ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 708/2003

S-au luat

în examinare recursurile declarate de pârâții R.A. Exploatarea Domeniului

Public și Privat Constanța, precum și de Municipiul Constanța, prin Primar și

Consiliul  local Constanța împotriva deciziei nr.299 din 7 decembrie 2001 a

Curții de Apel Constanța – Secția civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat: intimatul-reclamant C.M.și intimatul-pârât C.O.,

personal și asistat de avocat T.C., lipsind recurenții-pârâți,

intimatele-reclamante C.L.S., A.I.N.și intimații-pârâți C.M., Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a

Municipiului Constanța.

Procedura

completă.

Se referă

faptul că recurenta-pârâtă R.A. Exploatarea Domeniului Public și Privat

Constanța

a

solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Având pe

rând cuvântul, intimatul-reclamant C.M., avocat T.C. și reprezentantul

Ministerului Public au solicitat respingerea celor două recursuri.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 2.10.1997 la Judecătoria Constanța, reclamanții C.M.,

C.L.S., A.I.N.au chemat în judecată Ministerul Finanțelor, Administrația

Financiară a municipiului Constanța, Consiliul local al municipiului Constanța

și Regia Autonomă de  Exploatare a Domeniului Public și Privat Constanța pentru

obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat

în Constanța B-dul Tomis nr.3 (fostă Piața Independenței nr.22), format din 188

m.p. teren și construcție – parter, spațiu comercial, etaj I și pod mansardat.

În

motivarea acțiunii reclamanții au arătat că imobilul care a aparținut tatălui

lor, proprietar  urmare cumpărării, a fost preluat fără titlu în proprietatea

statului în 1948, când  familiei i s-a pus în vedere să părăsească orașul.

Judecătoria

Constanța, prin sentința civilă 577 din 2.02.1998 a admis acțiunea și a obligat

pe pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate imobilul construcție

(P+1+pod mansardat) și teren de 188 m.p. situat în Constanța B-dul Tomis nr.3

(fostă Piața Independenței nr.22).

Pentru a

pronunța această soluție s-a reținut că imobilul revendicat a aparținut lui

C.V., autorul reclamanților, fiind cumpărat în 1922. Imobilul a trecut fără

titlu în proprietatea statului deoarece în anexele la Decretul 92/1950 nu

figurează iar Decretul 326/1949 și decizia 15024/53 a Sfatului Popular

Constanța pentru parter și Decretul 111/1951 pentru etaj, invocate de pârâți ca

justificare de titlu se referă la un alt imobil din Piața Independenței 20

proprietatea numitei T.E..

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta R.A. E.D.P.P. Constanța.

Tribunalul

Constanța, prin decizia civilă 2454/2.11.1998 a respins apelul ca nefondat.

S-a

reținut, în motivarea acestei decizii, că actele normative invocate de pârâta

apelantă în justificarea titlului său asupra imobilului revendicat – Decretul

111/1951 pentru etaj și Decretul 326/1949 pentru parter, se referă la un alt

imobil situat în Piața Independenței nr.20 și nr.22 care este adresa imobilului

din litigiu. Pentru acest din urmă imobil neexistând date referitoare la cadrul

juridic de trecere în proprietatea statului, corect s-a admis acțiunea în

revendicare, s-a respins și apărarea pârâtei apelante că acțiunea este

inadmisibilă existând procedura specială instituită de Legea 112/1995,

constatându-se că acest act normativ nu este aplicabil  în speță, imobilul

fiind trecut  în proprietatea statului fără titlu, s-a respins  de asemenea,

excepția de tardivitate a apelului.

Împotriva

acestei soluții au declarat recurs reclamanții susținând că apelul era tardiv și

pârâta R.A. E.D.P.P. Constanța care a criticat soluția sub trei aspecte:

omisiunea instanței  de a introduce în cauză Statul prin Ministerul Finanțelor,

lipsa calității procesuale pasive deoarece imobilul a fost vândut chiriașilor

C.D., care nu au fost introduși în cauză și parterul imobilului a fost ocupat

de S.C. “E.”SRL Constanța având o destinație comercială și care nu poate fi

restituit prin  procedura de drept comun.

Curtea de

Apel Constanța prin decizia civilă 1009/15.09.1999 a respins ca nefondat

recursul reclamanților, apelul fiind depus în termen la  instanță în a 17 zi de

la comunicare, prima și ultima zi neintrând în calculul celor 15 zile prevăzute

de  cod.

A fost

admis recursul pârâtei sub aspectul neverificării  de către instanțe a calității

procesuale a pârâților față de susținerea că apartamentul de la etaj a fost

vândut.

Cauza a

fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria Constanța.

La

17.01.2000, Judecătoria Constanța, prin sentința civilă 356 își declină

competența de soluționare  și trimite cauza la Tribunalul Constanța.

Această

din urmă instanță, prin sentința civilă 195/21.03.2001 admite în parte acțiunea

reclamanților, în contradictoriu cu pârâții C.O. și C.M., R.A. E.D.P.P.

Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Statul Român prin Ministerul

Finanțelor și Administrația Financiară Constanța.

Au fost

obligați pârâții să lase în deplină proprietate, reclamanților, imobilul.

A fost

respins capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.

Pentru a

pronunța această soluție s-a reținut că reclamanții își justifică calitatea

procesuală activă ca moștenitori ai proprietarului imobilului, tatăl lor, C.V.

Titlul

statului nu s-a putut dovedi, pentru imobilul trecut  în proprietatea statului

în 1950 neputându-se produce acte justificative (Statul deține acte pentru un

alt imobil în  Piața Independenței nr.22 proprietatea numitei L.E.). S-a

procedat la  compararea celor două  titluri, contractul de vânzare-cumpărare

nr.5116/20.10.1922 al lui C.V. și contractul de vânzare-cumpărare 27187/1997 al

pârâților C.și s-a dat preferință titlului reclamanților întrucât acesta

primează în timp iar pârâții au cumpărat de la un neproprietar și s-a respins

cererea de anulare a acestui din urmă contract de vânzare pentru că nu s-a

dovedit că părțile  au fost de conivență la încheierea contractului, în sensul

de a  vinde bunul altuia. Pârâții au cumpărat legal în  temeiul Legii 112/1995,

locuind în imobil  din  1983 cu titlu de chiriași.

Curtea de

Apel Constanța, prin decizia civilă 299 din 7.12.2001, judecând apelurile

formulate de reclamanți și pârâții C.M. și O. (în succesiunea lui C.D.) și

R.A.E.D.P.P. Constanța, le-a admis pe acestea din urmă și a respins apelul

reclamanților.

A fost

schimbată în parte sentința civilă 195/2001 în sensul că  au fost obligați

pârâții R.A.E.D.P.P. Constanța, Municipiul Constanța, Consiliul local

Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Administrația Financiară

Constanța să lase în deplină proprietate și posesie construcția parter și

mansardă și terenul de 118 m.p. situat în Constanța B-dul Tomis nr.3.

A fost

respinsă cererea de revendicare pentru apartamentul situat la etajul aceluiași

imobil, cumpărat de pârâții C..

A fost

constatată nulitatea apelului declarat de Municipiul

Constanța

, apel

neînsușit de Primar.

Pentru a

pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:

Imobilul a

fost preluat de către stat fără titlu valabil.

În 1997

apartamentul de la etajul 1 a fost cumpărat de chiriașii C.conform

contractului nr.27187/1997 în temeiul Legii 112/1995 conform clauzelor

contractuale, urmare cererii înregistrate la nr.218 din 9.09.1996, cu

respectarea condițiilor impuse de acest act normativ – era chiriaș, cetățean

român și imobilul nu era prohibit la vânzare. S-a mai reținut buna-credință a

cumpărătorilor, prezumată conform  prevederilor art.1899 alin.2 C.civ.și

împotriva cărora nu s-au făcut probe de către reclamanți.

S-a mai

contestat că prevederile Codului civil în privința  bunei-credințe se

coroborează cu dispozițiile art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, lege

intervenită pe parcursul judecății și de imediată aplicare.

Împotriva

acestei soluții au declarat recurs Municipiul Constanța prin Primar și

Consiliul local

Constanța

pe de o parte și Regia Autonomă Exploatarea

Domeniului Public și Privat Constanța.

Pârâții

recurenți au invocat greșita soluționare a  apelului formulat de Municipiul

Constanța prin declararea nulității acestuia, pentru că nu era semnat de primar

ci de un director. Municipiul nu a primit comunicarea instanței în sensul că

apelul trebuie semnat de primar; apelul a fost însușit  de Primar potrivit

Legii administrației locale.

Recursul

formulat de R.A.E.D.P.P. Constanța nu a fost structurat conform  dispozițiilor

art.303 alin.3 C.proc.civ.dar, în esență, se referă la greșita interpretare

dată de instanță titlului statului și anume Decretul 111/1951; la faptul că nu

s-a făcut  dovada demersului în revendicare al reclamanților, iar soții C.au

cumpărat apartamentul în septembrie 1996 iar bunul fiind  trecut în proprietatea

statului anterior anului 1960 poate fi considerat ca fiind trecut în

conformitate cu dispozițiile Decretului 218/1960 și Decretul 712/1966.

Recursurile

sunt neîntemeiate urmând a fi respinse.

În mod

corect instanța de apel a considerat nul apelul  declarat  de Municipiul

Constanța, apel care nu poartă semnătura Primarului, singurul care poate angaja

Municipiul în acțiunile acestuia, conform art.67 din Legea 215/2001 (în vigoare

la data declarării apelului, 22.06.2001). Potrivit  acestei dispoziții Primarul

reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu

persoanele fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiție. Ca

urmare, acte juridice valabile de angajare a Municipiului, ca unitate

administrativ teritorială și persoană juridică de drept public, se îndeplinesc

numai sub semnătura primarului.

Invocarea

neprimirii înștiințării din partea instanței a necesității semnării apelului de

către primar nu se poate reține, în legalitatea apelului din punct de vedere

formal dispozițiile legale fiind clare în această privință.

Cât

privește titlul statului asupra imobilului în litigiu, instanțele au reținut

corect că nu s-a putut face această dovadă, chiar în motivele de recurs, sub

acest aspect, exprimându-se o incertitudine.

Ca urmare,

recursurile vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile

declarate de pârâții Municipiul Constanța, prin Primar și Consiliul local

Constanța

, precum și

de R.A. Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța împotriva  deciziei

nr.299 din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel

Constanța

– Secția

civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.