ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2531/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 704 din 01 noiembrie

2001, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost respinsă acțiunea

reclamanților C.C., C.I.A., C.N.S., Ț.C.M. și Ț.R.C., în contradictoriu cu

pârâții Consiliul local Constanța, Municipiul Constanța, prin primar, R.A.E.D.P.P.

Constanța, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și SC Model SA, cu

privire la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului

situat în Constanța, str. fostă Carol, colț cu str. T. Vladimirescu, în prezent

B-dul Tomis, compus din teren în suprafață de 530 mp și construcție,

reținându-se, în esență, că dispozițiile Decretului nr. 92/1950, în privința

naționalizării imobilului, au fost corect aplicate.

Între părți a mai

avut loc un proces vizând constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 241/1996, finalizat irevocabil prin decizia nr.

5873 din 8 iulie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală. Acțiunea formulată de către reclamanții C.C.,

C.I.A., C.N.S., Ț.C.M. și Ț.R.C., în contradictoriu cu Fondul Proprietății de

Stat și SC M.C. SA, a fost respinsă, reținându-se, în esență, că art. 45 din

Legea nr. 10/2001 nu sancționează cu nulitatea orice operațiune juridică a

detentorului bunului, ci numai actele juridice de înstrăinare făcute de acesta,

inclusiv cele din cadrul procesului de privatizare, având ca obiect material

imobile ce cad sub incidența acestei legi. Or, contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni atacat în cauză nu face parte din actele de înstrăinare la care se

referă art. 45 din Legea nr. 10/2001, neputând fi lovit de nulitate decât prin

prisma nerespectării cerințelor impuse de legile privatizării, întrucât

privatizarea societății prin înstrăinarea pachetului de acțiuni are ca efect

modificarea componenței acționariatului și nu modificarea activului patrimonial

al societății.

Prin decizia civilă nr.

15/ C din 23 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I

civilă, a fost respinsă excepția autorității lucrului judecat, invocată de

intimata pârâtă SC M.C. SA și, admițându-se apelul declarat de apelanții

reclamanți împotriva sentinței civile nr. 704 din 01 noiembrie 2001, pronunțată

de Tribunalul Constanța, a fost schimbată, în parte, sentința civilă apelată,

în sensul că a fost admisă acțiunea față de SC M.C. SA și obligată pârâta să

lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul

comercial (subsol și parter) deținut de societatea pârâtă din imobilul situat

în Constanța, b-dul. Tomis, astfel cum a fost identificat prin raportul de

expertiză S.T. și a menținut restul dispozițiilor hotărârii apelate, pârâta

fiind obligată la 2.800 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut, cât privește autoritatea de lucru judecat,

faptul că, între părți nu există un litigiu anterior soluționat irevocabil, în

legătură cu pretenții identice.

Prin decizia nr. 7388

din 29 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a

fost admis recursul declarat de pârâta SC M.C. SA împotriva deciziei nr. 15/ C

din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă și în

consecință: a fost modificată în parte decizia, în sensul că apelul declarat de

reclamanți împotriva sentinței civile nr. 704 din 01 noiembrie 2001, pronunțată

de Tribunalul Constanța, a fost respins, ca nefondat, păstrându-se celelalte

dispoziții ale deciziei privitoare la respingerea excepției autorității

lucrului judecat.

Pentru a hotărî

astfel, în esență, instanța de recurs, procedând la compararea titlurilor

deținute de părți, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, inclusiv cea dezvoltată în cauzele împotriva României și raportându-se la Hotărârea pilot pronunțată în 12 octombrie 2010 în cauza Maria Athanasiu și alții împotriva

României, existentă la data judecării apelului, a reținut că reclamanții nu au

un drept la restituire care să-i îndreptățească la redobândirea posesiei

imobilului în litigiu.

Împotriva deciziei nr.

7388 din 29 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, au formulat cerere de revizuire reclamanții C.C., C.I.A., C.N.S., Ț.C.M.

și Ț.R.C., prin care au solicitat anularea acesteia.

Ca temei legal al cererii,

revizuenții au invocat dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.

În raport de

dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

revizuenții

au arătat că instanța de recurs, încălcând principiul disponibilității, a

motivat hotărârea în raport de „Hotărârea pilot M.A., existentă la data

soluționării apelului”, pronunțându-se asupra unui motiv de recurs, încadrabil

în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., asupra căruia nu fusese

investită și fără să fi fost invocat ca motiv de ordine publică sau pus în

discuția părților, iar cu privire la motivul de recurs fondat pe buna credință

a intimatei SC M.C. SA, a arătat că instanța nu l-a analizat.

Invocând și motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenții, au susținut, în

esență, că prin decizia pronunțată a fost încălcată

autoritatea de lucru judecat față de decizia civilă nr. 5873/2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr.

205/118/2008, existând astfel o contradicție între soluția pronunțată în acest

dosar, în care s-a reținut că actul prin care s-a încheiat vânzarea -

cumpărarea de acțiuni nu reprezintă un titlu de proprietate și cea pronunțată

în decizia atacată cu revizuire, prin care s-a statuat că și pârâta are un

titlu de proprietate.

În ședința publică

din 25 aprilie 2013, instanța din oficiu a invocat excepția de inadmisibilitate

a cererii de revizuire, excepție întemeiată pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se constată că, potrivit

acestor dispoziții legale,

invocate de

revizuenți ca temei de drept al cererii, se stipulează că revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate

cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a

pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuenții invocă în

raport de acest text legal, încălcarea principiului disponibilității pentru neanalizarea

motivului de recurs, încadrabil în pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., cu

referire la greșita aplicare a Hotărârii pilot M.A. în cauză, în condițiile în

care acest motiv de recurs nu a fost invocat ca motiv de ordine publică și nici

nu a fost pus în discuția părților, dar și nepronunțarea asupra motivului de

recurs referitor la buna credință a societății intimate.

Cererea

de revizuire întemeiată pe dispozițiile pct. 2 din art. 322 C. proc. civ., nu

este admisibilă, pentru că dispozițiile invocate de text au în vedere capetele

de cerere ale acțiunii de chemare în judecată și nu motivele de recurs.

Fiind

o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru

motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., iar, în cauză, aceste

cerințe impuse nu sunt respectate.

Astfel,

prin argumentele dezvoltate în susținerea acestui motiv, revizuenții formulează

critici privind încălcarea principiului disponibilității, cu referire la

aspecte care țin de fondul cauzei dedus judecății, ceea ce nu este permis în

calea extraordinară de atac a revizuirii.

Calea

revizuirii nu este deschisă părții pentru a supune unui nou control de

legalitate o critică dedusă judecății care a primit o dezlegare jurisdicțională

și nici pentru reluarea unor aspecte ce țin de fondul litigiului, pentru că, ar

însemna, primind susținerile revizuenților, ca hotărârea irevocabilă să fie

cenzurată pe alte aspecte decât cele expres și limitativ reglementate de

normele procedurale.

Referitor la motivul

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se constată că, în baza acestor

dispoziții legale, revizuirea se poate cere dacă există hotărâri potrivnice

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Scopul pentru care a fost instituit acest

motiv de revizuire a fost acela de a lipsi de efecte juridice hotărârea care

încalcă autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri.

Una dintre condițiile de admisibilitate este

aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de

lucru judecat sau dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe

asupra ei. Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția

autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe

calea revizuirii, deoarece hotărârea instanței care a statuat asupra

inexistenței lucrului judecat, realizând o evaluare proprie, se bucură ea

însăși de putere de lucru judecat.

În

decizia nr. 7388 din 29 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, au fost menținute dispozițiile deciziei recurate cu

privire la respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de

intimata SC M.C. SA.

Din

analiza acestei hotărâri, a cărei anulare se solicită prin promovarea prezentei

cereri de revizuire, se constată că au fost analizate efectele autorității de

lucru judecat, în raport de Decizia civilă nr. 5873/2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 205/118/2008,

constatându-se că obiectul litigiilor este diferit.

Pentru

toate aceste considerente, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca

inadmisibilă.

Văzând

și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum și solicitarea

apărătorului intimatei SC M.C. SA, ce a fost dovedită cu înscrisurile depuse la

dosar, se va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, urmând ca

revizuenții să fie obligați la plata sumei de 4.000 lei, către intimata SC M.C.

SA, cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 7388 din 29 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuenții C.C., C.I.A., C.N.S.,

Ț.C.M. și Ț.R.C..

Obligă pe revizuenți

la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata

SC M.C. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 aprilie 2013.