ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 506/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 506/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. x/2015 la data de 19 ianuarie 2015, contestatorul A. a formulat contestație la executare în dosarul nr. x/2014/203020024987696, în dosarul nr. x/2003.12.2014 și împotriva oricărui act de executare silită ce s-a efectuat de către conducătorul organului de executare, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA prin ADMNISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE HUNEDOARA.
Prin sentința civilă nr. 1223/2015, pronunțată de Judecătoria Deva, secția Civiă la 30 aprilie 2015, a fost anulată ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE HUNEDOARA; totodată s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, în raport cu art. 115 din Constituția României.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul A..
Prin decizia civilă nr. 990/A/2015 din 09 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul A., împotriva sentinței civile nr. 1223/2015.
Recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 990/A/2015 din data de 09 octombrie 2015 a fost soluționat prin decizia civilă nr. 56/2016 din 03 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în sensul anulării acestuia ca netimbrat.
Împotriva deciziei civile nr. 56/2016 din 03 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, contestatorul A. a formulat recurs.
A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 25 ianuarie 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Recurentul a depus punct de vedere cu privire la raport, considerând că recursul este admisibil.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prealabil, se impune a se sublinia că, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (2) din noul C. proc. civ., în cazul în care au fost invocate mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare a acestora, în funcție de efectele pe care acestea le produc.
Raportat la faptul că în speța dedusă judecății suntem în prezența unui recurs exercitat împotriva unei decizii pronunțate în recurs, ceea ce contravine dispozițiilor procedurale, excepția inadmisibilității recursului va fi analizată prioritar față de excepția netimbrării.
Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 56/2016 din 03 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, ca instanță de recurs.
Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.
Înalta Curte reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."
Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 56/2016 din 3 martie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, ca inadmisibil.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2017.