ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2799/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

La data de 19 iunie 2014, pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia a fost înregistrat recursul declarat de pârâtul B. (J.) O.D.

împotriva Deciziei civile nr. 153/A din 31 august 2014, pronunțată de

Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 3153/243/2009, având ca obiect partaj

bunuri comune.

Prin încheierea de

ședință din data de 2 septembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I

civilă a dispus suspendarea judecării cauzei, conform dispozițiilor art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Instanța a constatat

că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea

cauzei în lipsă, așa încât sunt aplicare dispozițiile legale enunțate.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs pârâtul B. (J.) O.D., arătând că recurentul a fost

legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, obligație legală

ce nu a fost îndeplinită. Ca urmare, instanța nu a fost legal sesizată și nu

putea dispune suspendarea cauzei, soluția corectă fiind anularea recursului, ca

netimbrat, după ce, în prealabil, instanța ar fi putut acorda un termen de

amânare a pronunțării, pentru a nu se încălca dreptul la apărare.

La termenul de

judecată din data de 21 octombrie 2014, Înalta Curte a reținut cauza în

pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului, ce se impune a

fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva hotărârilor

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., "Asupra suspendării judecării procesului,

instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod

separat, cu excepția celor pronunțate în recurs".

În speță, recursul

declarat de pârâtul B. (J.) O.D. vizează o încheiere de suspendare a judecății,

care a fost pronunțată de curtea de apel în recurs.

Prin urmare, sunt

incidente dispozițiile art. 244  alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care

reglementează o situație de excepție, în sensul că nu sunt supuse recursului

încheierile de suspendare a judecării cauzei pronunțate în faza procesuală a

recursului.

De altfel, prin

Decizia nr. 1019/2008 a Curții Constituționale, s-a constatat că, potrivit art.

282 alin. (2) și art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., împotriva

încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeași

cale de atac precum împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei.

Totodată, s-a arătat

că împrejurarea că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării

procesului este pronunțată în faza procesuală a recursului justifică pe deplin

opțiunea legiuitorului în sensul exceptării ei de la posibilitatea exercitării

căii de atac prevăzute de lege pentru celelalte situații.

Astfel, întrucât

stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluționează cauza are

caracter irevocabil și încheierea prin care se dispune suspendarea judecății

își însușește acest caracter, urmând soarta hotărârii finale.

În consecință, față

de caracterul irevocabil al hotărârii atacate și de dispozițiile art. 244

1

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul exercitat împotriva încheierii de

ședință din data de 2 septembrie 2014 va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. (J.) O.D. împotriva încheierii

de ședință din data de 2 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL