ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5032/2020

Ședința publică din data de 8 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25.08.2016 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, obligarea la prelungirea perioadei de valabilitate a contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N din 16.02.2010.

Prin sentința civilă nr. 211 din 16.01.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 3945 din 25 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3945 din 25 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe sau unei instanțe de același grad, în vederea anulării declarației de reziliere unilaterală a contractului de finanțare nr. x din 16.02.2010, încheiat între S.C. A. S.R.L. și Administrația Fondului pentru Mediu și obligării pârâtei la prelungirea contractului de finanțare la 34 de luni, în condițiile prevederilor inițiale din contract.

În motivarea recursului critică faptul că instanța de fond a respins acțiunea apreciind că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a transmite în termen de 7 zile graficul de finanțare nerambursabilă solicitat prin adresele nr. x/11.06.2015 și nr. y/08.07.2015, conform art. 6 alin. (9) din contractul de finanțare.

Precizează că la data de 26.03.2012 contractul de finanțare a fost suspendat unilateral de către pârâtă, care a invocat lipsa de fonduri. Mai mult, a dispus ca perioada prevăzută pentru implementarea proiectului să fie redusă de la 34 de luni la 8 luni și 21 de zile, ceea ce a creat beneficiarului probleme extrem de dificile din perspectiva finalizării proiectului.

Menționează că perioada inițială de implementare a proiectului a fost de 16 luni de la intrarea în vigoare a contractului și că la data de 04.04.2011 s-a încheiat Actul adițional nr. x prin care s-a convenit ca durata de implementare a proiectului să fie de 34 de luni de la intrarea în vigoare a contractului

Arată că prin adresa din 29.04.2014 pârâta i-a solicitat ca, într-un termen scurt, respectiv până la data de 16.05.2016, să îi transmită toate datele, informațiile relevante pentru susținerea stadiului realizării proiectului, precum și un grafic de realizare a investiției, recurenta-reclamantă apreciind că o asemenea solicitare era inoportună.

Susține că intimata-pârâtă nu a respectat contractul de finanțare, suspendându-l pentru lipsa de fonduri și că prima instanță nu a ținut cont de neîndeplinirea obligațiilor contractuale și nici de toate aspectele cauzei, de faptul că beneficiarul avea posibilități de finanțare proprie printr-un fond de garantare norvegian, reînnoit la 06.02.2018.

De asemenea, critică faptul că instanța a apreciat că doar una din părți nu și-a respectat obligațiile contractuale, soluția pronunțată fiind disproporționată și neținând cont de argumentul că proiectul din speță prezenta un interes major pentru derularea unui program de importanță națională, iar rezilierea unilaterală a contractului și decizia instanței de fond sunt contrare intereselor de ordin public și privat.

Deși a fost legal citată, intimata - pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, obligarea acesteia la prelungirea perioadei de valabilitate a contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N din 16.02.2010.

Prima instanță a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, reținând comportamentul culpabil al acesteia în îndeplinirea obligației contractuale de a transmite, în termen de 7 zile de la primirea adresei emise de către intimata-pârâtă, a propunerii privind graficul de finanțare nerambursabilă, conform art. 6 alin. (9) din contractul de finanțare.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă critică hotărârea primei instanțe sub aspectul reținerii culpei sale, în condițiile în care între părți a existat un schimb de adrese, apreciind că tocmai acest aspect demonstrează disponibilitatea sa în realizarea proiectului. De asemenea, susține că instanța nu a ținut cont de interesul major de importanță națională a acestui proiect.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile formulate pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., astfel că recursul urmează a fi analizat din această perspectivă.

Înalta Curte constată că între părți s-a încheiat contractul de finanțare nerambursabilă nr. x/16.02.2010 pentru implementarea proiectului cu titlul "Creșterea producției de energie din surse neregenerabile - centrala eoliană Mihail Kogălniceanu", având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile în valoare de 19.999.955 RON, reprezentând 41,3 % din valoarea cheltuielilor eligibile.

Se constată că durata inițială de realizare a proiectului a fost de 16 luni de la data intrării în vigoare a contractului, conform art. 3 alin. (2) din contract, dar ulterior, prin Actul adițional nr. x/04.04.2011 s-a stabilit ca durata de realizare a proiectului să fie de 34 luni în raport cu același moment.

Prin Deciziile Comitetului Director din 26.03.2012, 13.12.2012, 28.06.2013, 30.06.2014 și 17.12.2014 s-a hotărât suspendarea contractului de finanțare nr. x/16.02.2010 de la data de 26.03.2012 până la data de 30.06.2015, perioadă în care pârâta a solicitat reclamantei prin adresa nr. x/29.04.2014 să-i comunice până la data de 16.05.2014, toate informațiile și documentele relevante cu privire la stadiul realizării proiectului, împreună cu graficul de realizare a investiției.

Ulterior, prin adresa nr. x/17.09.2014, pârâta AFM a comunicat reclamantei că se pot aloca sumele necesare finanțării proiectului, în situația în care dorește derularea contractului, solicitându-i acesteia ca până la data de 20.09.2014 să precizeze dacă poate duce la îndeplinire proiectul pe care și l-a asumat, precum și dacă situația economico-financiară îi permite realizarea acestuia, după care prin adresa nr. x pârâta a comunicat beneficiarului că s-a decis prelungirea suspendării contractului de finanțare nr. x/16.02.2010 până la data de 30.06.2015.

Printr-o nouă adresă cu nr. x/11.06.2015, intimata-pârâtă a comunicat beneficiarului că perioada de suspendare a contractului va înceta la data de 30.06.2015, fără a mai fi prelungită și că durata de realizare a proiectului rămasă neutilizată în cadrul contractului de finanțare după data de 30.06.2015 este de 8 luni și 21 zile, solicitând reclamantei să prezinte graficul de finanțare în raport cu această perioadă.

Aceeași solicitare a fost adresată recurentei-reclamante de către intimata-pârâtă prin adresa nr. x/08.07.2015, prin care i s-a adus la cunoștință că perioada de implementare rămasă este de 8 luni și 13 zile, solicitându-i remiterea propunerii cu graficul de finanțare nerambursabilă în termen de 7 zile de la primirea adresei.

Prin urmare, contrar celor susținute de către recurenta-reclamantă, nu se poate reține disponibilitatea acesteia în ceea ce privește implementarea proiectului, câtă vreme nu a dat curs solicitărilor repetate ale autorității contractante.

Întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat solicitării autorității contractante de a trimite propunerea sa privind graficul de finanțare nerambursabilă, în ședința Comitetului Director din data de 10.12.2015 s-a hotărât rezilierea contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/16.02.2010, recurenta-reclamantă fiind încunoștințată de acest aspect prin adresa nr. x/29.12.2015.

Înalta Curte constată, în acord cu cele reținute și de către prima instanță, că, în condițiile stării de fapt mai sus expuse, rezilierea contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/16.02.2010 s-a dispus în mod legal.

O asemenea sancțiune este expres prevăzută în clauzele contractului din speță la: art. 9 pct. 2 lit. a), care stipulează încetarea contractului de finanțare prin reziliere, la inițiativa AFM, în situația în care beneficiarul nu îsi îndeplineste obligațiile contractuale; art. 8 pct. 1, care prevede că nerespectarea de către beneficiar a oricăreia dintre obligațiile asumate prin contract constituie caz de culpă; art. 6 pct. 9, care prevede că beneficiarul are obligația să furnizeze AFM orice informații sau documente relevante pentru prezentul contract, solicitate în mod rezonabil de către aceasta, în termen de maxim 7 zile de la cerere.

Prima instanță a reținut în mod corect că rezilierea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, care face să înceteze efectele acestuia pentru viitor și, cum în speță, culpa îi incumbă recurentei, în acord cu clauzele din contractul de finanțare anterior expuse și în special cu art. 8 pct. 1 din contract, măsura rezilierii a fost luată în mod corect de către intimata-pârâtă.

Cu alte cuvinte, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a transmite propunerea privind graficul de finanțare nerambursabilă, astfel cum i s-a solicitat prin adresele nr. x/11.06.2015 și nr. y/08.07.2015 (aceasta din urmă prevăzând un termen de 7 zile pentru depunerea respectivului grafic de finanțare), culpa sa în implementarea contractului este evidentă, sancțiunea rezilierii contractului fiind corect aplicată.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că în speță culpa aparține intimatei-pârâte, date fiind suspendările executării contractului de finanțare.

Or, un asemenea raționament nu poate fi reținut în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a răspuns solicitărilor repetate ale intimatei, efectuate în vederea derulării contractului, situație care, conform contractului de finanțare nerambursabilă, este încadrată în comportamentul culpabil, iar un asemenea comportament conduce la rezilierea contractului.

În consecință, față de faptul că în speță a intervenit sancțiunea rezilierii contractului de finanțare, susținerile recurentei-reclamante relativ la perioada de suspendare a contractului nu au relevanță, aspect reținut în mod corect și de către prima instanță, iar, pe de altă parte, întrucât prin reziliere contractul de finanțare nu mai poate produce efecte, nu se mai poate pune în discuție nici prelungirea perioadei de valabilitate a acestuia, căci rezilierea presupune desființarea contractului cu executare succesivă, efectele acestei sancțiuni producându-se ex nunc.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3945 din 25 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3945 din 25 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 8 octombrie 2020.