ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1399/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A., a solicitat în contradictoriu cu paratei Administrația Fondului Pentru Mediu ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta la prelungirea contractului pentru finanțare nerambursabila nr. 287/N din 16.02.2010.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4185 din 7 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 4185 din 7 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii. Recurenta-reclamantă a criticat sentința pronunțată de instanța de fond, susținând în esență următoarele: In sentința civila nr. 4185 din 07.11.2017 instanța de fond, Curtea de Apel București, a arătat in preambul ca s-a formulat o cerere de modificare a acțiunii introductive la instanța pe care Curtea de Apel București a respins-o ca tardiva fata de prevederile art. 204 C. proc. civ.. Această consemnare este neadevărată întrucât nu a avut loc nici o cerere de modificare a cererii de chemare in judecata in aceasta cauza. Tot "neadevarata" este si consemnarea de pe fila x penultimul alineat în care se vorbește de o cerere de chemare în judecata "formulata de societatea B. SRL", întrucât această cauză nu are nici un fel de legătură cu societatea B. S.R.L.. In motivarea hotărârii, instanța de fond in loc de a analiza aspectele învederate de reclamanta, respectiv ca AFM nu a făcut eforturi pentru finalizarea contractului de finanțare nr. x din 16.02.2010 din lipsa fondurilor necesare proiectului, a adus observații, superficiale reclamantei care după opinia instanței de fond au condus la luarea unei decizii de reziliere a contractului de mai sus de către parata AFM București. Instanța de fond nu s-a exprimat în nici un fel asupra aspectului ca respectivul contract de finanțare a fost suspendat de la data de 26.03.2012 pana la 30.06.2015, iar începând cu data de 01.07.2015 din perioada de 34 de luni de implementare a finanțării rămânând încă 8 luni si 13 zile. Suspendarea derulării contractului de finanțare a fost hotărâta in comitetul director al AFM din datele de 26.03.2012, 13.12.2012, 28.06.2013, 30.06.2014 si 17.12.2014. Analizând în mod superficial împrejurările în care contractul nu a putut fi realizat datorita lipsei fondurilor necesare finanțării proiectului de către AFM, instanța de fond a găsit ca reclamanta se afla in culpa deoarece "nu si-a executat obligațiile", respectiv nu a comunicat paratei propuneri privind un grafic suplimentar de finanțare. Preluând idei subiective din apărările paratei instanța de fond a consemnat ca "parata a dispus rezilierea contractului" ... întrucât "reclamanta avea obligația sa asigure executarea proiectului" cu diligenta necesara si eficienta, precum si in acord cu "legislația in vigoare si cu standardele de mediu aplicabile" si a găsit ca acțiunea este neîntemeiata întrucât reclamanta nu a respectat o obligație de a asigura contribuția proprie pentru realizarea proiectului și a conchis că din punctul de vedere al pârâtei nu a mai fost posibilă prelungirea proiectului. In hotărârea sa, instanța de fond a reținut ca implementarea proiectului constituie legea pârtilor pe care in nici un fel nu o poate schimba instanța de judecata. Este nefireasca si abuziva aceasta calificare dată de instanța de fond întrucât nimeni in afara de instanța nu era in măsura sa schimbe o hotărâre de reziliere unilaterala a unui contract suspendat de parata pentru motivul ca nu a, avut fondurile necesare finanțării proiectului. În fine, recurenta-reclamanta arată că s-a adresat instanței de fond pentru corectarea acestei situații întrucât a fost așa de mult suspendata implementarea proiectului din culpa AFM, iar răgazul de timp de 8 luni si 13 zile i-ar fi permis paratei daca fondurile contractate ar fi fost puse la dispoziție chiar si in acest timp rămas pana Ia finalizarea perioadei de implementare sa instituie, să construiască Centrala eoliana Lăstuni, contractul de finanțare fiind încheiat pentru o perioada de 36 de luni. Reclamanta neîndreptățită fiind de atitudinea pârâtei de reziliere unilaterala a contractului a avut la dispoziție singura posibilitate de continuare a proiectului, obligarea prin hotărâre judecătoreasca a paratei de a prelungi realizarea proiectului.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14.02.2018, intimata-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 21 noiembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 5 martie 2020. II. Soluția instanței de recurs Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Recurenta - reclamantă S.C. A. S.A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului Pentru Mediu, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta la prelungirea contractului pentru finanțare nerambursabila nr. 287/N din 16.02.2010. Soluționând cauza, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului Pentru Mediu, opinie împărtășită și de Înalta Curte. Reclamanta S.C. A. S.A. a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 din C. proc. civ. Premergător analizării motivelor de recurs, Înalta Curte constată că deși recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 pct. 4 și 6 din C. proc. civ., în realitate a formulat critici ce pot fi încadrate doar în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., nefiind identificate critici care să se refere la depășirea atribuțiilor judecătorești. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., acesta se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii. Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul respingerii acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut. Susținerile recurentei în sensul că hotărârea atacată este nelegală, având în vedere erorile materiale referitoare la denumirea societății "B." nu sunt de natură a atrage casarea hotărârii, fiind vorba doar de un singur paragraf în care apare această eroare materială. Eroarea materială menționată este fără relevanță juridică în cauză, prima instanță motivând corect în sensul respingerii acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut. Nefondate sunt și criticile referitoare la inexistența în cauză a unei cereri modificatoare respinsă ca tardivă, câtă vreme prin încheierea din 26.09.2017, instanța de fond a respins cererea modificatoare ca tardivă, în temeiul dispozițiilor art. 204 alin. (3) C. proc. civ. De asemenea, se constată că în motivarea sentinței, instanța a analizat susținerilor părților și probele administrate, iar în considerente a stabilit situația de fapt și a evocat normele de drept incidente pe care le-a aplicat în speța dedusă judecății. Astfel, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că din analiza actelor de la dosar rezultă că între părți s-a încheiat contractul de finanțare nerambursabilă nr. 287/N/16.02.2010, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile reclamantei S.C. A. S.A de către pârâta Administrația Fondului pentru Mediu (AFM), în valoare de 19.999.955 RON, reprezentând 41,26 % din valoarea totală a cheltuielilor eligibile pentru implementarea proiectului intitulat "Creșterea producției de energie din surse regenerabile - Centrala eoliană Lăstuni". Contractul de finanțare nr. x/16.02.2010, cu o durată de realizare a proiectului de 34 luni (conform act adițional nr. x/04.04.2011) a fost suspendat de la data de 26.03.2012 până la 30.06.2015, urmare a deciziilor Comitetului Director al A.F.M. din 26.03.2012, 13.12.2012, 28.06.2013, 30.06.2014 si 17.12.2014. Prin Adresele A.F.M. nr. x/11.06.2015, respectiv nr. 94279/08.07.2015, reclamantei i-a fost adus la cunoștință că perioada de suspendare a contractului de finanțare a încetat în data de 30.06.2015 și, în baza art. 6 alin. (8) din Contractul de finanțare nr. x/16.02.2010, i-a fost solicitată transmiterea propunerii privind graficul de finanțare nerambursabilă. Întrucât reclamanta nu a răspuns solicitării pârâtei și nu a transmis un nou grafic de finanțare, în ședința Comitetului Director al AFM din data de 10.12.2015 s-a decis rezilierea Contractului de finanțare nr. x/16.02.2010, reclamanta fiind informată în acest sens prin adresa nr. x/29.12.2015. În acest context, Înalta Curte constată că este corectă concluzia instanței de fond potrivit căreia cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la prelungirea contractului pentru finanțare nerambursabilă nr. 287/N/16.02.2010 este neîntemeiată, având în vedere că reclamanta nu s-a conformat solicitării pârâtei și nu a transmis un nou grafic de finanțare. Înalta Curte reține că potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din contractul de finanțare nr. x/16.02.2010 "Nerespectarea de către Beneficiar a oricăreia dintre obligațiile asumate prin prezentul contract constituie caz de culpă", iar potrivit prevederilor art. 9 alin. (2) lit. a) din contract, contractul poate înceta "prin reziliere, la inițiativa AFM în situația în care beneficiarul nu-și îndeplinește obligațiile asumate prin contract." Având ca reper aceste dispoziții contractuale, în contextul factual anterior expus, Înalta Curte constată că reclamanta avea obligația de a transmite un nou grafic de finanțare, obligație pe care nu a respectat-o astfel încât, în mod corect, pârâta a procedat la rezilierea contractului, nemaifiind posibilă prelungirea acestuia. Susținerile recurentei-reclamante în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra aspectului că respectivul contract de finanțare a fost suspendat de la data de 26.03.2012 pana la 30.06.2015, iar începând cu data de 01.07.2015 din perioada de 34 de luni de implementare a finanțării rămânând încă 8 luni si 13 zile, sunt nefondate. Din analiza deciziei recurate se constată că instanța de fond a analizat faptul că în ședința Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 30.06.2015, s-a hotărât ridicarea suspendării contractului pentru finanțare nerambursabilă începând cu data de 01.07.2015, perioada de implementare rămasă la data de 08.07.2015 fiind de 8 luni și 13 zile și a concluzionat just că nu există niciun temei legal care să oblige pârâta la prelungirea contractului de finanțare, câtă vreme reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract. Așadar, contrar afirmației recurentei, hotărârea este corect motivată, argumentarea acesteia fiind logică, clară, coerentă și în acord cu prevederile legale aplicabile contenciosului administrativ - fiscal. De principiu, un raționament logico-juridic neconvingător poate conduce la o nemotivare/motivare necorespunzătoare însă, în speță, faptul că recurenta-reclamantă nu a agreat raționamentul judecătorului fondului, nefiind în acord cu acesta, nu poate echivala cu o nemotivare/motivare necorespunzătoare, cum nefondat susține aceasta. Interpretarea într-o altă modalitate decât cea agreată de recurentă a dispozițiilor contractuale incidente în cauză, nu echivalează cu absența motivării, în sensul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. Pentru aceste motive, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A., ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,