ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 340/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 9654/107/2011 pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, reclamantul H.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Salina Ocna-Mureș, anularea dispoziției din 22 ianuarie 2010 și obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale cuvenite conform salariului negociat de părți, la data de 20 ianuarie 2010. Prin sentința nr. 1625 din data de 27 iunie 2012, Tribunalul Alba, secția I civilă, a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea dispoziției din 22 ianuarie 2010 și obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferențelor salariale cuvenite și neacordate acestuia, reprezentând creșterea salarială lunară a salariului de bază brut individual cu un procent de 10%, începând cu data de 20 ianuarie 2010, precum și la plata sumei de 789,91 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Salina Ocna-Mureș criticând-o pentru nelegalitate și netemeinîcie, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ. Prin încheierea din data de 4 februarie 2013, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de pârâta Salina Ocna-Mureș, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 573/107/2013 a Tribunalului Alba, având ca obiect anularea actului adițional la contractul individual de muncă, încheiat la data de 20 ianuarie 2010. Ulterior, reclamantul H.C.

a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei. Prin încheierea din 9 septembrie 2013, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererea de repunere pe rol, motivat de faptul că reclamantul a formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, iar recursul nu era soluționat la acel moment. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul H.C. la data de 16 decembrie 2013, criticând încheierea menționată pentru nelegalitate și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate și, în urma analizării situației de fapt, să se dispună admiterea cererii de repunere pe rol și reluarea cursului judecății cauzei suspendate.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. La data de 23 ianuarie 2014, în termen legal, a depus întâmpinare intimata Salina Ocna-Mureș, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 244 1 C. proc. civ. Înalta Curte, la termenul din 31 ianuarie 2014, a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării procesului, instanța, în toate cazurile, se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecății procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului. În speță, suspendarea a operat în fața unei instanțe de recurs și a vizat oprirea cursului judecății unui recurs, deci a unei căi extraordinare de atac, iar potrivit legii [art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.], hotărârea ce se va da în recurs este irevocabilă. Astfel, interpretarea ce trebuie dată prevederii conform căreia „recursul se poate declara și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului” este aceea că atare cale de atac este admisibilă doar în măsura în care și hotărârea ce urmează a se da după repunerea pe rol este susceptibilă, la rândul ei, de apel ori de recurs.

Prin urmare, este vorba de situația de excepție prevăzută de teza a ll-a a art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ., care închide calea de atac a recursului împotriva unei atare încheieri, De altfel, prin Decizia nr. 1019/2008 a Curții Constituționale, s-a constatat conformitatea prevederilor art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ. cu normele constituționale, reținându-se că, potrivit art. 282 alin. (2) și art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeași cale de atac precum împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei. Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluționează cauza are caracter irevocabil și încheierea prin care se respinge cererea de repunere pe rol a cauzei are același caracter, urmând soarta hotărârii finale.

În consecință, față de caracterul irevocabil al hotărârii atacate și de dispozițiile art. 244 1 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul exercitat împotriva mcheierii de ședință din data de 9 septembrie 2013 va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul H.C. împotriva mcheierii de ședință din 9 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2014.