ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 590/2003

R O M Â N I A

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

SECȚIA CIVILĂ

D E C I Z I A NR.590 DOSAR NR.1816/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M.S.C.și S.N.B.C.. împotriva Încheierii din 11 martie 2002 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă, în dosarul nr.4021/2000. La apelul nominal s-au prezentat intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.Constanța reprezentat de consilier juridic E. B., precum și S.C.”P” Com SRL Constanța prin avocat R.V.. Au lipsit: recurenții-reclamanți, precum și intimații-pârâți Municipiul Constanța prin primar, Consiliul local Constanța și F.A.. Procedura completă. Consilier juridic E.B.solicită respingerea recursului având în vedere că recurenții nu au făcut dovada soluționării cererii pe cale administrativă.

Avocat R.V. solicită de asemenea respingerea recursului. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii în același sens. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr.4252 din 4 septembrie 1998, reclamanții A.B.-B.C.A., M.S.C.și I.S.au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Constanța, Consiliul local Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.Constanța și R.A.E.D.P.P.Constanța, solicitând instanței să-i oblige pe aceștia să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Constanța, B-dul Tomis nr.74 compus din teren și construcție cu 3 nivele.

Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.127 din 1 martie 2000 Tribunalul Constanța, Secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată din oficiu de instanță și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate, cu motivarea că titularii cererii de chemare în judecată nu justifică îndreptățirea acestora de a promova acțiunea în revendicare. Reclamanții au formulat apel împotriva sentinței menționate.

În cursul judecății apelului, la cererea apelanților-reclamanți, prin Încheierea din 20 februarie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța , Secția civilă în dosarul nr.4021/2000, s-a suspendat judecarea cauzei în temeiul art.47 pct.1 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Ulterior, la 13 februarie 2002, M.S.C.și S.N.B.C.., în calitate de moștenitori ai reclamanților decedați A.B.și I.S., au solicitat repunerea pe rol a cauzei și continuarea procesului potrivit dreptului comun. Curtea de Apel Constanța, prin Încheierea din 11 martie 2002, a respins ca nefondată cererea de repunere pe rol, formulată de apelanții-reclamanți, reținând că aceștia nu au produs dovezi din care să rezulte soluționarea cererii de restituire a imobilului pe cale administrativă, după cum prevede Legea nr.10/2001.

Apelanții-reclamanți au declarat recurs împotriva menționatei încheieri, susținând că: instanța a încălcat principiul disponibilității părților în proces; acțiunea în revendicare fiind formulată din 1998, iar cererea de restituire a imobilului pe cale administrativă conform Legii nr.10/2001, fiind făcută doar ca o măsură de protecție, cererea de repunere pe rol primează față de aceasta din urmă, pe care o exclude; art.47 (1) din Legea 10/2001neprevăzând vreo sancțiune, poate opta pentru calea de drept comun de soluționare a cererii de revendicare. Recursul este nefondat. Așa după cum rezultă din lucrările aflate la dosar, la ședința din data de 20 februarie 2001, apelanții au solicitat suspendarea judecății în temeiul art.47 din Legea nr.10/2001.

Potrivit alin.(1) din textul de lege menționat, prevederile legii sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea acestei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei. Cum, în speță, persoana îndreptățită a ales calea Legii 10/2001 cerând suspendarea cauzei, instanța, respectând principiul disponibilității părților care guvernează procesul civil, a procedat la suspendare prin încheierea din 20 februarie 2001. Cererea apelanților-reclamanți de a se repune cauza pe rol și a se continua judecata procesului pe calea dreptului comun, neînsoțită de dovezi din care să rezulte soluționarea cererii formulate pe cale administrativă conform prevederilor Legii 10/2001, a fost corect respinsă de instanță.

Persoana îndreptățită alegând calea Legii 10/2001 și solicitând suspendarea cauzei, reluarea judecății se poate cere doar pe baza dovezii de soluționare a cererii de restituire pe cale administrativă, dovadă pe care recurenții nu au produs-o. În acest context sunt de menționat prevederile art.244 (2) din Codul de procedură civilă potrivit cărora, suspendarea judecății pentru motivele de la alin.(1) pct.1 și 2 din text va dăinui, până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea, a devenit irevocabilă. În raport cu cele menționate, motivele de recurs nu pot fi reținute, încheierea recurată fiind legală și temeinică. În consecință, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M.S.C.și S.N.B.C.. împotriva Încheierii din 11 martie 2002 a Curții de Apel Constanța, Secția civilă (dosar nr.4021/2000). Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.