ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2531/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 704 din 01 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost respinsă acțiunea reclamanților C.C., C.I.A., C.N.S., Ț.C.M. și Ț.R.C., în contradictoriu cu pârâții Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța, prin primar, R.A.E.D.P.P. Constanța, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și SC Model SA, cu privire la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului situat în Constanța, str. fostă Carol, colț cu str. T. Vladimirescu, în prezent B-dul Tomis, compus din teren în suprafață de 530 mp și construcție, reținându-se, în esență, că dispozițiile Decretului nr. 92/1950, în privința naționalizării imobilului, au fost corect aplicate.

Între părți a mai avut loc un proces vizând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 241/1996, finalizat irevocabil prin decizia nr. 5873 din 8 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Acțiunea formulată de către reclamanții C.C., C.I.A., C.N.S., Ț.C.M. și Ț.R.C., în contradictoriu cu Fondul Proprietății de Stat și SC M.C. SA, a fost respinsă, reținându-se, în esență, că art. 45 din Legea nr. 10/2001 nu sancționează cu nulitatea orice operațiune juridică a detentorului bunului, ci numai actele juridice de înstrăinare făcute de acesta, inclusiv cele din cadrul procesului de privatizare, având ca obiect material imobile ce cad sub incidența acestei legi.

Or, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni atacat în cauză nu face parte din actele de înstrăinare la care se referă art. 45 din Legea nr. 10/2001, neputând fi lovit de nulitate decât prin prisma nerespectării cerințelor impuse de legile privatizării, întrucât privatizarea societății prin înstrăinarea pachetului de acțiuni are ca efect modificarea componenței acționariatului și nu modificarea activului patrimonial al societății. Prin decizia civilă nr. 15/ C din 23 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a fost respinsă excepția autorității lucrului judecat, invocată de intimata pârâtă SC M.C. SA și, admițându-se apelul declarat de apelanții reclamanți împotriva sentinței civile nr. 704 din 01 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost schimbată, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea față de SC M.C.

SA și obligată pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul comercial (subsol și parter) deținut de societatea pârâtă din imobilul situat în Constanța, b-dul. Tomis, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză S.T. și a menținut restul dispozițiilor hotărârii apelate, pârâta fiind obligată la 2.800 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, cât privește autoritatea de lucru judecat, faptul că, între părți nu există un litigiu anterior soluționat irevocabil, în legătură cu pretenții identice. Prin decizia nr. 7388 din 29 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admis recursul declarat de pârâta SC M.C.

SA împotriva deciziei nr. 15/ C din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă și în consecință: a fost modificată în parte decizia, în sensul că apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 704 din 01 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost respins, ca nefondat, păstrându-se celelalte dispoziții ale deciziei privitoare la respingerea excepției autorității lucrului judecat. Pentru a hotărî astfel, în esență, instanța de recurs, procedând la compararea titlurilor deținute de părți, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv cea dezvoltată în cauzele împotriva României și raportându-se la Hotărârea pilot pronunțată în 12 octombrie 2010 în cauza Maria Athanasiu și alții împotriva României, existentă la data judecării apelului, a reținut că reclamanții nu au un drept la restituire care să-i îndreptățească la redobândirea posesiei imobilului în litigiu.

Împotriva deciziei nr. 7388 din 29 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, au formulat cerere de revizuire reclamanții C.C., C.I.A., C.N.S., Ț.C.M. și Ț.R.C., prin care au solicitat anularea acesteia. Ca temei legal al cererii, revizuenții au invocat dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ. În raport de dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. revizuenții au arătat că instanța de recurs, încălcând principiul disponibilității, a motivat hotărârea în raport de „Hotărârea pilot M.A., existentă la data soluționării apelului”, pronunțându-se asupra unui motiv de recurs, încadrabil în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., asupra căruia nu fusese investită și fără să fi fost invocat ca motiv de ordine publică sau pus în discuția părților, iar cu privire la motivul de recurs fondat pe buna credință a intimatei SC M.C.

SA, a arătat că instanța nu l-a analizat. Invocând și motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenții, au susținut, în esență, că prin decizia pronunțată a fost încălcată autoritatea de lucru judecat față de decizia civilă nr. 5873/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 205/118/2008, existând astfel o contradicție între soluția pronunțată în acest dosar, în care s-a reținut că actul prin care s-a încheiat vânzarea - cumpărarea de acțiuni nu reprezintă un titlu de proprietate și cea pronunțată în decizia atacată cu revizuire, prin care s-a statuat că și pârâta are un titlu de proprietate. În ședința publică din 25 aprilie 2013, instanța din oficiu a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, excepție întemeiată pentru următoarele considerente: Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., se constată că, potrivit acestor dispoziții legale, invocate de revizuenți ca temei de drept al cererii, se stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Revizuenții invocă în raport de acest text legal, încălcarea principiului disponibilității pentru neanalizarea motivului de recurs, încadrabil în pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., cu referire la greșita aplicare a Hotărârii pilot M.A. în cauză, în condițiile în care acest motiv de recurs nu a fost invocat ca motiv de ordine publică și nici nu a fost pus în discuția părților, dar și nepronunțarea asupra motivului de recurs referitor la buna credință a societății intimate.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile pct. 2 din art. 322 C. proc. civ., nu este admisibilă, pentru că dispozițiile invocate de text au în vedere capetele de cerere ale acțiunii de chemare în judecată și nu motivele de recurs. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., iar, în cauză, aceste cerințe impuse nu sunt respectate. Astfel, prin argumentele dezvoltate în susținerea acestui motiv, revizuenții formulează critici privind încălcarea principiului disponibilității, cu referire la aspecte care țin de fondul cauzei dedus judecății, ceea ce nu este permis în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Calea revizuirii nu este deschisă părții pentru a supune unui nou control de legalitate o critică dedusă judecății care a primit o dezlegare jurisdicțională și nici pentru reluarea unor aspecte ce țin de fondul litigiului, pentru că, ar însemna, primind susținerile revizuenților, ca hotărârea irevocabilă să fie cenzurată pe alte aspecte decât cele expres și limitativ reglementate de normele procedurale. Referitor la motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se constată că, în baza acestor dispoziții legale, revizuirea se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Scopul pentru care a fost instituit acest motiv de revizuire a fost acela de a lipsi de efecte juridice hotărârea care încalcă autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri. Una dintre condițiile de admisibilitate este aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece hotărârea instanței care a statuat asupra inexistenței lucrului judecat, realizând o evaluare proprie, se bucură ea însăși de putere de lucru judecat.

În decizia nr. 7388 din 29 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, au fost menținute dispozițiile deciziei recurate cu privire la respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de intimata SC M.C. SA. Din analiza acestei hotărâri, a cărei anulare se solicită prin promovarea prezentei cereri de revizuire, se constată că au fost analizate efectele autorității de lucru judecat, în raport de Decizia civilă nr. 5873/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 205/118/2008, constatându-se că obiectul litigiilor este diferit. Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea apărătorului intimatei SC M.C. SA, ce a fost dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, se va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, urmând ca revizuenții să fie obligați la plata sumei de 4.000 lei, către intimata SC M.C. SA, cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 7388 din 29 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuenții C.C., C.I.A., C.N.S., Ț.C.M. și Ț.R.C.. Obligă pe revizuenți la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC M.C. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013.