ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3431/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalului Constanța și ulterior pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin Sentința civilă nr. 1698/20.10.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța "Mihail Kogălniceanu" și Ministerul Afacerilor Interne, obligarea pârâților la emiterea actului administrativ privind ocuparea de către acesta a postului vacant de ofițer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Constanța, ca urmare a promovării examenului de admitere pe primul loc și încadrarea în funcție, obligarea pârâților la plata tuturor drepturilor începând cu data expirării termenului legal de validare a examenului și până la data încadrării efective, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 283 din 21 decembrie 2017, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța și a pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, invocată de pârâți, ca nefondate.

Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamant, a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne la emiterea actului administrativ privind ocuparea de către reclamantul A. a postului vacant de ofițer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Constanța, precum și încadrarea în funcția menționată, ca urmare a declarării "admis" la concursul organizat pentru ocuparea acestui post.

De asemenea, a obligat pârâții Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite pentru postul de ofițer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Constanța începând cu data expirării termenului legal de validare a rezultatelor finale ale concursului și până la data încadrării efective, și la plata către reclamant a sumei de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestor hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâții Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța "Mihail Kogălniceanu", Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și Ministerul Afacerilor Interne au formulat recurs, prin care au adus critici de nelegalitate.

1.3.1. Prin recursul său pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța "Mihail Kogălniceanu" întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a solicitat exonerarea recurentului de la plata cheltuielilor de judecată și obligarea Ministerului Afacerilor Interne la asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale dispuse de instanță către reclamantul A.

În motivarea recursului pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța "Mihail Kogălniceanu" a susținut următoarele:

Hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul obligării recurentului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât prin întâmpinarea depusă în Dosarul nr. x/2017, a achiesat la cererea reclamantului A. și a solicitat admiterea cererii acestuia și emiterea actului administrativ de către Ministerul Afacerilor Interne, astfel că față de pârât erau aplicabile prevederile art. 454 C. proc. civ. prin care era exonerat de la plata cheltuielilor de judecată.

Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța nu a fost pus în întârziere de către reclamant datorită faptului că nu are competentă în emiterea acrului administrativ de chemare în activitate a acestuia și a efectuat toate diligențele legale pe lângă Ministerul Afacerilor Interne, pentru emiterea ordinului de chemare în activitate a reclamantului.

Se consideră că hotărârea atacată este nelegală și sub aspectul neobligării Ministerului Afacerilor Interne la asigurarea sumelor de bani necesare plătii drepturilor salariale reclamantului având în vedere calitatea ministrului afacerilor interne de ordonator principal de credite stabilită de art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I.

Ministrul Afacerilor Interne în calitatea sa de ordonator principal de credite, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 are obligația de a repartiza creditele de angajament și creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

1.3.2. Prin recursul său pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. s-a solicitat casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, conform art. 498 alin. (1) C. proc. civ. să se admită în principal excepția lipsei calității procesuale a instituției recurente (I.G.J.R.) și în subsidiar să respingă cererea intimatului reclamant ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac exercitate, se consideră că intimatului reclamant, îi sunt aplicabile prevederile referitoare la rechemarea în activitate, prin urmare și confirmarea în arme și specialități.

Instanța a făcut o interpretare extinsă a prevederilor legale ale Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 deși nu era cazul, prevederile legale fiind restrictive iar conform apărărilor făcute de emitentul actului normativ precizat, respectiv pârâta M.A.I., se poate ușor observa că intenția legiuitorului infirmă interpretarea instanței fiind aplicabile prevederile art. 69 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Prin hotărârea din sentința recurată instanța de fond a dispus în mod neîntemeiat obligarea doar a pârâtelor I.J.J. Constanța și I.G.J.R. la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite pentru postul de ofițer specialist 1 la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Constanța începând cu data expirării termenului legal de validare a rezultatelor finale ale concursului și până la data încadrării efective fără a exista o motivare a acestei hotărâri sau un temei legal.

Instanța de fond reține, faptul că pârâta M.A.I. a respins propunerea de trecere în corpul ofițerilor a reclamantului ca urmare a promovării concursului pentru ocuparea funcției vacante din cadrul pârâtei I.J.J. Constanța, motivarea pârâtei M.A.I. în acest sens făcând obiectul prezentului litigiu, nefiind reținută vreo culpă a celorlalte pârâte, respectiv I.J.J. Constanța care are competența numirii în funcție a intimatului reclamant ulterior acordării gradului de ofițer de către parata MAI și I.G.J.R. care nu are nici o competență în procedura concursului și ulterior acesteia. Mai mult, reclamantul a solicitat prin acțiunea formulată obligarea tuturor pârâților la acordarea drepturilor solicitate (inclusiv pârâta M.A.I.) ori, instanța a stabilit în mod neîntemeiat și fără o justificare, obligarea doar a pârâtelor I.J.J. Constanța și I.G.J.R.

Prin urmare, în situația în care s-ar menține soluția instanței de fond, ar însemna ca pârâta M.A.I. să fie obligată numai să emită actul administrativ de acordare a gradului corespunzător fără a fi obligată în solidar cu celelalte pârâte cum a solicitat intimatul reclamant.

Nu în ultimul rând, în situația în care instanța va reține că pentru pârâta M.A.I. a fost și este incidență Decizia nr. 13 din 13.06.2016 (recurs în interesul legii), decizie prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială.", se solicită a se constata că aceleași considerente sunt aplicabile și instituției noastre în cauză, în calitate de ordonator secundar de credite și să dispuneți ca aceste obligații să cadă doar în sarcina angajatorului, respectiv pârâta I.J.J. Constanța.

Al doilea motiv de recurs are în vedere respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției recurente (I.G.J.R.), fiind incidente dispozițiile art. 488 punctul 6 și pct. 8 din C. proc. civ. pentru următoarele considerente:

Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, invocate în primă instanță și respinsă de către instanța de fond ca neîntemeiată, Curtea de Apel Constanța a reținut faptul că instituția noastră ar avea calitate procesuală doar ca urmare a unei relații de subordonare ierarhică, a atribuțiilor de conducere. coordonare și control a structurilor subordonate, a calității de ordonator secundar de credite și de așa zisa implicare a instituției noastre în organizarea examenului cât și în procedura ulterioară de emitere a ordinului de încadrare a reclamantului în funcția pentru care a participat la concurs, fiind omis chiar temeiul legal care stabilește competențele în cadrul procedurii ocupării funcției vacante prin concurs, respectiv art. 38 din O.M.A.I. nr. 665/2008, în vigoare la momentul organizării concursului.

Adresele emise de instituția noastră nu sunt decât adrese de înaintare ce conțin recomandările eșalonului superior competent de a verifica dosarul de concurs, respectiv puncte de vedere care nu sunt acte juridice emise în baza unui temei legal, respectiv O.M.A.I. nr. 665/2008 incident procedurii concursului desfășurat în vederea ocupării funcției vacante de la nivelul pârâtei I.J.J. Constanța. De altfel se poate ușor constata faptul reținut și de către instanța de fond, că plângerea prealabilă a reclamantului a fost redirecționată către pârâta M.A.I., competentă legal în soluționarea acesteia.

Din cuprinsul sentinței recurate s-ar înțelege că instanța de fond a reținut în mod eronat, în sarcina instituției noastre, o competență de verificare a dosarului de concurs fără ca acest aspect să constituie temeiul stabilirii calității procesuale pasive în raport de litigiul în cauză.

Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a fost doar un intermediar în cadrul procedurii în cauză ca urmare a ierarhiei militare și a reglementărilor pe această linie, fără a avea competențe legale în emiterea actelor administrative în acest sens.

Competența de emitere a ordinului/dispoziției de încadrare în muncă aparține pârâtei I.J.J. Constanța (ca entitate care a organizat concursul), iar cea de acordare a gradului profesional/militar aparține pârâtei Ministerul Afacerilor Interne (ca entitate competentă legal să emită actul administrativ în acest sens), succesiunea fiind în ordine inversă celei reglementate de art. 38 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 665/2008.

1.3.3. Prin recursul său pârâtul Ministerul Afacerilor Interne întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a solicitat casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, să se dispună respingerea acțiunii reclamantului.

În motivarea opțiunii sale procesuale pârâtul recurent a susținut următoarele:

Aspectele reținute de către instanța de judecată referitoare la modalitatea de ocupare a postului pentru care a candidat intimatul reclamant sunt neîntemeiate întrucât greșit că modalitatea în care I.J.J. Constanța a înțeles să ocupe postul scos la concurs, se subordonează prevederilor art. 5 alin. (1) lit. e) din O.M.I.R.A. nr. 665/2008.

Instanța de judecată ignoră însă faptul că, având în vedere forma de recrutare (din sursă externă), la art. 20 alin. (1) din Ordinul nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile M.A.I., cu modificările și completările ulterioare, erau precizate "condițiile legale de recrutare din sursă externă pentru persoanele care intenționează să dobândească statutul de polițist sau cadru militar în Ministerul Afacerilor Interne...".

Or, intimatul reclamant nu se încadra în ipoteza normei legale anterior citate întrucât acesta avea deja statutul de cadru militar în rezervă, devenind astfel incidente prevederile art. 24 din Secțiunea a 5-a, Condiții de recrutare în vederea rechemării în activitate a cadrelor militare pe timp de pace a Ordinului MIRA nr. 665/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Din analiza dispozițiilor legale menționate rezultă că instituția chemării în activitate a cadrelor militare în rezervă se aplică celor care au dobândit această calitate în condițiile art. 37 lit. b) - f) din Legea nr. 80/1995 sau nu au calitatea de cadru militar în rezervă provenit din rândul cadrelor militare ale Ministerului Afacerilor Interne.

Prin urmare, contrar celor reținute de instanța de fond, intimatul reclamant, având calitatea de militar în rezervă (statutul de militar nefiind pierdut ca urmare a demisiei intimatului reclamant), pentru a putea ocupa funcția pentru care candida trebuia să îndeplinească, pe lângă condițiile prevăzute la art. 20, și criteriul confirmării în arme și specialități militare corespunzătoare funcției pentru care s-a organizat concurs.

Or, atâta timp cât, intimatul reclamant, la trecerea sa în rezervă, a fost confirmat în specialitatea 202 (ofițer pompieri), conform livretului militar seria x nr. x este de natura evidenței că această ultimă condiție, la care s-a făcut referire, nu era îndeplinită, astfel încât intimatului reclamant nu i-a putut fi aplicată instituția rechemării în activitate.

Totodată, conform art. 37 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare "ofițerii în rezervă provin din: a) ofițeri trecuți din activitate în rezervă;", în timp ce art. 36 alin. (1) lit. d) din același act normativ stipulează faptul că "ofițerii în activitate provin din (...) ofițeri în rezervă care au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau al șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, în vederea chemării sau rechemării în activitate."

Din toate cele prezentate apare evident faptul că instituția chemării în activitate a cadrelor militare în rezervă se aplică celor care au dobândit această calitate în condițiile art. 37 lit. b) - f) din Legea nr. 80/1995 sau nu au calitatea de cadru militar în rezervă provenit din rândul cadrelor militare ale Ministerului Afacerilor Interne (ori intimatul reclamant are exact această calitate de cadru militar în rezervă provenit din rândul cadrelor militare al M.A.I.).

În acest context, raportat la statutul său, intimatului reclamant nu i se poate aplica instituția chemării în activitate ci doar pe aceea a rechemării în activitate.

Referitor la faptul că postul a fost deblocat în vederea ocupării prin modalitatea prevăzută la art. 5 lit. e) din Ordinul MIRA nr. 665/2008, respectiv "prin concurs sau examen", cu recrutare din sursă externă, și nu prin modalitatea prevăzută de lit. d) al aceluiași articol "rechemare în activitate pe posturi vacante aflate sub incidența prevederilor Statutului cadrelor militare", instanța de fond omite faptul că și rechemarea în activitate se face prin recrutare din sursă externă, așa cum este definită la art. 10 alin. (2) din OMIRA nr. 665/2008, cu modificările și completările ulterioare, însă, și cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 24 din același act normativ.

În concluzie, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente litigiului, ignorând faptul că, raportat la statutul său de cadru militar în rezervă, intimatului reclamant îi erau aplicabile dispozițiile legale care reglementau. situația juridică particulară a acestuia, respectiv dispozițiile art. 20 coroborat cu cele ale art. 24 din O.M.I.R.A. nr. 665/2008, cu modificările și completările ulterioare, și nu dispozițiile legale aplicabile oricărei alte persoane care participa la concursul respectiv, dar care urma să obțină pentru prima dată, ca urmare a declarării sale ca admis, calitatea de cadru militar, căreia i-ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din același act normativ.

Interpretarea instanței de fond este greșită și prin raportare la faptul că prevederile art. 24 alin. (2) din O.M.A.I. nr. 665/2008 sunt suficient de clare și explicite stabilind faptul că rechemarea în activitate se poate face numai ca urmare a declarării ca «admis» la examenul de ocupare a postului vacant, textul de lege menționat constituind, în același timp, așa cum am arătat deja, și o normă de trimitere la articolul de lege care reglementează condițiile legale de recrutare din sursă externă.

Aprecierile instanței de fond conform cărora, dispozițiile art. 24 din O.M.I.R.A. nr. 665/2008 nu conțin nicio referire la tipul de recrutare care se aplică în vederea rechemării în activitate a cadrelor militare pe timp de pace, apreciind că aceasta nu poate fi recrutare din sursă externă, sunt lipsite de orice logică juridică, de vreme ce textul legal anterior citat face trimitere la art. 20 din același act normativ, text de lege care reglementează tocmai această modalitate de recrutare. Alineatele 2 și 4 ale art. 20 din actul normativ menționat nu reglementează, în mod exclusiv, cum în mod eronat a reținut instanța de fond, recrutarea din sursă externă a cadrelor militare în rezervă ci vine să instituie o excepție de la această modalitate de recrutare (alin. (2) și să instituie o condiție de îndeplinit de persoanele care au grade militare în rezervă.

Față de aceste aspecte rezultă că refuzul instituției recurente de a emite actul administrativ privind ocuparea de către intimatul reclamant a postului vacant de ofițer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul I.J.J. Constanța este unul justificat, subordonat dispozițiilor legale aplicabile situației litigioase prin raportare la statutul intimatului reclamant.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare intimatul reclamant A. a solicitat respingerea recursurilor pârâților apreciind că hotărârea instanței de fond este motivată și dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

2.1.1. Recursul său pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța "Mihail Kogălniceanu".

Potrivit art. 454 C. proc. civ. nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.

Pârâtul recurent Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța "Mihail Kogălniceanu" prin întâmpinarea depusă regulamentar la instanța de fond a achiesat la pretențiile reclamantului, solicitând prin acest mijloc procedural admiterea acțiunii reclamantului.

Pe de altă parte, Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța "Mihail Kogălniceanu" nu a fost pus în întârziere prin plângere prealabilă și nu era de drept în întârziere, acesta în calitate de unitatea organizatoare a concursului pentru ocuparea postului de ofițer specialist I din cadrul Serviciului Logistic al unității conform art. 32 alin. (1) Ordinul M.I.R.A. nr. 665/2008 permițând participarea reclamantului la concurs, în urma căruia acesta a fost declarat admis.

Prin urmare, în mod eronat, instanța de fond a dispus obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată angajate de reclamant cu derularea litigiului în fața primei instanțe, întrucât nu are nici o culpă procesuală în declanșarea acestui demers procesual.

Criticile recurentului referitoare la omisiunea instanței de fond de obligare a Ministerului Afacerilor Interne la asigurarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale reclamantului având în vedere calitatea ministrului afacerilor interne de ordonator principal de credite stabilită de art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I., sunt neîntemeiate.

Din analiza cadrului procesual, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, este de observat că instanța de fond nu a fost învestită cu o asemenea cerere de către reclamant, astfel că spre respectarea principiului disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare, nu putea să se pronunțe decât asupra cererilor cu care a fost învestită legal prin cererea de chemare în judecată, obligație legală care a fost îndeplinită prin dispozitivul hotărârii atacate.

2.1.2. Recursul pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.

Criticile principale ale pârâtului, referitoare la greșita soluționare a excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât de către instanța de fond, sunt întemeiate.

Legitimarea procesuală este dată de calitatea de parte în raportul juridic litigios așa cum este el dedus judecății. În contenciosul administrativ, legitimarea procesuală este strâns legată de competența autorității publice chemată în judecată, calitatea de parte în raportul juridic litigios presupunând ca drepturile și obligațiile ce intră în conținutul acestuia să se circumscrie competenței atribuite acestei instituții publice. Altfel spus, o autoritate publică poate fi obligată la o anumită conduită din cele prevăzute la art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, numai dacă aceasta se circumscrie atribuțiilor acordate prin lege acesteia.

Împrejurarea reținută de instanța de fond, în raport de care pârâtul ar reprezenta unitatea centrală a Jandarmeriei Romane, cu personalitate juridică și competență teritorială generală, care planifică, organizează, conduce, coordonează și controlează activitatea structurilor din subordine, asigură colaborarea cu celelalte instituții ale statului, organizații guvernamentale și neguvernamentale din țară și din străinătate, inspectorul general al Jandarmeriei Române fiind ordonator secundar de credite, nu e de natură a-i conferi acestuia legitimare procesuală pasivă, de vreme ce nu au fost identificate atribuțiile sale concrete în virtutea cărora să poată satisface pretențiile reclamantului.

Pe de altă parte, atribuțiile pârâtului în derularea concursului la care a participat reclamantul nu-i legitimează participarea acestuia în calitate de pârât în acest proces, întrucât în discuție, cu caracter principal, este refuzul nejustificat al Ministerului Afacerilor Interne de a emite ordinul privind ocuparea de către reclamantul A. a postului vacant de ofițer specialist I la Serviciul Logistic - Compartimentul Auto din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Constanța, conduita administrativă a cărei legalitate era învestită instanța de fond a o verifica fiind ulterioară derulării concursului menționat.

În consecință, în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, care din perspectiva competenței sale nu are atribuții legale pentru îndeplinirea obligațiilor sancționate prin hotărârea atacată.

Având în vedere soluția preconizată a se da excepției analizate, lipsește de interes analiza celorlalte critici formulate cu caracter subsidiar, astfel că vor fi respinse în consecință.

2.1.3. Recursul pârâtului Ministerului Afacerilor Interne.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", care reprezintă un termen imperativ.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În speță, sentința instanței de fond a fost comunicată reclamantului la data de 04.05.2018, iar recursul a fost declarat la data de 22.07.2018, în mod evident peste termenul legal, care s-a împlinit la data de 20.07.2018.

Constatând că declararea recursului a fost făcută peste termenul legal imperativ, Curtea constată că excepția nulității recursului este întemeiată, urmând a fi admisă în consecință.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va admite recursurile formulate de pârâții Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța "Mihail Kogălniceanu" împotriva nr. 283 din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa hotărârea în parte, și rejudecând în aceste limite cauza, va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, pentru lipsa calității procesuale pasive, și va înlătura obligarea pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța "Mihail Kogălniceanu" de plata cheltuielilor de judecată. Va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleași hotărâri, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române împotriva Sentinței nr. 283 din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare, respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Admite recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Județean Constanța "Mihail Kogălniceanu" împotriva Sentinței nr. 283 din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înlătură obligarea acestui pârât de plată a cheltuielilor de judecată.

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva Sentinței nr. 283 din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - NN