ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2474/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Alba, sub nr. 4502/107/2013, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba, ca prin sentința

ce se va pronunța să se dispună: anularea în parte a Dispoziției din 31 iulie

2013, emisă de către pârâtă, privind stabilirea dreptului la indemnizația de

șomaj, în ceea ce privește cuantumul indemnizației de șomaj stabilit în

favoarea reclamantei, cât și în ceea ce privește media bazei lunare de calcul a

acesteia; obligarea pârâtei să procedeze la recalcularea și stabilirea

cuantumului indemnizației de șomaj la care reclamanta este îndreptățită, cu

includerea în baza de calcul și a veniturilor obținute de către aceasta în luna

martie 2013, de la angajatorul B. SA, cu titlu de premiu, în sumă de 210.762

RON; obligarea pârâtei să plătească reclamantei diferența dintre cuantumul

indemnizației de șomaj rezultat în urma recalculării acestuia potrivit

dispozițiilor anterioare și cuantumul efectiv plătit în baza Deciziei din 31

iulie 2013, începând cu data de 7 mai 2013 și până la punerea în executare a

dispozițiilor prezentei.

Prin Sentința civilă

nr. 2340 din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Alba, s-a admis

acțiunea formulată de reclamanta P.E. și, în consecință:

- s-a dispus anularea

în parte a Dispoziției din 31 iulie 2013, emisă de către pârâtă, privind

stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj, în ceea ce privește cuantumul

indemnizației de șomaj stabilit în favoarea reclamantei, cât și în ceea ce

privește media bazei lunare de calcul a acesteia;

- a fost obligată

pârâta să procedeze la recalcularea și stabilirea cuantumului indemnizației de

șomaj la care reclamanta este îndreptățită, cu includerea în baza de calcul și

a veniturilor obținute de către aceasta în luna martie 2013, de la angajatorul

B. SA, cu titlu de premiu, în sumă de 210.762 RON;

- a fost obligată

pârâta să plătească reclamantei diferența dintre cuantumul indemnizației de

șomaj rezultat în urma recalculării acestuia potrivit dispozițiilor anterioare

și cuantumul efectiv plătit în baza Deciziei din 31 iulie 2013, începând cu

data de 7 mai 2013 și până la punerea în executare a dispozițiilor prezentei;

- a fost obligată

pârâta să plătească reclamantei suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de

pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba împotriva

sentinței instanței de fond a fost respins, ca tardiv formulat, prin Decizia

nr. 355/A din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței

de Muncă Alba, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) C.

proc. civ.

Revizuenta invocă

existența unor decizii contrare definitive pronunțate în spețe similare de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Astfel, arată că,

prin Decizia nr. 259/A/204, pronunțată în Dosarul nr. 5247/107/2013 și Decizia

nr. 345/A/2014, pronunțată în Dosarul nr. 4505/107/2013, Curtea de Apel Alba

Iulia a admis apelul declarat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de

Muncă Alba, apel depus în termenul reglementat de art. 468 alin. (1) C. proc.

civ. (30 de zile de la comunicarea hotărârii), dosarele menționate având ca obiect

tot contestație privind alte drepturi de asigurări sociale, problema juridică

tranșată fiind identică.

Prin urmare,

revizuenta consideră că aceste hotărâri judecătorești sunt contrare Deciziei

nr. 355/A din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, ce face obiectul

prezentei cereri de revizuire, nefiind astfel o practică unitară la nivelul

instanței menționate.

Examinând cererea de

revizuire, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a

cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte constată

următoarele:

Mai întâi, Înalta

Curte observă că, potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul C.

proc. civ. (art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă), dispozițiile legii noi de

procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după

intrarea acesteia în vigoare.

Având în vedere data

formulării cererii de chemare în judecată - 30 august 2013 -, rezultă că

dispozițiile noului C. proc. civ. sunt aplicabile cererii pendinte.

Potrivit

dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau

care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care

încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.".

Pentru admisibilitatea

căii extraordinare de atac, textul impune, așadar, îndeplinirea cumulativă a

următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice,

pronunțarea acestor hotărâri de instanțe de același grad sau de grade diferite,

precum și încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Printre condițiile ce

se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află și aceea să existe

identitate de părți, de cauză și de obiect, mai precis elementele

caracteristice lucrului judecat, hotărârile să fie pronunțate în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Astfel, norma

amintită conferă părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de

retractare, a revizuirii, în situația în care există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care

încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și care face imposibilă

punerea în executare concomitentă.

În cauza de față,

revizuenta a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 355/A din 23 iunie 2014

a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, arătând că aceasta este în contradicție cu alte decizii ale aceleiași

instanțe (Decizia nr. 259/A/204, dată în Dosarul nr. 5247/107/2013 și Decizia

nr. 345/A/2014, dată în Dosarul nr. 4505/107/2013), pronunțate în spețe

similare (contestație privind alte drepturi de asigurări sociale), în privința

altor persoane, cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată -

Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba. Revizuenta a arătat că

decizia a cărei anulare o solicită este contrară celorlalte două hotărâri

invocate întrucât, în primul caz s-a respins apelul său, iar în celelalte două

cazuri, calea de atac a apelului a fost admisă, deși a fost vorba de același

temei juridic.

În aplicarea

dispozițiilor art. 513 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este

inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile expres

cerute de lege.

Revizuenta arată că

există o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiași

instanțe - Curtea de Apel Alba Iulia, pronunțate în spețe similare, în privința

altor persoane, cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată.

Din examinarea

conținutului cererii de revizuire, se reține că revizuenta invocă faptul că, la

nivelul Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și

asigurări sociale, există practică judiciară neunitară, pronunțându-se hotărâri

judecătorești contradictorii în pricini având ca obiect contestație privind

alte drepturi de asigurări sociale.

Or, practica

neunitară a instanțelor datorată aplicării și interpretării greșite a unor

norme de drept material nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art.

509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situații.

Remediul practicii

neunitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, date fiind

efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsită de orice

finalitate în privința situației revizuentei, întrucât art. 517 alin. (2) C.

proc. civ. prevede că soluțiile care se pronunță în interesul legii nu au efect

asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația

părților din acele procese.

Scopul reglementării

cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu

este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și

pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat,

prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu

se verifică în speță.

Înalta Curte constată

că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existența unei

hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus

amintite, ci de nemulțumirea acesteia față de soluția nefavorabilă pronunțată

de Curtea de Apel Alba Iulia, spre deosebire de soluțiile pronunțate de aceeași

instanță în cauze similare.

Așa fiind, în

considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuenta

Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba urmează a fi respinsă,

ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenția Județeană

pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba, cu sediul în Alba Iulia, județ Alba, în

contradictoriu cu intimata P.E., domiciliată în comuna Lupsa, județul Alba, împotriva

Deciziei nr. 355/A din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cu recurs în termen

de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ