ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7/2003

R O M Â N I A

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

SECȚIA CIVILĂ

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții T.M., B.L.și T.T.P., precum și de pârâta Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța împotriva deciziei nr.5 din 10 ianuarie 2001 a Curții de Apel Constanța. La apelul nominal s-au prezentat recurenții-reclamanți T.M., B.L.și T.T.P., toți reprezentați de avocatul D.M., intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța – reprezentat de consilier juridic V.C.S. și E.E., E.I.E., ambii reprezentați de avocatul O.Z. Celelalte părți au lipsit. Procedura completă. Neexistând cereri prealabile, instanța constată că pricina se află în stare de judecată și dă cuvântul părților.

Avocatul D.M., pentru recurenții-reclamanți, solicită admiterea recursului, referindu-se la motivele scrise din dosar. Referindu-se la recursul pârâtei Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța, pune concluzii de respingere. Consilier juridic V.C.S., pentru intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, solicită respingerea recursului reclamanților și admiterea recursului pârâtei Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța. Avocatul O.Z., pentru intimații-pârâți E.E. și E.I.E., solicită respingerea recursului declarat în cauză de reclamanți pentru motivele prezentate în întâmpinarea și notele scrise depuse la dosar.

În ce privește recursul pârâtei Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia. Solicită și cheltuieli de judecată efectuate în recurs în sumă de 2.500.000 lei. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a ambelor recursuri, solicitând casarea ambelor hotărâri pronunțate, cu trimiterea dosarului, spre rejudecare, la Tribunalul Constanța. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.7614 din 6 mai 1998 la Judecătoria Constanța reclamanții T.M., B.L.și T.T.P.

au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul local Constanța și Regia Autonomă de Exploatare a Domeniului Public și Privat Constanța solicitând, în temeiul art.480 C.civ., să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Constanța, str.Sarmisegetuza nr.28 (anterior Take Ionescu) compus din parter, etaj și mansardă. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin actul din 4 august 1908, T.T.a cumpărat terenul situat în str.Take Ionescu nr.28 pe care a edificat o construcție în baza autorizației din 20 februarie 1928; că prin tranzacția din 19 octombrie 1926 T.T.a transmis fratelui său G.T., cota de 1/2 din imobil.

Au precizat reclamanții că imobilul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului cu titlu întrucât, deși T.T.și G.T. erau coproprietari, în anexa la Decretul nr.92/1950 a fost înscris numai „T.” T. La data de 28 mai 1998 în cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții E.E. și E.I.E., solicitând să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra et II din Constanța, str.Sarmisegetuza nr.28 prin cumpărare la data de 28 octombrie 1996, în temeiul Legii nr.112/1995. Reclamanții, la data de 7 iulie 1998 și-au completat acțiunea, solicitând să fie citați în cauză, în calitate de pârâți B.E., M.L.E., E.E. Ulterior, B.E., M.S.și M.L.E.

au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând să se constate că, în temeiul Legii nr.112/1995, prin contractele de vânzare-cumpărare din 5 decembrie 1996, au dobândit dreptul de proprietate asupra celor două apartamente situate la etajul I al imobilului din Constanța, str.Sarmisegetuza nr.28. Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr.13411 din 24 septembrie 1998, în temeiul art.2 pct.1 lit.b C.proc.civ.a declinat în favoarea Tribunalului Constanța competența soluționării cauzei. Tribunalul Constanța – Secția civilă prin sentința civilă nr.885 din 21 octombrie 1999 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, a obligat pe pârâții Ministerul Finanțelor reprezentat prin D.G.F.P.C.F.S.- Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul local Constanța și R.A.E.D.P.P.

Constanța să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie parterul – cu destinație de spațiu comercial – imobilului situat în Constanța, str.Sarmisegetuza nr.28. A fost admisă ca fondată cererea de intervenție formulată de M.S. și E.E. S-a reținut că T.T.și G.T., autorii reclamanților, au fost coproprietarii imobilului în litigiu compus din clădire cu subsol, parter, etaj și mansardă. S-a considerat că „titlul statului este valabil constituit pentru partea din imobil care are destinație de locuință” însă pentru spațiul de la parterul imobilului, spațiu comercial „titlul statului este nelegal”. Curtea de Apel Constanța ,Secția civilă, prin decizia civilă nr.5 din 10 ianuarie 2001, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții T.M., B.L.și T.T.P.

împotriva sentinței civile nr.885/21 octombrie 1999 a Tribunalului Constanța , Secția civilă. S-a reținut că actul de partaj voluntar din 1939 încheiat între T.T.și G.T. nu este opozabil terților – nefiind transcris –, precum și că la 29 ianuarie 1941 în cartea funciară a fost înscris numai T.T., „comerciant” care nu a fost exceptat de la naționalizare potrivit art.II din Decretul nr.92/1950. S-a arătat că spațiul comercial situat la parterul clădirii nu a făcut obiectul Decretului nr.92/1950 care a avut ca obiect naționalizarea unei locuințe. S-a considerat că Ministerul Finanțelor reprezentat prin D.G.F.P.C.F.S.- Constanța are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu s-a făcut dovada că au fost finalizate operațiunile de determinare a domeniului public și privat al unităților administrației publice locale de cel al Statului Român.

Împotriva deciziei civile nr.5 din 10 ianuarie 2001 a Curții de Apel Constanța , Secția civilă, au declarat recurs reclamanții T.M., B.L.și T.T.Pși R.A.”Exploatarea Domeniului Public și Privat” Constanța. Reclamanții au solicitat casarea deciziei pronunțate de curtea de apel în temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ. susținând că : 1. greșit s-a reținut că titlul Statului Român este valalbil constituit deși s-a făcut dovada că naționalizarea în temeiul Decretului nr.92/1950 s-a făcut numai pe numele lui T.T., deși coproprietar asupra imobilului era și G.T.; 2. greșit s-a reținut buna credință a cumpărătorilor B.E., M.L., M.S., E.E.

și E.I.E., la momentul cumpărării apartamentelor în temeiul Legii nr.112/1995, R.A.Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța a solicitat casarea în temeiul art.304 pct.9, 10 și 11 C.proc.civ.și a susținut că greșit a fost admisă în parte acțiunea întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că T.T.făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare potrivit art.II din Decretul nr.92/1950. Ambele recursuri urmează să fie admise ca fondate pentru următoarele considerente: Potrivit art.314 C.proc.civ.Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

În speță, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite. În speță reclamanții au investit instanța cu soluționarea unei acțiuni în revendicare de drept comun, întemeiată pe dispozițiile art.480 C.civ. și au solicitat instanței să constate că imobilul situat în Constanța, str.Sarmisegetuza nr.28, nu a intrat în patrimoniul Statului Român cu titlu întrucât Decretul nr.92/1950 s-a aplicat numai față de T.T.deși fratele acestuia, T.G.era coproprietar al bunului. Rezultă din certificatele de moștenitor depuse la dosar că T.T.a decedat la data de 10 februarie 1952 având ca succesori pe T.T.Pși T.M. iar T.G.a decedat la data de 30 aprilie 1955 având ca succesori pe Brătulescu Letiția, T.M. și T.T.P.

Imobilul în litigiu se identifică că în prezent prin str.Sarmisegetuza nr.28; anterior strada a purtat denumirile de Ilie Pintilie și Take Ionescu nr.28 sau nr.30 sau 34. Prin actul de vânzare nr.1398 din 29 iulie 1908 T.M.T. a cumpărat de la T.M.85 mp în Constanța, careul nr.90 litera „B”, cu toate clădirile aflate pe acel loc; prin actul de vânzare nr.3667 din 2 septembrie 1913 T. M.T. cumpără de la H.G. D. 80 mp în Constanța, careul nr.90 litera „C”. Aceste două acte de vânzare au fost transcrise pe numele lui T.(T.) T. în „Foaia de date pentru cartea funciară” din 23 ianuarie 1941 în Constanța, str.Take Ionescu nr.28 (filele 57-60 dosar nr.5657/1998). La data de 21 iulie 1939 T.(T).T.și fratele său G.T.

au încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat act de partaj – tranzacție care are ca obiect imobilele dobândite de T.T.prin actele din 29 iulie 1908 și 2 septembrie 1913 dar și terenul cu construcții din str.Ion Lahovari nr.38 colț cu str.Take Ionescu nr.30, moștenire de la tatăl lor, M.T.. Cei doi frați au convenit să ia în plină proprietate și posesie jumătate indiviză asupra tuturor terenurilor și clădirilor și au arătat că au construit cu banii ambelor părți clădirile de pe loturile „B” și „C” careul 90. Acest înscris a dobândit dată certă în sensul art.1182 C.civ. și deci opozabilitate față de terți prin înscrierea actului într-un registru public și anume prin înscrierea în matricola nr.2 (impozitul pe clădiri) al organului financiar (fila 38 dosar 5657/1998).

Astfel,din adresa nr.294/15 noiembrie 2000 eliberată de Consiliul local Constanța – act nou depus în recurs – rezultă că în Registrul Matricol din perioada 1942-1950, la matricola 122 la imobilul din Constanța, str.Take Ionescu nr.30 au figurat înscriși T.T.și G.T. cu un imobil construcție cu pivniță, parter și etaj. Rezultă că frații T.(T.T.) au fost coproprietarii în cotă de 1/2 asupra unui imobil în Constanța, str.Take Ionescu, careul 90, loturile „B” și „C”. Din actele depuse la dosar rezultă că strada pe care se află imobilul în litigiu a purtat succesiv denumirea de Take Ionescu, Ilie Pintilie și Sarmisegetuza. Numerele poștale indicate sunt diferite : nr.34, nr.30, nr.28. Acțiunea în revendicare imobiliară nu poate avea ca obiect decât un bun individualizat, determinat.

De aceea, în prezenta cauză se impune să se completeze raportul de expertiză tehnică sau, eventual, să se efectueze un nou raport de expertiză tehnică pentru a se stabili dacă există identitate între imobilele, teren (cu suprafețele indicate în acte) și construcții, individualizate inițial prin careul nr.90, literele „B” și „C” Constanța – imobilul preluat prin naționalizare în temeiul Decretului nr.92/1950 și cel revendicat. Cu prilejul rejudecării, în funcție de situația de fapt ce va fi stabilită se vor rediscuta atât susținerea reclamanților în sensul că imobilul în litigiu nu a intrat în patrimoniul statului „cu titlu”, fiind nelegal aplicate dispozițiile Decretului nr.92/1950, precum și susținerea R.A.”Exploatarea Domeniului Public și Privat” Constanța, în sensul că T.T.nu făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare potrivit art.II din actul normativ menționat.

Față de considerentele menționate, Curtea va admite recursul, va casa decizia curții de apel și sentința tribunalului și va trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamanții T.M., B.L.și T.T.P., precum și de pârâta Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța. Casează decizia nr.5 din 10 ianuarie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția civilă și sentința nr.885 din 21 octombrie 1999 a Tribunalului Constanța – Secția civilă. Trimite dosarul, spre rejudecare, aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.