ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 708/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții R.A. Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța, precum și de Municipiul Constanța, prin Primar și Consiliul local Constanța împotriva deciziei nr.299 din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimatul-reclamant C.M.și intimatul-pârât C.O., personal și asistat de avocat T.C., lipsind recurenții-pârâți, intimatele-reclamante C.L.S., A.I.N.și intimații-pârâți C.M., Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Constanța. Procedura completă. Se referă faptul că recurenta-pârâtă R.A. Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Având pe rând cuvântul, intimatul-reclamant C.M., avocat T.C. și reprezentantul Ministerului Public au solicitat respingerea celor două recursuri. C U R T E A Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2.10.1997 la Judecătoria Constanța, reclamanții C.M., C.L.S., A.I.N.au chemat în judecată Ministerul Finanțelor, Administrația Financiară a municipiului Constanța, Consiliul local al municipiului Constanța și Regia Autonomă de Exploatare a Domeniului Public și Privat Constanța pentru obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Constanța B-dul Tomis nr.3 (fostă Piața Independenței nr.22), format din 188 m.p.

teren și construcție – parter, spațiu comercial, etaj I și pod mansardat. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că imobilul care a aparținut tatălui lor, proprietar urmare cumpărării, a fost preluat fără titlu în proprietatea statului în 1948, când familiei i s-a pus în vedere să părăsească orașul. Judecătoria Constanța, prin sentința civilă 577 din 2.02.1998 a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate imobilul construcție (P+1+pod mansardat) și teren de 188 m.p. situat în Constanța B-dul Tomis nr.3 (fostă Piața Independenței nr.22).

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că imobilul revendicat a aparținut lui C.V., autorul reclamanților, fiind cumpărat în 1922. Imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului deoarece în anexele la Decretul 92/1950 nu figurează iar Decretul 326/1949 și decizia 15024/53 a Sfatului Popular Constanța pentru parter și Decretul 111/1951 pentru etaj, invocate de pârâți ca justificare de titlu se referă la un alt imobil din Piața Independenței 20 proprietatea numitei T.E.. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta R.A. E.D.P.P. Constanța. Tribunalul Constanța, prin decizia civilă 2454/2.11.1998 a respins apelul ca nefondat. S-a reținut, în motivarea acestei decizii, că actele normative invocate de pârâta apelantă în justificarea titlului său asupra imobilului revendicat – Decretul 111/1951 pentru etaj și Decretul 326/1949 pentru parter, se referă la un alt imobil situat în Piața Independenței nr.20 și nr.22 care este adresa imobilului din litigiu.

Pentru acest din urmă imobil neexistând date referitoare la cadrul juridic de trecere în proprietatea statului, corect s-a admis acțiunea în revendicare, s-a respins și apărarea pârâtei apelante că acțiunea este inadmisibilă existând procedura specială instituită de Legea 112/1995, constatându-se că acest act normativ nu este aplicabil în speță, imobilul fiind trecut în proprietatea statului fără titlu, s-a respins de asemenea, excepția de tardivitate a apelului. Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanții susținând că apelul era tardiv și pârâta R.A. E.D.P.P. Constanța care a criticat soluția sub trei aspecte: omisiunea instanței de a introduce în cauză Statul prin Ministerul Finanțelor, lipsa calității procesuale pasive deoarece imobilul a fost vândut chiriașilor C.D., care nu au fost introduși în cauză și parterul imobilului a fost ocupat de S.C.

“E.”SRL Constanța având o destinație comercială și care nu poate fi restituit prin procedura de drept comun. Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă 1009/15.09.1999 a respins ca nefondat recursul reclamanților, apelul fiind depus în termen la instanță în a 17 zi de la comunicare, prima și ultima zi neintrând în calculul celor 15 zile prevăzute de cod. A fost admis recursul pârâtei sub aspectul neverificării de către instanțe a calității procesuale a pârâților față de susținerea că apartamentul de la etaj a fost vândut. Cauza a fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria Constanța. La 17.01.2000, Judecătoria Constanța, prin sentința civilă 356 își declină competența de soluționare și trimite cauza la Tribunalul Constanța.

Această din urmă instanță, prin sentința civilă 195/21.03.2001 admite în parte acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâții C.O. și C.M., R.A. E.D.P.P. Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Administrația Financiară Constanța. Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate, reclamanților, imobilul. A fost respins capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că reclamanții își justifică calitatea procesuală activă ca moștenitori ai proprietarului imobilului, tatăl lor, C.V. Titlul statului nu s-a putut dovedi, pentru imobilul trecut în proprietatea statului în 1950 neputându-se produce acte justificative (Statul deține acte pentru un alt imobil în Piața Independenței nr.22 proprietatea numitei L.E.).

S-a procedat la compararea celor două titluri, contractul de vânzare-cumpărare nr.5116/20.10.1922 al lui C.V. și contractul de vânzare-cumpărare 27187/1997 al pârâților C.și s-a dat preferință titlului reclamanților întrucât acesta primează în timp iar pârâții au cumpărat de la un neproprietar și s-a respins cererea de anulare a acestui din urmă contract de vânzare pentru că nu s-a dovedit că părțile au fost de conivență la încheierea contractului, în sensul de a vinde bunul altuia. Pârâții au cumpărat legal în temeiul Legii 112/1995, locuind în imobil din 1983 cu titlu de chiriași. Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă 299 din 7.12.2001, judecând apelurile formulate de reclamanți și pârâții C.M.

și O. (în succesiunea lui C.D.) și R.A.E.D.P.P. Constanța, le-a admis pe acestea din urmă și a respins apelul reclamanților. A fost schimbată în parte sentința civilă 195/2001 în sensul că au fost obligați pârâții R.A.E.D.P.P. Constanța, Municipiul Constanța, Consiliul local Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Administrația Financiară Constanța să lase în deplină proprietate și posesie construcția parter și mansardă și terenul de 118 m.p. situat în Constanța B-dul Tomis nr.3. A fost respinsă cererea de revendicare pentru apartamentul situat la etajul aceluiași imobil, cumpărat de pârâții C.. A fost constatată nulitatea apelului declarat de Municipiul Constanța , apel neînsușit de Primar.

Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele: Imobilul a fost preluat de către stat fără titlu valabil. În 1997 apartamentul de la etajul 1 a fost cumpărat de chiriașii C.conform contractului nr.27187/1997 în temeiul Legii 112/1995 conform clauzelor contractuale, urmare cererii înregistrate la nr.218 din 9.09.1996, cu respectarea condițiilor impuse de acest act normativ – era chiriaș, cetățean român și imobilul nu era prohibit la vânzare. S-a mai reținut buna-credință a cumpărătorilor, prezumată conform prevederilor art.1899 alin.2 C.civ.și împotriva cărora nu s-au făcut probe de către reclamanți. S-a mai contestat că prevederile Codului civil în privința bunei-credințe se coroborează cu dispozițiile art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, lege intervenită pe parcursul judecății și de imediată aplicare.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul local Constanța pe de o parte și Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța. Pârâții recurenți au invocat greșita soluționare a apelului formulat de Municipiul Constanța prin declararea nulității acestuia, pentru că nu era semnat de primar ci de un director. Municipiul nu a primit comunicarea instanței în sensul că apelul trebuie semnat de primar; apelul a fost însușit de Primar potrivit Legii administrației locale. Recursul formulat de R.A.E.D.P.P.

Constanța nu a fost structurat conform dispozițiilor art.303 alin.3 C.proc.civ.dar, în esență, se referă la greșita interpretare dată de instanță titlului statului și anume Decretul 111/1951; la faptul că nu s-a făcut dovada demersului în revendicare al reclamanților, iar soții C.au cumpărat apartamentul în septembrie 1996 iar bunul fiind trecut în proprietatea statului anterior anului 1960 poate fi considerat ca fiind trecut în conformitate cu dispozițiile Decretului 218/1960 și Decretul 712/1966. Recursurile sunt neîntemeiate urmând a fi respinse. În mod corect instanța de apel a considerat nul apelul declarat de Municipiul Constanța, apel care nu poartă semnătura Primarului, singurul care poate angaja Municipiul în acțiunile acestuia, conform art.67 din Legea 215/2001 (în vigoare la data declarării apelului, 22.06.2001).

Potrivit acestei dispoziții Primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiție. Ca urmare, acte juridice valabile de angajare a Municipiului, ca unitate administrativ teritorială și persoană juridică de drept public, se îndeplinesc numai sub semnătura primarului. Invocarea neprimirii înștiințării din partea instanței a necesității semnării apelului de către primar nu se poate reține, în legalitatea apelului din punct de vedere formal dispozițiile legale fiind clare în această privință. Cât privește titlul statului asupra imobilului în litigiu, instanțele au reținut corect că nu s-a putut face această dovadă, chiar în motivele de recurs, sub acest aspect, exprimându-se o incertitudine.

Ca urmare, recursurile vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de pârâții Municipiul Constanța, prin Primar și Consiliul local Constanța , precum și de R.A. Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța împotriva deciziei nr.299 din 7 decembrie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.