ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 110/2016, pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost respins recursul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 1296/2016, pronunțată de Judecătoria Sibiu.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, că din actele dosarului rezultă că prin încheierea de ședință de la termenul din 26.05.2014, judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Sibiu. Ulterior, prin rezoluția judecătorului cauzei din data de 04.02.2016 s-a stabilit termen de judecată la data de 07.03.2016 în vederea discutării perimării acțiunii. Urmare citării recurentului pentru termenul de judecată fixat, acesta a depus la data de 01.03.2016 cerere de repunere pe rol și reluarea dezbaterii, amintind că a formulat inițial o cerere la data de 21.01.2014, în speță fiind vorba de formularea la acea dată a cererii de chemare în judecată.

S-a mai reținut că dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Sibiu a fost soluționat în mod irevocabil la data de 18.09.2014, după cum rezultă din aplicația Ecris, de la această dată urmând a se calcula termenul de 1 an al perimării cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2014

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 248 și art. 250 C. proc. civ. instanța a reținut că, în speță, cursul perimării a fost suspendat numai atâta timp cât a durat soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Sibiu, respectiv până la 18.09.2014, când a fost pronunțată Decizia nr. 525/2014 a Tribunalului Sibiu și că, după această dată, a început să curgă termenul de perimare întrucât, după acest moment, oricare din părțile dosarului nr. x/2014 puteau solicita repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății, iar față de lipsa unei dispoziții legale în acest sens, prezenta procedură nu trebuia îndeplinită din oficiu de către instanță.

Prin urmare, cum de la data de 18.09.2014 și până la 01.03.2016, când a fost formulată de către recurent cererea de repunere pe rol și continuarea judecății, a trecut mai mult de un an, fără ca în dosar să se mai îndeplinească vreun act de procedură din care să rezulte intenția părților de a continua judecata, Tribunalul a apreciat că în mod corect a constatat prima instanță că a intervenit perimarea acțiunii, fără a se mai putea pune în discuție probatoriul și temeinicia pretențiilor, cum s-a solicitat inclusiv prin cererea de recurs.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 215/2016 din 29.06.2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A., reținând, în esență, în aplicarea art. 299 alin. (1) C. proc. civ., că hotărârile irevocabile, pronunțate de o instanță de recurs, nu mai pot face obiectul altui recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs dl. A., indicând ca temei de drept art. 4 C. proc. civ.. În cuprinsul cererii de recurs, a prezentat parcursul procesual al cauzei și a arătat, în esență, că formulează prezenta cale de atac pentru a se aprecia consecințele legale.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., art. 299 alin. (1) din același cod coroborate cu art. 129 din Constituție, constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum și cele date în apel.

Prin urmare, potrivit legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri date în recurs și aceasta, deoarece conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Astfel, decizia nr. 215/2016 din 29 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 110/2016, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2014, nu este o hotărâre susceptibilă de recurs, pentru că ar însemna să se exercite recurs la recurs ceea ce nu este permis, în raport de dispozițiile art. 299 alin. (1) și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. care reglementează condițiile exercitării acestei căi de atac.

Ca urmare, întrucât decizia recurată este o hotărâre irevocabilă, în raport de dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte având în vedere și dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 129 din Constituție constată că recursul formulat de recurentul A. este inadmisibil

În consecință, în raport de prevederile legale anterior evocate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 215/2016 din 29.06.2016, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 215/2016 din 29.06.2016, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.