Mediu a respins-o, cu motivarea că " Extrasul de carte funciară eliberat la data de 21.08.2019 avea o vechime mai mare de 30 de zile la data înscrierii în aplicație, respectiv la data de 06.11.2019, neputând fi analizate criteriile de eligibilitate care decurg din acesta. De asemenea, s-a mai reținut ca motiv de respingere a cererii e finanțare faptul că certificatul de atestare fiscală privind taxele și impozitele locale și alte venituri ale bugetului local, emis pe numele solicitantului de către autoritatea publică locală în a cărei rază teritorială își are domiciliul, cu nr. de înregistrare 3461/20.08.2019 era ieșit din termenul de valabilitate la data depunerii dosarului. ".

Urmare acestei soluții emise de AFM, în temeiul art. 19 din Ghidul de finanțare a Programului Casa Verde coroborat cu dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a formulat contestație împotriva Deciziei de respingere a cererii de finanțare nr. x.

Din Adresa Extras verso aflată în copie la dosarului de fond adoptată de Comisia de Soluționare a contestațiilor din cadrul AFM, rezultă că a fost respinsă contestația administrativă formulată de către reclamant împotriva Deciziei de respingere de la data de 11.06.2020 a cererii de finanțare nr. x emisă de către AFM, cu motivarea "se respinge contestația deoarece extrasul de carte funciară de la data de 21.08.2019 și certificatul de atestare fiscală nr. x/20.08.2019 nu respectă la data înscrierii solicitantului, respectiv 06.11.2019, termenul de valabilitate stabilit conform art. 2 lit. e) și h) din Ghidul de finanțare".

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat a solicitat instanței anularea deciziilor de respingere a cererilor de finanțare nerambursabilă pentru programul "CASA VERDE FOTOVOLTAICE", emise de către Comitetul Director al Administrației Fondului pentru Mediu pentru fiecare dintre reclamanți în parte și pe cale de consecință obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU ("AFM") ca în termen de maxim 30 de zile să procedeze la emiterea unor decizii de aprobare a cererilor de finanțare nerambursabilă și rezervarea sumelor aferente finanțării pentru fiecare dintre reclamanți în parte, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantul A. reținând în esență că suspendarea înregistrărilor în aplicația informatică a fost decisă de însăși pârâta, fiind întemeiată exclusiv pe culpa acesteia, iar documentația reclamantului era completă și conformă exigențelor legale la momentul depunerii ei la instalatorul validat.

Soluția primei instanțe este împărtășită și de instanța de control judiciar, care, contrar susținerilor recurentei - pârâte, apreciază că judecătorul fondului a interpretat în mod corect dispozițiile art. 18 din Ordinul nr. 1287/2018 emis de Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, ce au următorul conținut:

"Dosarul de validare a instalatorului trebuie să cuprindă următoarele documente:

…

e) certificatul de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local, emis pe numele operatorului economic de către autoritatea publică locală în a cărei rază teritorială își are sediul social, în termen de valabilitate la data depunerii dosarului de validare, în original, în copie legalizată sau emis și comunicat prin mijloace electronice de transmitere la distanță"

Prin Decizia AFM din data de 11.06.2020 s-a reținut ca motiv al respingerii cererii reclamantului faptul că: " Extrasul de carte funciară eliberat la data de 21.08.2019 avea o vechime mai mare de 30 de zile la data înscrierii în aplicație, respectiv la data de 06.11.2019, neputând fi analizate criteriile de eligibilitate care decurg din acesta. De asemenea, s-a mai reținut ca motiv de respingere a cererii e finanțare faptul că certificatul de atestare fiscală privind taxele și impozitele locale și alte venituri ale bugetului local, emis pe numele solicitantului de către autoritatea publică locală în a cărei rază teritorială își are domiciliul, cu nr. de înregistrare 3461/20.08.2019 era ieșit din termenul de valabilitate la data depunerii dosarului.".

În acord cu soluția pronunțată și de judecătorul fondului, Înalta Curte reține că Decizia de respingere a cererii de finanțare nr. x emisă de către AFM la data de 11.06.2020 și Decizia adoptată de Comisia de Soluționare a contestațiilor din cadrul AFM la data de 07.08.2020 sunt nelegale și netemeinicie, fiind emise cu nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) și i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Interpretarea prevederilor art. 18 alin. (3) din Ghidul solicitantului în care se menționează că, ulterior înscrierii la instalatorul validat este necesară și înregistrarea în aplicația informatică a datelor privitoare la solicitant, nu conduce, în această situație particulară, la concluzia potrivit căreia respectarea termenului de valabilitate a extrasului de carte funciară și a certificatului de cazier fiscal se raportează la data de 06.11.2019, așa cum susține recurenta-reclamantă, dată la care înscrierea în aplicația informatică a fost deblocată.

Așa cum a reținut și prima instanță, suspendarea înscrierilor a fost pe deplin imputabilă AFM, iar nevalabilitatea actelor depuse de către intimată reprezintă consecința directă a decalării termenului de înregistrare a cererii în aplicația informatică. Prin urmare, imposibilitatea accesării platformei de către reclamant nu poate să determine respingerea cererii acestuia de înscriere în cadrul Programului.

Coroborând cele anterior amintite cu dispozițiile art. 7 lit. g) din Ghid, care definesc cererea de finanțare nerambursabilă ca fiind formularul depus de către solicitant la instalatorul validat, și cu mențiunile comunicatul de presă emis de către autoritatea intimată prin care a menționat în mod expres că documentele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicație până la momentul suspendării accesului în aplicația informatică sunt acceptate de Administrația Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, se apreciază că dosarul recurentului - reclamant era conform.

Totodată, recurenta - pârâtă a precizat în comunicatul de presă emis că doar persoanele fizice care nu au depus și înregistrat documentele la instalatorii validați până la data de 10 septembrie au posibilitatea de a depune la instalatori documentele solicitate, cu condiția ca acestea să fie valabile la data înregistrării în aplicația informatică, însă recurentul - reclamant nu se încadra în această categorie deoarece documentele acestuia fuseseră depuse anterior suspendării accesului la aplicația informatică.

Or, reclamantul a depus în termen dosarul conținând a cererea de finanțare nr. x la instalatorul validat, acestea fiind valabile la data depunerii lor, neputând să i se impute acestuia faptul că, la data deblocării aplicației informatice, nu mai erau în termenul de valabilitate.

De asemenea, art. 33 alin. (7) prevede că în situația în care "aplicația informatică este indisponibilă, toate termenele prevăzute în ghidul de finanțare care depind de funcționarea ei se prelungesc corespunzător cu perioada în care aceasta nu a funcționat", fără a exclude prelungirea termenelor în ipoteza în care indisponibilitatea aplicației se datorează suspendării temporare a funcționalității acesteia. Constatând, așadar, contrar susținerilor recurentei-pârâte, că extrasul de carte funciară depus de reclamant îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art. 21 lit. e) din Ordinul nr. 1287/2018, atestând faptul că reclamantul este proprietar al imobilului pe care se implementează sistemul de panouri pentru care se solicită finanțare.

Prin urmare, în mod legal, instanța de fond a admis cererea reclamantului de anulare a deciziei Comitetului director adoptată în ședința din data de 12.08.2020 și publicată pe site-ul Administrației Fondului pentru Mediu la data de 12.08.2020 prin care Administrația Fondului pentru Mediu a respins contestația reclamantului formulată împotriva Deciziei Comitetului director din data de 11.06.2020.

Prin urmarea, critica recurentei privind încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor prevăzute de art. 21 lit. e) și h) din Ordinul nr. 1287/2018, este nefondată, nefiind aptă sa conducă la reformarea sentinței recurate din perspectiva pretinsă.

Procedând în continuare la analiza motivelor de recurs din cererea de recurs incident formulat de recurentul reclamant, Înalta Curte reține că critica ce vizează soluția instanței de fond de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii prin care să aprobe cererea de finanțare depusă de către reclamant, în vederea accesării finanțării din cadrul Programului "Casa Verde " și la încheierea contractului de finanțare cu reclamantul, nu poate fi primită de către instanța de control judiciar.

Legea nr. 554/2004, prin art. 18 ce reglementează și enumeră soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ, consacră, astfel cum în mod constant s-a reținut și în doctrină, caracterul de plină jurisdicție al contenciosului administrativ, în sensul că instanța care soluționează acțiunea poate să anuleze în tot sau în parte actul administrativ, să oblige autoritatea pârâtă să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, să se pronunțe asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului dedus judecății și care nu pot fi atacate separat, conform art. 8 alin. (1) din lege.

Așadar, instanța de contencios administrativ poate, ea însăși, să dispună măsuri pentru recunoașterea dreptului sau a interesului legitim vătămat constând chiar în reformarea unei decizii administrative și pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantului, fără ca astfel de dispoziții cuprinse în hotărâri judecătorești să poată fi considerate imixtiuni în activitatea administrației publice.

Cum recurenta pârâta, analizând fondul dreptului reclamantului, a respins cererea acestuia doar pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 21 lit. e) și h) din Ordinul nr. 1287/2018 prin care s-a aprobat Ghidul de finanțare al Programului Casa Verde, iar instanța de primă jurisdicție a constatat că aceste condiții sunt îndeplinite, în mod corect judecătorul fondului, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, a obligat recurenta la reanalizarea cererii de finanțare.

Procedând astfel, instanța de primă jurisdicție nu s-a subrogat autorității recurente și s-a pronunțat în limitele conferite de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 care trasează coordonatele generale ale conținutului hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, fără a trata în mod diferențiat contenciosul obiectiv (de anulare) și contenciosul subiectiv, caracterul de plină jurisdicție al contenciosului administrativ subiectiv fiind consacrat de alin. (1) și (2) ale acestui text de lege.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 110 din 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2023.