ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 133/2016

Decizia nr. 133/2016

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 489 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și SC E. SA.

Soluția primei instanțe fost menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 11 din 21 februarie 2014, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant în contradictoriu cu pârâții B., D. și SC E. SA. Prin aceeași decizie, s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea apelului în contradictoriu cu pârâtul C., împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 mai 2014.

La termenul din data de 21 octombrie 2014, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La termenul din data de 26 ianuarie 2016, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării recursului, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 21 octombrie 2015,

Pentru acest termen de judecată, recurentul-reclamant a depus, prin. email, note scrise prin care a arătat că, după intervenirea suspendării, nu a îndeplinit niciun act de procedură în cauză, înțelegând să renunțe la judecata pricinii de față.

Asupra cererii de renunțare formulată de recurentul-reclamant, Înalta Curte a constatat că aceasta nu este aptă a produce efecte în sensul unui act procesual de dispoziție, câtă vreme a fost formulată după împlinirea termenului de perimare, care în speță a operat la data de 21 octombrie 2015.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice alta cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea. în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nîciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 21 octombrie 2014, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, consîatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă, iar actul de procedură nu trebuia îndeplinit din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

În raport de aceste considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., a constatat perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 11 din data de 21 februarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 11 din data de 21 februarie 2014 a Curții de Apei Alba lulia, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publica, astăzi 26 ianuarie 2016.