ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7/2003

R O M Â N I A

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

SECȚIA CIVILĂ

S-au luat în examinare recursurile declarate de

reclamanții T.M., B.L.și T.T.P., precum și de pârâta Regia Autonomă Exploatarea

Domeniului Public și Privat Constanța împotriva deciziei nr.5 din 10 ianuarie

2001 a Curții de Apel Constanța.

La apelul nominal s-au

prezentat recurenții-reclamanți T.M., B.L.și T.T.P., toți reprezentați de

avocatul D.M., intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

– Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța – reprezentat de consilier

juridic V.C.S. și E.E., E.I.E., ambii reprezentați de avocatul O.Z. Celelalte

părți au lipsit.

Procedura completă.

Neexistând cereri prealabile,

instanța constată că pricina se află în stare de judecată și dă cuvântul

părților.

Avocatul D.M., pentru

recurenții-reclamanți, solicită admiterea recursului, referindu-se la motivele

scrise din dosar. Referindu-se la recursul pârâtei Regia Autonomă Exploatarea

Domeniului Public și Privat Constanța, pune concluzii de respingere.

Consilier juridic V.C.S.,

pentru intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice –

Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, solicită respingerea

recursului reclamanților și admiterea recursului pârâtei Regia Autonomă

Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța.

Avocatul O.Z., pentru

intimații-pârâți E.E. și E.I.E., solicită respingerea recursului declarat în

cauză de reclamanți pentru motivele prezentate în întâmpinarea și notele scrise

depuse la dosar. În ce privește recursul pârâtei Regia Autonomă Exploatarea

Domeniului Public și Privat Constanța, lasă la aprecierea instanței

soluționarea acestuia. Solicită și cheltuieli de judecată efectuate în recurs

în sumă de 2.500.000 lei.

Reprezentantul Ministerului

Public pune concluzii de admitere a ambelor recursuri, solicitând casarea

ambelor hotărâri pronunțate, cu trimiterea dosarului, spre rejudecare, la

Tribunalul Constanța.

C U R T

E A

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub

nr.7614 din 6 mai 1998 la Judecătoria Constanța reclamanții T.M., B.L.și T.T.P.

au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Municipiul

Constanța prin Primar, Consiliul local Constanța și Regia Autonomă de

Exploatare a Domeniului Public și Privat Constanța solicitând, în temeiul

art.480 C.civ., să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și

posesie imobilul situat în Constanța, str.Sarmisegetuza nr.28 (anterior Take

Ionescu) compus din parter, etaj și mansardă.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că, prin actul din 4 august 1908, T.T.a cumpărat terenul

situat în str.Take Ionescu nr.28 pe care a edificat o construcție în baza

autorizației din 20 februarie 1928; că prin tranzacția din 19 octombrie 1926

T.T.a transmis fratelui său G.T., cota de 1/2 din imobil.

Au precizat reclamanții

că imobilul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului cu titlu întrucât,

deși T.T.și G.T. erau coproprietari, în anexa la Decretul nr.92/1950 a fost

înscris numai „T.” T.

La data de 28 mai 1998 în

cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții E.E. și

E.I.E., solicitând să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra

et II din Constanța, str.Sarmisegetuza nr.28 prin cumpărare la data de 28

octombrie 1996, în temeiul Legii nr.112/1995.

Reclamanții, la data de 7

iulie 1998 și-au completat acțiunea, solicitând să fie citați în cauză, în

calitate de pârâți B.E., M.L.E., E.E.

Ulterior, B.E., M.S.și M.L.E.

au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând să se constate

că, în temeiul Legii nr.112/1995, prin contractele de vânzare-cumpărare din 5

decembrie 1996, au dobândit dreptul de proprietate asupra celor două

apartamente situate la etajul I al imobilului din Constanța, str.Sarmisegetuza

nr.28.

Judecătoria Constanța, prin

sentința civilă nr.13411 din 24 septembrie 1998, în temeiul art.2 pct.1 lit.b

C.proc.civ.a declinat în favoarea Tribunalului Constanța competența

soluționării cauzei.

Tribunalul Constanța – Secția

civilă prin sentința civilă nr.885 din 21 octombrie 1999 a respins excepția

lipsei calității procesuale active a reclamanților, a obligat pe pârâții

Ministerul Finanțelor reprezentat prin D.G.F.P.C.F.S.- Constanța, Municipiul

Constanța prin Primar, Consiliul local Constanța și R.A.E.D.P.P. Constanța să

lase reclamanților în deplină proprietate și posesie parterul – cu destinație

de spațiu comercial – imobilului situat în Constanța, str.Sarmisegetuza nr.28.

A fost admisă ca fondată cererea de intervenție formulată de M.S. și E.E.

S-a reținut că T.T.și G.T.,

autorii reclamanților, au fost coproprietarii imobilului în litigiu compus din

clădire cu subsol, parter, etaj și mansardă.

S-a considerat că „titlul

statului este valabil constituit pentru partea din imobil care are destinație

de locuință” însă pentru spațiul de la parterul imobilului, spațiu comercial

„titlul statului este nelegal”.

Curtea de Apel Constanța

,Secția civilă, prin decizia civilă nr.5 din 10 ianuarie 2001, a respins ca

nefondate apelurile declarate de reclamanții T.M., B.L.și T.T.P. împotriva

sentinței civile nr.885/21 octombrie 1999 a Tribunalului Constanța , Secția

civilă.

S-a reținut că actul de partaj

voluntar din 1939 încheiat între T.T.și G.T. nu este opozabil terților –

nefiind transcris –, precum și că la 29 ianuarie 1941 în cartea funciară a fost

înscris numai T.T., „comerciant” care nu a fost exceptat de la naționalizare

potrivit art.II din Decretul nr.92/1950.

S-a arătat că spațiul

comercial situat la parterul clădirii nu a făcut obiectul Decretului nr.92/1950

care a avut ca obiect naționalizarea unei locuințe.

S-a considerat că Ministerul

Finanțelor reprezentat prin D.G.F.P.C.F.S.- Constanța are calitate procesuală

pasivă în cauză, întrucât nu s-a făcut dovada că au fost finalizate

operațiunile de determinare a domeniului public și privat al unităților

administrației publice locale de cel al Statului Român.

Împotriva deciziei civile nr.5

din 10 ianuarie 2001 a Curții de Apel Constanța , Secția civilă, au declarat

recurs reclamanții T.M., B.L.și T.T.Pși R.A.”Exploatarea Domeniului Public și

Privat” Constanța.

Reclamanții au solicitat

casarea deciziei pronunțate de curtea de apel în temeiul art.304 pct.9

C.proc.civ. susținând că : 1. greșit s-a reținut că titlul Statului Român este

valalbil constituit deși s-a făcut dovada că naționalizarea în temeiul

Decretului nr.92/1950 s-a făcut numai pe numele lui T.T., deși coproprietar asupra

imobilului era și G.T.; 2. greșit s-a reținut buna credință a cumpărătorilor

B.E., M.L., M.S., E.E. și E.I.E., la momentul cumpărării apartamentelor în

temeiul Legii nr.112/1995, R.A.Exploatarea Domeniului Public și Privat

Constanța a solicitat casarea în temeiul art.304 pct.9, 10 și 11 C.proc.civ.și

a susținut că greșit a fost admisă în parte acțiunea întrucât în cauză nu s-a

făcut dovada că T.T.făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la

naționalizare potrivit art.II din Decretul nr.92/1950.

Ambele recursuri urmează să

fie admise ca fondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art.314

C.proc.civ.Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în

toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte

a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

În speță, împrejurările de

fapt nu au fost deplin stabilite.

În speță reclamanții au

investit instanța cu soluționarea unei acțiuni în revendicare de drept comun,

întemeiată pe dispozițiile art.480 C.civ. și au solicitat instanței să constate

că imobilul situat în Constanța, str.Sarmisegetuza nr.28, nu a intrat în

patrimoniul Statului Român cu titlu întrucât Decretul nr.92/1950 s-a aplicat

numai față de T.T.deși fratele acestuia, T.G.era coproprietar al bunului.

Rezultă din certificatele de

moștenitor depuse la dosar că T.T.a decedat la data de 10 februarie 1952 având

ca succesori pe T.T.Pși T.M. iar T.G.a decedat la data de 30 aprilie 1955 având

ca succesori pe Brătulescu Letiția, T.M. și T.T.P.

Imobilul în litigiu se

identifică că în prezent prin str.Sarmisegetuza nr.28; anterior strada a purtat

denumirile de Ilie Pintilie și Take Ionescu nr.28 sau nr.30 sau 34.

Prin actul de vânzare nr.1398

din 29 iulie 1908 T.M.T. a cumpărat de la T.M.85 mp în Constanța, careul nr.90

litera „B”, cu toate clădirile aflate pe acel loc; prin actul de vânzare

nr.3667 din 2 septembrie 1913 T. M.T. cumpără de la H.G. D. 80 mp în Constanța,

careul nr.90 litera „C”.

Aceste două acte de vânzare au

fost transcrise pe numele lui T.(T.) T. în „Foaia de date pentru cartea

funciară” din 23 ianuarie 1941 în Constanța, str.Take Ionescu nr.28 (filele

57-60 dosar nr.5657/1998).

La data de 21 iulie 1939

T.(T).T.și fratele său G.T. au încheiat un înscris sub semnătură privată

intitulat act de partaj – tranzacție care are ca obiect imobilele dobândite de

T.T.prin actele din 29 iulie 1908 și 2 septembrie 1913 dar și terenul cu

construcții din str.Ion Lahovari nr.38 colț cu str.Take Ionescu nr.30,

moștenire de la tatăl lor, M.T.. Cei doi frați au convenit să ia în plină

proprietate și posesie jumătate indiviză asupra tuturor terenurilor și

clădirilor și au arătat că au construit cu banii ambelor părți clădirile de pe

loturile „B” și „C” careul 90.

Acest înscris a dobândit dată

certă în sensul art.1182 C.civ. și deci opozabilitate față de terți prin

înscrierea actului într-un registru public și anume prin înscrierea în

matricola nr.2 (impozitul pe clădiri) al organului financiar (fila 38 dosar

5657/1998).

Astfel,din adresa nr.294/15

noiembrie 2000 eliberată de Consiliul local Constanța – act nou depus în recurs

– rezultă că în Registrul Matricol din perioada 1942-1950, la matricola 122 la

imobilul din Constanța, str.Take Ionescu nr.30 au figurat înscriși T.T.și G.T.

cu un imobil construcție cu pivniță, parter și etaj.

Rezultă că frații T.(T.T.) au

fost coproprietarii în cotă de 1/2 asupra unui imobil în Constanța, str.Take

Ionescu, careul 90, loturile „B” și „C”.

Din actele depuse la dosar

rezultă că strada pe care se află imobilul în litigiu a purtat succesiv

denumirea de Take Ionescu, Ilie Pintilie și Sarmisegetuza. Numerele poștale

indicate sunt diferite : nr.34, nr.30, nr.28.

Acțiunea în revendicare

imobiliară nu poate avea ca obiect decât un bun individualizat, determinat.

De aceea, în prezenta cauză se

impune să se completeze raportul de expertiză tehnică sau, eventual, să se

efectueze un nou raport de expertiză tehnică pentru a se stabili dacă există

identitate între imobilele, teren (cu suprafețele indicate în acte) și

construcții, individualizate inițial prin careul nr.90, literele „B” și „C”

Constanța – imobilul preluat prin naționalizare în temeiul Decretului

nr.92/1950 și cel revendicat.

Cu prilejul rejudecării, în

funcție de situația de fapt ce va fi stabilită se vor rediscuta atât susținerea

reclamanților în sensul că imobilul în litigiu nu a intrat în patrimoniul

statului „cu titlu”, fiind nelegal aplicate dispozițiile Decretului nr.92/1950,

precum și susținerea R.A.”Exploatarea Domeniului Public și Privat” Constanța,

în sensul că T.T.nu făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la

naționalizare potrivit art.II din actul normativ menționat.

Față de considerentele

menționate, Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și

sentința tribunalului și va trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamanții T.M.,

B.L.și T.T.P., precum și de pârâta Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public

și Privat Constanța.

Casează decizia nr.5 din 10

ianuarie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă și sentința nr.885 din

21 octombrie 1999 a Tribunalului Constanța – Secția civilă.

Trimite dosarul, spre

rejudecare, aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2003.