ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2507/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 389 din 15

decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Arad a fost condamnat inculpatul S.N.

la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, urmare a

înlăturării din încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu a alineatului

2 lit. a).

Totodată, s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară și a interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

A fost menținută și prelungită

măsura arestării preventive și s-a dedus perioada executată începând cu data de

1 aprilie 2003 la zi.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În cursul lunii martie 2003,

inculpatul a luat legătura, prin intermediul martorului T.S., cu patroana

firmei de impresariat artistic I. SRL București, pe care de altfel o știa din

vedere de la Complexul Bradul din Covasna unde cei doi erau implicați în activități

artistice.

Potrivit înțelegerii, inculpatul s-a

deplasat la sediul firmei din București însoțit de încă un bărbat, pe nume A.,

unde a vizionat un program în vederea selectării unor fete ce urmau să plece în

Italia pentru a lucra ca dansatoare în barul unui prieten.

În urma vizionării au fost selectate

V.N. și A.A., acestea fiind convinse să lucreze în Italia ca dansatoare cu

contract de muncă.

Cele două fete au plecat de la

sediul firmei spre Brașov, cu autoturismul condus de numitul A., iar pe drum

inculpatul le-a comunicat că de fapt vor merge în Spania unde vor practica

prostituția pentru el, iar câștigurile obținute vor fi împărțite.

După ce le-a lăsat pe fete o noapte

în domiciliul lui din localitatea Prijmer, luându-le telefoanele mobile și pașapoartele,

inculpatul le-a transportat în Câmpulung Muscel la domiciliul martorei R.S.,

căreia i-a lăsat suma de 1.600 Euro pentru cheltuieli, spunându-i că fetele vor

ajunge în Spania pentru prostituție.

A doua zi, cele două fete au plecat

însoțite de R.S. cu o mașină condusă de C.I., persoană care a mai transportat-o

pe martoră, în autoturism aflându-se și M.N. care dorea la rându-i să ajungă în

Spania pentru a lucra.

Inculpatul le-a insuflat celor două

fete o stare de temere, amenințându-le că dacă vor încerca să facă ceva pentru

a nu ajunge în Spania le va găsi cu „șmecherii lui și o vor păți”. Totodată,

inculpatul le-a sugerat ce să vorbească cu G.M. pentru a nu da de bănuit că

scopul șederii în Spania va fi altul decât cel convenit.

Ajunși cu autoturismul în P.T.F.

Turnu, județul Arad, la data de 26 martie 2003, călătoria acestora s-a

întrerupt fiind declanșate cercetări penale, iar la data de 30 martie 2003

inculpatul a fost preluat de organele de poliție române.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza procesului verbal de constatare, procesului verbal de

percheziție corporală, listei persoanelor verificate la ieșirea din România,

depozițiile martorilor A.A., V.N., R.S., Z.F., G.M., C.R., T.V., B.M. și C.C.,

probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 53 A din 12 februarie 2004, a respins apelurile formulate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul S.N.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul,

recurenții reluând motivele de apel invocate.

Astfel, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara a invocat următoarele motive de recurs:

1) Hotărârea atacată este nelegală,

întrucât instanța de apel a făcut o greșită încadrare juridică a faptei de

trafic de persoane în prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

înlăturând alin. 2 lit. a) reținut în rechizitoriu.

2) În mod neîntemeiat s-a apreciat

că inculpatul este reabilitat pentru condamnările anterioare, el fiind

recidivist în condițiile art. 37 lit. b) C. pen.

3) Pedeapsa aplicată pentru fapta

comisă de inculpat este prea blândă raportată la criteriile de individualizare

a pedepsei.

Inculpatul a criticat aceeași

hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că la data opririi

călătoriei în vama Turnu, el se afla în Turcia, iar în subsidiar a solicitat

reducerea pedepsei.

Cu privire la recursul declarat de

inculpat:

Instanțele de fond și de apel au

reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, vinovăție ce

rezultă din toate probele administrate în cauză.

Este adevărat că

inculpatul nu a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată

însă martorii audiați confirmă implicarea inculpatului în traficul de persoane.

Astfel, martorele A.A. și V.N.

menționează constant în declarațiile date că inculpatul le-a contactat, le-a

organizat transportul și le-a comunicat în ultimul moment că în realitate,

odată ajunse în Spania, vor practica prostituția. Mai mult, martorele au indicat

și reprodus amenințările la care au fost supuse de inculpat pentru a nu încerca

să refuze deplasarea.

Depozițiile acestor martore se

coroborează cu declarațiile martorilor G.M. și R.S., C.C., B.M. și C.R. care au

relatat modul în care au intrat în legătură cu inculpatul, discuțiile purtate,

scopul deplasării în Spania, drumul parcurs și locurile unde s-au oprit.

Faptul că inculpatul nu a fost

prezent efectiv împreună cu cele două fete în momentul în care acestea au fost

oprite în P.C.F. Turnu, fiind plecat în Turcia, nu are nici o relevanță sub

aspectul existenței infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, atâta

vreme cât el a fost acela care s-a ocupat de recrutarea fetelor în condițiile

descrise, tot el a organizat și plătit cheltuielile pentru cazarea și

transportul fetelor și le-a comunicat activitățile reale pe care le vor

desfășura în Spania.

În consecință, faptele inculpatului

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane,

prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 atâta vreme cât

recrutarea celor două fete, în vederea practicării prostituției s-a făcut prin

înșelăciune și constrângere verbală, motiv pentru care prima critică formulată

de inculpat nu poate fi primită.

Cu privire la individualizarea pedepsei,

aspect criticat atât de inculpat, cât și de parchet, Curtea constată că au fost

respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de

pericolul social concret al faptei comise, cât și de datele ce caracterizează

persoana făptuitorului.

Pericolul social al faptei este

determinat de modalitatea în care infracțiunea a fost săvârșită și mai ales de

consecințele acesteia.

În ceea ce privește persoana

inculpatului, din probele aflate la dosar rezultă că acesta s-a situat pe o

poziție de nesinceritate atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de

cercetare judecătorească încercând să inducă în eroare și instanța. Pe de altă

parte este de relevat că inculpatul a comis anterior alte infracțiuni fiind

condamnat începând cu anul 1989 la diferite pedepse privative de libertate

pentru infracțiuni de furt calificat și pentru o infracțiune la legea

circulației. Raportat la aceste elemente de circumstanțiere, pedeapsa aplicată

a fost bine dozată, nefiind necesară o nouă reindividualizare.

Cu privire la recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Susținerea parchetului, în sensul că

încadrarea juridică a faptei comise de inculpat trebuie să cuprindă alin. (2)

lit. a), alături de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, având în vedere

că la realizarea laturii obiective reținută în sarcina inculpatului au

participat mai multe persoane, care au înlesnit recrutarea, transportarea și

transferul celor două fete, nu este întemeiată.

Din declarațiile martorilor audiați,

în special din depozițiile martorelor A.A. și V.N., rezultă că doar inculpatul

s-a ocupat de recrutarea fetelor în vederea practicării prostituției și tot el

le-a insuflat acestora o stare de teamă prin amenințări, alte persoane, în

principal șoferul cu numele A., nefiind implicate în activitatea inculpatului.

De altfel, cele două martore principale nu au menționat numele altor persoane

care să fi exercitat presiuni asupra lor, ori alte forme de fraudă sau

înșelăciune.

În aceste condiții, corect s-a

reținut că doar inculpatul a exercitat acțiuni ce realizează conținutul

infracțiunii de trafic de persoane, iar activitatea altor persoane,

tangențială, incidentală, nu poate conține elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de persoane în varianta săvârșirii de două sau mai multe

persoane împreună.

Dacă sub aspectele analizate mai

sus, hotărârile pronunțate sunt temeinice și legale, ele sunt greșite cu

privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Din fișa de cazier judiciar rezultă

că inculpatul a fost condamnat anterior, printre altele, și la o pedeapsă de 2

ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin

sentința penală nr. 2632 din 8 octombrie 1996 a Judecătoriei Brașov, pedeapsă

din a cărei executare s-a liberat la data de 5 martie 1997, rămânând un rest de

9 luni și 16 zile.

Termenul de reabilitare a fost

întrerupt ca urmare a săvârșirii de către inculpat (după liberarea

condiționată) a unei alte infracțiuni, cea prevăzută de art. 36 din Decretul

nr. 328/1966, pentru care a fost condamnat la o amendă penală în cuantum de

500.000 lei, prin sentința penală nr. 2846 din 13 noiembrie 1998.

Or, potrivit art. 137 C. pen.,

reabilitarea operează dacă nu a survenit o nouă condamnare în intervalul

prevăzut de art. 135 din același cod.

Condamnarea inculpatului pentru săvârșirea unei

infracțiuni la legea circulației a întrerupt termenul de reabilitate, neavând

relevanță că fapta întreruptivă nu atrage recidiva sau că este susceptibilă de

reabilitarea de drept câtă vreme nu s-a împlinit termenul de reabilitare

judecătorească pentru infracțiunea săvârșită anterior.

În această situație pentru

condamnarea de 2 ani și 2 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.

2632 din 8 octombrie 1996 a Judecătoriei Brașov curge un nou termen de

reabilitare care se socotește de la data executării ultimei pedepse, în speță,

a amenzii penale.

Ca atare, inculpatul a comis

infracțiunea de trafic de persoane în condițiile recidivei postexecutorii,

motiv pentru care recursul declarat de parchet va fi admis sub acest aspect.

Se vor casa hotărârile pronunțate

numai cu privire la omisiunea aplicării art. 37 lit. b) C. pen., text ce se va

aplica alături de infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

vor fi menținute și se va computa perioada arestării preventive.

Se va face aplicarea art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr.

53/ A din 12 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul

S.N.

Casează decizia penală atacată,

precum și sentința penală nr. 389 din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Arad,

numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Aplică prevederile art. 37 lit. b)

C. pen., pe lângă infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, pentru care a fost condamnat.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Compută prevenția de la 1 aprilie

2003 la 7 mai 2004.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.N. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă inculpatul la plata sumei de

1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

mai 2004.