ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2474/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub nr. 4502/107/2013, reclamanta P.E.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: anularea în parte a Dispoziției din 31 iulie 2013, emisă de către pârâtă, privind stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj, în ceea ce privește cuantumul indemnizației de șomaj stabilit în favoarea reclamantei, cât și în ceea ce privește media bazei lunare de calcul a acesteia; obligarea pârâtei să procedeze la recalcularea și stabilirea cuantumului indemnizației de șomaj la care reclamanta este îndreptățită, cu includerea în baza de calcul și a veniturilor obținute de către aceasta în luna martie 2013, de la angajatorul B. SA, cu titlu de premiu, în sumă de 210.762 RON; obligarea pârâtei să plătească reclamantei diferența dintre cuantumul indemnizației de șomaj rezultat în urma recalculării acestuia potrivit dispozițiilor anterioare și cuantumul efectiv plătit în baza Deciziei din 31 iulie 2013, începând cu data de 7 mai 2013 și până la punerea în executare a dispozițiilor prezentei.

Prin Sentința civilă nr. 2340 din 27 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Alba, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta P.E.

și, în consecință: - s-a dispus anularea în parte a Dispoziției din 31 iulie 2013, emisă de către pârâtă, privind stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj, în ceea ce privește cuantumul indemnizației de șomaj stabilit în favoarea reclamantei, cât și în ceea ce privește media bazei lunare de calcul a acesteia; - a fost obligată pârâta să procedeze la recalcularea și stabilirea cuantumului indemnizației de șomaj la care reclamanta este îndreptățită, cu includerea în baza de calcul și a veniturilor obținute de către aceasta în luna martie 2013, de la angajatorul B. SA, cu titlu de premiu, în sumă de 210.762 RON; - a fost obligată pârâta să plătească reclamantei diferența dintre cuantumul indemnizației de șomaj rezultat în urma recalculării acestuia potrivit dispozițiilor anterioare și cuantumul efectiv plătit în baza Deciziei din 31 iulie 2013, începând cu data de 7 mai 2013 și până la punerea în executare a dispozițiilor prezentei; - a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba împotriva sentinței instanței de fond a fost respins, ca tardiv formulat, prin Decizia nr. 355/A din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) C. proc. civ. Revizuenta invocă existența unor decizii contrare definitive pronunțate în spețe similare de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Astfel, arată că, prin Decizia nr. 259/A/204, pronunțată în Dosarul nr. 5247/107/2013 și Decizia nr. 345/A/2014, pronunțată în Dosarul nr. 4505/107/2013, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba, apel depus în termenul reglementat de art. 468 alin. (1) C. proc.

civ. (30 de zile de la comunicarea hotărârii), dosarele menționate având ca obiect tot contestație privind alte drepturi de asigurări sociale, problema juridică tranșată fiind identică. Prin urmare, revizuenta consideră că aceste hotărâri judecătorești sunt contrare Deciziei nr. 355/A din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, ce face obiectul prezentei cereri de revizuire, nefiind astfel o practică unitară la nivelul instanței menționate. Examinând cererea de revizuire, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte constată următoarele: Mai întâi, Înalta Curte observă că, potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din noul C. proc.

civ. (art. 3 din Legea nr. 76 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată - 30 august 2013 -, rezultă că dispozițiile noului C. proc. civ. sunt aplicabile cererii pendinte.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.". Pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac, textul impune, așadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțarea acestor hotărâri de instanțe de același grad sau de grade diferite, precum și încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Printre condițiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află și aceea să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat, hotărârile să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Astfel, norma amintită conferă părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, în situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și care face imposibilă punerea în executare concomitentă.

În cauza de față, revizuenta a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 355/A din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, arătând că aceasta este în contradicție cu alte decizii ale aceleiași instanțe (Decizia nr. 259/A/204, dată în Dosarul nr. 5247/107/2013 și Decizia nr. 345/A/2014, dată în Dosarul nr. 4505/107/2013), pronunțate în spețe similare (contestație privind alte drepturi de asigurări sociale), în privința altor persoane, cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată - Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba. Revizuenta a arătat că decizia a cărei anulare o solicită este contrară celorlalte două hotărâri invocate întrucât, în primul caz s-a respins apelul său, iar în celelalte două cazuri, calea de atac a apelului a fost admisă, deși a fost vorba de același temei juridic.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile expres cerute de lege. Revizuenta arată că există o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiași instanțe - Curtea de Apel Alba Iulia, pronunțate în spețe similare, în privința altor persoane, cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată. Din examinarea conținutului cererii de revizuire, se reține că revizuenta invocă faptul că, la nivelul Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, există practică judiciară neunitară, pronunțându-se hotărâri judecătorești contradictorii în pricini având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale.

Or, practica neunitară a instanțelor datorată aplicării și interpretării greșite a unor norme de drept material nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situații. Remediul practicii neunitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsită de orice finalitate în privința situației revizuentei, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ. prevede că soluțiile care se pronunță în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță. Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existența unei hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea acesteia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, spre deosebire de soluțiile pronunțate de aceeași instanță în cauze similare. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba, cu sediul în Alba Iulia, județ Alba, în contradictoriu cu intimata P.E., domiciliată în comuna Lupsa, județul Alba, împotriva Deciziei nr. 355/A din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2014. Procesat de GGC - AZ