ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 590/2003

R O M Â N I A

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

SECȚIA CIVILĂ

D E C I Z I A  NR.590                                                                                                                             DOSAR

NR.1816/2002

S-a luat în examinare recursul declarat de

reclamanții M.S.C.și S.N.B.C.. împotriva Încheierii din 11 martie 2002 a Curții

de Apel Constanța – Secția civilă, în dosarul nr.4021/2000.

La apelul nominal s-au

prezentat intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin

D.G.F.P.Constanța reprezentat de consilier juridic E. B., precum și S.C.”P” Com

SRL Constanța prin avocat R.V.. Au lipsit: recurenții-reclamanți, precum și

intimații-pârâți Municipiul Constanța prin primar, Consiliul local Constanța și

F.A..

Procedura completă.

Consilier juridic

E.B.solicită respingerea recursului având în vedere că recurenții nu au făcut

dovada soluționării cererii pe cale administrativă.

Avocat R.V. solicită de

asemenea respingerea recursului.

Reprezentantul Ministerului

Public pune concluzii în același sens.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Tribunalul Constanța sub nr.4252 din 4 septembrie 1998, reclamanții

A.B.-B.C.A., M.S.C.și I.S.au chemat în judecată pe pârâții Municipiul

Constanța, Consiliul local Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor

prin D.G.F.P.Constanța și R.A.E.D.P.P.Constanța, solicitând instanței să-i

oblige pe aceștia să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat

în Constanța, B-dul Tomis nr.74 compus din teren și construcție cu 3 nivele.

Soluționând cauza, prin

sentința civilă nr.127 din 1 martie 2000 Tribunalul Constanța, Secția civilă, a

admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată din

oficiu de instanță și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără

calitate, cu motivarea că titularii cererii de chemare în judecată nu justifică

îndreptățirea acestora de a promova acțiunea în revendicare.

Reclamanții au formulat

apel împotriva sentinței menționate.

În cursul judecății

apelului, la cererea apelanților-reclamanți, prin Încheierea din 20 februarie

2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța , Secția civilă în dosarul

nr.4021/2000, s-a suspendat judecarea cauzei în temeiul art.47 pct.1 din Legea

nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Ulterior, la 13 februarie

2002, M.S.C.și S.N.B.C.., în calitate de moștenitori ai reclamanților decedați

A.B.și I.S., au solicitat repunerea pe rol a cauzei și continuarea procesului

potrivit dreptului comun.

Curtea de Apel Constanța,

prin Încheierea din 11 martie 2002, a respins ca nefondată cererea de repunere

pe rol, formulată de apelanții-reclamanți, reținând că aceștia nu au produs

dovezi din care să rezulte soluționarea cererii de restituire a imobilului pe

cale administrativă, după cum prevede Legea nr.10/2001.

Apelanții-reclamanți au

declarat recurs împotriva menționatei încheieri, susținând că: instanța a

încălcat principiul disponibilității părților în proces; acțiunea în

revendicare fiind formulată din 1998, iar cererea de restituire a imobilului pe

cale administrativă conform Legii nr.10/2001, fiind făcută doar ca o măsură de

protecție, cererea de repunere pe rol primează față de aceasta din urmă, pe

care o exclude; art.47 (1) din Legea 10/2001neprevăzând vreo sancțiune, poate

opta pentru calea de drept comun de soluționare a cererii de revendicare.

Recursul este nefondat.

Așa după cum rezultă din

lucrările aflate la dosar, la ședința din data de 20 februarie 2001, apelanții

au solicitat suspendarea judecății în temeiul art.47 din Legea nr.10/2001.

Potrivit alin.(1) din

textul de lege menționat, prevederile legii sunt aplicabile și în cazul

acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea acestei

legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.

Cum, în speță, persoana

îndreptățită a ales calea Legii 10/2001 cerând suspendarea cauzei, instanța,

respectând principiul disponibilității părților care guvernează procesul civil,

a procedat la suspendare prin încheierea din 20 februarie 2001.

Cererea

apelanților-reclamanți de a se repune cauza pe rol și a se continua judecata

procesului pe calea dreptului comun, neînsoțită de dovezi din care să rezulte

soluționarea cererii formulate pe cale administrativă conform prevederilor

Legii 10/2001, a fost corect respinsă de instanță.

Persoana îndreptățită

alegând calea Legii 10/2001 și solicitând suspendarea cauzei, reluarea

judecății se poate cere doar pe  baza dovezii de soluționare a cererii de

restituire pe cale administrativă, dovadă pe care recurenții nu au produs-o.

În acest context sunt de

menționat prevederile art.244 (2) din Codul de procedură civilă potrivit

cărora, suspendarea judecății pentru motivele de la alin.(1) pct.1 și 2 din

text va dăinui, până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat

suspendarea, a devenit irevocabilă.

În raport cu cele

menționate, motivele de recurs nu pot fi reținute, încheierea recurată fiind

legală și temeinică.

În consecință, recursul

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții M.S.C.și S.N.B.C.. împotriva Încheierii din 11 martie 2002 a Curții

de Apel Constanța, Secția civilă (dosar nr.4021/2000).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2003.