ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1120/2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalului Constanța și ulterior pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința civilă nr. 1698/20.10.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța "Mihail Kogălniceanu" și Ministerul Afacerilor Interne, obligarea pârâților la emiterea actului administrativ privind ocuparea de către acesta a postului vacant de ofițer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Constanța, ca urmare a promovării examenului de admitere pe primul loc și încadrarea în funcție, obligarea pârâților la plata tuturor drepturilor începând cu data expirării termenului legal de validare a examenului și până la data încadrării efective, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 283 din 21 decembrie 2017, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța și a pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, invocată de pârâți, ca nefondate.

Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne la emiterea actului administrativ privind ocuparea de către reclamantul A. a postului vacant de ofițer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Constanța, precum și încadrarea în funcția menționată, ca urmare a declarării "admis" la concursul organizat pentru ocuparea acestui post.

De asemenea, a obligat pârâții Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite pentru postul de ofițer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Constanța începând cu data expirării termenului legal de validare a rezultatelor finale ale concursului și până la data încadrării efective, și la plata către reclamant a sumei de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâții Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța "Mihail Kogălniceanu", Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și Ministerul Afacerilor Interne au formulat recurs, prin care au adus critici de nelegalitate.

Prin recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța "Mihail Kogălniceanu" a solicitat exonerarea recurentului de la plata cheltuielilor de judecată și obligarea Ministerului Afacerilor Interne la asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale dispuse de instanță către reclamantul A..

Prin recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a solicitat casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, conform dispozițiilor art. 498 alin. (1) C. proc. civ. să se admită, în principal, excepția lipsei calității procesuale a instituției recurente (I.G.J.R.) și, în subsidiar, să respingă cererea intimatului reclamant, ca neîntemeiată.

Prin recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, să se dispună respingerea acțiunii reclamantului.

Prin decizia nr. 3431 din 20 iunie 2019, Înalta Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

- a admis recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române împotriva sentinței nr. 283 din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal;

- a casat sentința atacată și, în rejudecare, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, pentru lipsa calității procesuale pasive;

- a admis recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța "Mihail Kogălniceanu" împotriva sentinței nr. 283 din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal;

- a înlăturat obligarea acestui pârât de plată a cheltuielilor de judecată;

- a respins recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 283 din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Împotriva deciziei nr. 3431 din 20 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, Ministerul Afacerilor Interne a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii și rejudecarea recursului, în sensul admiterii astfel cum a fost formulată cererea de recurs și înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac promovate, contestatorul a arătat că instanța de recurs a respins, în mod eronat, ca tardiv recursul sus-menționatei, reținând că Ministerul Afacerilor Interne a primit sentința civilă nr. 283/CA din data de 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Constanța la data de 4 mai 2018, iar recursul a fost declarat la data de 22 mai 2018, ulterior împlinirii termenului legal de declarare a căii de atac a recursului, respectiv la data de 21 mai 2018.

În acest sens, contestatorul depune copie după condica de predare-primire unde este înscrisă lucrarea cu nr. x/17.05.2018, reprezentând recursul formulat în dosarul nr. x/2017, expediat către Curtea de Apel Constanța la data de 18 mai 2018, arătând că potrivit dispozițiilor art. 183 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.

(…)

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată."

Față de aceste împrejurări, contestatorul arată că recursul formulat de către Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 283 din data de 21 decembrie 2017 a fost transmis Curții de Apel Constanța cu borderorul nr. 103 din data de 18 mai 2018 al UM 0356 București, serviciu specializat de comunicare, înăuntrul termenului legal de 15 zile.

Totodată, contestatorul Ministerul Afacerilor Interne mai arată că instanța de recurs a admis excepția nulității recursului declarat pentru depășirea termenului legal de declarare a căii de atac a recursului, excepție invocată din oficiu, și a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, nepunând în discuția părților excepția anterior menționată.

Contestatorul a concluzionat că aspectele invocate reprezintă o eroare materială care a determinat pronunțarea de către instanța de recurs a unei soluții greșite față de actele existente la dosar.

Intimatul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a depus întâmpinare, aratând că soluția pronunțată de instanța de recurs a fost în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a sus-menționatului.

Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când …. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Fiind un text de excepție, noțiunea de "eroare materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greșeala instanței de recurs trebuie să fie una de fapt și nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

În ceea ce privește fondul contestației, Înalta Curte reține că se invocă o eroare materială a instanței de recurs, contestatorul apreciind că eroarea privește momentul la care a fost comunicată cererea de recurs înregistrată la data de 22 mai 2018 întrucât, în realitate, cererea de recurs a fost înaintată Curții de Apel Constanța la data de 18 mai 2018, fiind respectat termenul de 15 zile de la comunicare sentinței recurate.

Verificând actele din dosarul de recurs nr. x/2017, Înalta Curte constată că la fila x se află cererea de recurs a Ministerul Afacerilor Interne purtând viza înregistrării la Curtea de Apel Constanța, la data de 22 mai 2018.

Totodată, sentința nr. 283/CA din data de 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Constanța a fost comunicată către recurentul Ministerul Afacerilor Interne la data de 4 mai 2018, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise pe dovada de înmânare aflată la dosar fond.

Or, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul pentru declararea recursului de 15 zile de la comunicarea hotărârii s-a împlinit la data de 20 mai 2018. Data de 20 mai 2018 fiind o zi nelucrătoare, potrivit dispozițiilor aceluiași articol alin. (2) C. proc. civ., termenul legal de declarare a căii de atac a recursului se prorogă până la data de 21 mai 2018.

În cauză, instanța de control judiciar a analizat recursul promovat pe baza înscrisurilor existente la dosar, a făcut aprecieri asupra acestora, a interpretat dispozițiile legale incidente și le-a aplicat situației concrete în care s-a aflat autoritatea contestatoare.

Or, modalitatea în care instanța de judecată reține situația de fapt și interpretează înscrisurile administrate la dosarul cauzei, precum și aprecierile efectuate asupra dispozițiilor legale incidente în cauza dedusă judecății sau coroborarea acestora cu eventualele alte dispoziții legale incidente nu poate constitui motiv de formulare a unei contestații in anulare.

Față de aceste împrejurări, rezultă că instanța de control judiciar a apreciat în mod corect că recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, dincolo de greșeala de redactare, respectiv luna iulie 2018, în loc de luna mai 2018, este formulat cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 21 mai 2018.

În acest context factual, Înalta Curte nu poate reține relevanța înscrisurilor depuse de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ulterior soluționării recursului, respectiv copia filei din condica de predare-primire unde este înscrisă lucrarea cu nr. x/17.05.2018, reprezentând recursul formulat în dosarul nr. x/2017, expediat către Curtea de Apel Constanța.

Totodată, față de susținerea contestatorului privind încălcarea principiului contradictorialității, Înalta Curte arată că potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din C. proc. civ., instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel, iar dispozițiile art. 223 din același act normativ stipulează că lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecata cauzei. Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. permite instanței să pășească la judecarea cauzei, dacă reclamantul sau pârâtul a solicitat în scris judecarea în lipsă.

În cauza de față, la termenul de judecată din 20 iunie 2019, la care instanța de control judiciar a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului, părțile au fost legal citate, astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosarul de recurs, însă nu s-au prezentat la apelarea pricinii. Întrucât, prin cererile de recurs, recurenții-pârâții Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Ministerul Afacerilor Interne și intimatul-reclamant A. au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 C. proc. civ., judecătorii recursului au procedat la soluționarea cauzei.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu există o încălcare a principiului contradictorialității, instanța de control judiciar soluționând cauza cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materia citării părților și cu respectarea principiului disponibilității, manifestat prin voința părților de judecare a cauzei în lipsa lor.

Contestația in anulare nu reprezintă un mijloc procedural pus la dispoziția părților unui litigiu civil pentru a ataca hotărârea judecătorească devenita anterior definitiva in calea de atac. Așadar, contestația în anulare nu reprezintă un recurs la recurs sau, precum in speță, o noua cale de atac neprevăzută de lege. După cum a fost arătat, contestația in anulare este o cale extraordinară de atac, posibil a fi exercitată doar in ipotezele expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., iar o repunere in discuție a stabilirii drepturilor si obligațiilor ce au format obiectul analizei instanțelor legal investite apare ca neîntemeiată.

Judecătorul apreciază cauza în mod liber, potrivit convingerii sale,iar raționamentul instanței nu poate fi contestat sub nici o formă prin intermediul căii extraordinare de atac.

Pronunțându-se în cauza MITREA vs. Romania, 26105/03, la 29 iulie 2008, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental" care poate conduce la arbitrariu.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., se va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Afacerilor Interne împotriva deciziei nr. 3431 din data de 20 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Afacerilor Interne împotriva Deciziei nr. 3431 din data de 20 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2020.