ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.01.2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 127/2015

HOTĂRÂRE
20.01.2015
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 127/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 356/A din 23 iunie 2014 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, Dosar nr. 4503/107/2013 a fost respins ca tardiv apelul declarat de

pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba (A.J.O.F.M. Alba)

împotriva Sentinței nr. 2557 din 12 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul

Alba în Dosar nr. 4503/107/2013.

Curtea a reținut că,

potrivit reglementării speciale în materia litigiilor privind stabilirea și

plata indemnizației de șomaj, cum este litigiul de față, termenul de apel este

de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond

(art. 119 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, coroborat cu 215 din Legea nr.

62/2011 și cu art. 468 alin. (1) din noul C. proc. civ.).

Potrivit art. 185

alin. (1) din noul C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie

exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din

exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de

procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În speță, hotărârea

instanței de fond a fost comunicată apelantei pârâte la data de 14 februarie

2014 iar apelul a fost depus la prima instanță, la data de 13 martie 2014 -

deci, după expirarea termenului prevăzut de legiuitor, termen calculat potrivit

art. 181 alin. (2) din noul C. proc. civ.

În ceea ce privește

natura și termenul de declarare a căii de atac a apelului împotriva hotărârii

pronunțată în această materie, art. 119 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, coroborat

cu art. 215 din Legea nr. 62/2011 și art. 468 alin. (1) noul C. proc. civ.,

prevede expres posibilitatea exercitării apelului în termen de 10 zile de la

comunicarea hotărârii instanței de fond.

Curtea a reținut,

contrar susținerilor apelantei că jurisprudența în materie a statuat, în mod

constant, că fiind vorba despre o reglementare explicită, este fără relevanță

menționarea greșită a termenului de exercitare a căii de atac, atât în

cuprinsul dispozitivului, cât și a minutei întocmite în condițiile art. 401 -

402 noul C. proc. civ., deoarece căile de atac și termenele de exercitare a

acestora sunt determinate de lege și nu de instanța de judecată.

Întrucât excepția

tardivității este o excepție de procedură, fiind în legătură cu modul de

desfășurare a judecății, peremptorie, pentru că odată admisă, are drept

consecință respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de

lege; este absolută sau relativă, după cum norma încălcată este imperativă sau

dispozitivă, în cauză, Curtea, raportat la probele dosarului, a făcut aplicarea

sancțiunii prevăzute de legiuitor și a reținut că natura juridică a acestei

excepții, așa cum a fost reținută, impune analiza acesteia cu prioritate,

admiterea ei făcând inutilă analiza celorlalte aspecte ale apelului de față,

care vizează fondul pricinii.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței

de Muncă Alba (A.J.O.F.M. Alba) invocând dispozițiile art. 509 pct. 8 și alin.

(2) din același articol.

În dezvoltarea

criticilor se arată că A.J.O.F.M. a depus apel în termenul prevăzut de art. 468

alin. (1) noul C. proc. civ. în care se specifică, că termenul de apel este de

30 de zile de la comunicare hotărârii dacă legea nu dispune altfel.

Arată revizuenta că

în Dosarele nr. 5247/107/2013 și nr. 4505/107/2013 s-a formulat apel în același

termen prevăzut de art. 468 alin. (1) noul C. proc. civ. iar potrivit art. 430

alin. (2) noul C. proc. civ. autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul

precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care

s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Cu toate acestea,

prin decizia revizuită a fost respins apelul, ca tardiv formulat deși, în

celelalte două dosare menționate, soluțiile au fost de admitere a apelurilor.

Arată revizuenta că

motivele reținute de instanță în privința respingerii apelului ca tardiv

formulat au în vedere dispozițiile art. 185 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 C.

proc. civ., respectiv situația când un drept procesual trebuie exercitat într-un

anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea

dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Instanța a reținut

că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, situație aplicabilă

A.J.O.F.M. ținând cont că aceasta a invocat în susținerea netemeiniciei

excepției tardivității invocată de intimată că însăși instanța de fond în

dispozitivul sentinței face referire la termenul de apel ca fiind de 30 de

zile.

Se mai susține de

către revizuenta că în cauză sunt aplicabile prevederile noul C. proc. civ. în

privința termenului de declarare a apelului iar nu dispozițiile din legile

speciale.

Susține revizuenta că

în deciziile menționate ce au obiect identic cu decizia atacată, respectiv

contestație privind alte drepturi de asigurări sociale, problema juridică

tranșată este identică, una din părți fiind A.J.O.F.M. Alba, doar cealaltă

parte nefiind identică. Pentru a fi în prezența unui proces echitabil se

presupune ca deciziile definitive date problemelor de drept în litigiile

anterioare dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au

caracter de aplicabilitate și în litigiile ulterioare, în speță în dosarele

invocate. Invocă autoritatea de lucru judecat a Deciziilor nr. 259/A/2014 și

nr. 345/A/2013 pronunțate de Curtea de Apel Alba, față de decizia revizuită.

Înalta Curte,

analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat

reține următoarele considerente:

Prin decizia atacată,

respectiv Decizia nr. 356/A din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, Dosar nr. 4503/107/2013

a fost respins ca tardiv apelul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru

Ocuparea Forței de Muncă Alba (A.J.O.F.M. Alba) împotriva Sentinței nr. 2557

din 12 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 4503/107/2013.

Cererea de revizuire

este întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ.,

susținându-se contrarietatea dintre decizia atacată și alte decizii respectiv

Decizia nr. 259/A/2014 și Decizia nr. 345/A/2013 pronunțate de Curtea de Apel

Alba.

Conform temeiului

legal indicat, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care

evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de

instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de

lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru motivul de

revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. sunt supuse

revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Conform art. 431 noul

calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect.

Astfel, revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite

cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea

potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului

judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate,

respectiv ambele hotărâri să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între

aceleași părți și având aceeași calitate.

Rațiunea

reglementării menționate rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea

puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare

diferite, dar având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt

ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

În speță hotărârea a

cărei revizuire se solicită a stabilit că apelul declarat împotriva Sentinței

civile nr. 2557 din 12 decembrie 2013 prevăzut de Tribunalul Alba este formulat

tardiv, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 119 alin. (2) din

Legea nr. 76/2002 coroborat cu art. 215 din Legea nr. 62/2011 și art. 468 alin.

(1) din noul C. proc. civ.

Prin Decizia nr.

259/A/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a admis apelul declarat de

A.J.O.F.M. Alba împotriva Sentinței nr. 93/2014 pronunțată de Tribunalul Alba

în Dosarul nr. 5247/107/2013 și în consecință, s-a schimbat, în tot, hotărârea

atacată, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamanta M.A. în

contradictoriu cu pârâta A.J.O.F.M. Alba.

Prin Decizia nr.

345/A/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a admis apelul formulat de

pârâta A.J.O.F.M. Alba împotriva Sentinței civile nr. 2305 din 26 noiembrie

2013 pronunțată de Tribunalul Alba, secția Civilă în Dosarul nr. 4505/107/2013.

S-a schimbat, în tot,

sentința atacată în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanta L.M.

în contradictoriu cu pârâta A.J.O.F.M.

S-a înlăturat

obligația pârâtei de a achita reclamantei cheltuieli de judecată la fond.

Considerentele care

au stat la baza acestor două hotărâri sunt comune și acestea se referă la

stabilirea dreptului de indemnizație de șomaj cuvenit intimatelor-reclamante,

respectiv modul de clacul al cuantumului acestui drept bănesc.

Or, în speță, nu este

îndeplinită condiția identității de părți întrucât astfel cum arată și

revizuenta, părțile din dosarele menționate nu sunt aceleași.

Chiar dacă problemele

juridice din cele două dosare prezintă similitudini, ele vizează alte părți,

așadar soluțiile date în cele două dosare, nu au autoritate de lucru judecat

asupra soluției pronunțată în dosarul în care s-a pronunțat decizia supusă

revizuirii, această din urmă hotărâre fiind pronunțată în temeiul unei excepții

de procedură și nu evocă fondul.

Așa fiind, Înalta

Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de

față nu se înscriu în cerințele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct.

8 din noul C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuenta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de

Muncă Alba (A.J.O.F.M. Alba) împotriva Deciziei nr. 356/A din 23 iunie 2014 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, Dosar nr. 4503/107/2013.

Cu drept de recurs

care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție în termen de 30 de zile

de la comunicare.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 20 ianuarie 2015.

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-09-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2433/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 357 A din 23 iunie 2014 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de pârâta Agenția Județeană
ÎCCJ 2014-09-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2474/2014
nunțată în Dosarul nr. 5247/107/2013 și Decizia nr. 345/A/2014, pronunțată în Dosarul nr. 4505/107/2013, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba, apel depus în termenul reg
ÎCCJ 2015-02-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 466/2015
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la 24 noiembrie 2014, petenta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea
ÎCCJ 2014-02-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1750/2015
d că "Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare". Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că decizia atacată a fost pronunțată la dat
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 10/2014
area cauzei până la pronunțarea soluției cu privire la dezlegarea în drept a chestiunii sesizate, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă. 3. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării Prin În
Sursă