ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4818/2006

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 1 noiembrie 2002

la Tribunalul Botoșani sub nr. 6555/C/2003, reclamanții O.M. și S.Z.M., prin

mandatar avocat L.P. au chemat în judecată, în calitate de pârâți, Primăria

municipiului Botoșani prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, solicitând obligarea acestora să le restituie imobilul compus din două

corpuri de clădire și teren situat în Botoșani, sau, în cazul în care nu mai

este posibil, să fie despăgubiți în echivalent cu titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Tribunalul Botoșani, secția civilă, prin sentința nr. 360

din 29 aprilie 2004 a admis acțiunea formulată de reclamanții O.M. și S.Z.M.,

prin mandatar avocat L.P. în contradictoriu cu Primăria municipiului Botoșani

prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în temeiul Legii

nr. 10/2001 și în consecință a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice să plătească despăgubiri reparatorii prin echivalent reclamanților

constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare în valoare de 236.505.000 lei reprezentând

contravaloarea imobilelor, casă și teren, preluate de stat abuziv, conform expertizei

efectuate de expert M.I. A respins acțiunea față de Municipiul Botoșani prin

Primar.

Apelul declarat de D.G.F.P. Botoșani în numele

Ministerului Finanțelor Publice a fost respins ca tardiv de Curtea de Apel

Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 2507 din 28 septembrie 2004.

Instanța de apel a motivat că sentința nr. 360 din 29

aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Botoșani a fost comunicată pârâtului la

data de 21 mai 2004 conform dovezii de primire și procesului verbal de predare

de la fila 126 din dosarul de fond iar apelul a fost declarat la data de 11

iunie 2004, peste termenul legal de 15 zile prevăzut de lege.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs D.G.F.P.

Botoșani în numele Ministerului Finanțelor Publice.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat

că în mod nelegal decizia Curții de Apel Suceava a fost pronunțată în

contradictoriu numai cu D.G.F.P. Botoșani deoarece apelul nu a fost promovat în

numele acestei instituții, iar în teritoriu, respectiv la instanța de fond,

Tribunalul Botoșani și instanța de apel, Curtea de Apel Suceava, Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice este reprezentat de D.G.F.P. Botoșani pe

baza delegației și împuternicirii din partea ministerului.

Pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice a susținut că sentința i-a fost comunicată la

data de 27 mai 2004 când a și fost înregistrată la registratura generală sub

nr. 38734 iar ulterior a înaintat-o D.G.F.P. Botoșani împreună cu delegația și

împuternicirea pentru declararea apelului la 4 iunie 2004 și că termenul de

apel a fost calculat în raport cu data înscrisă pe ștampila registraturii

generale, respectiv 27 mai 2004, așa încât apelul înregistrat la data de 11

iunie 2004,a fost declarat în termenul prevăzut de lege. A mai susținut că singura

dată certă care trebuie luată în calcul la determinarea termenului pentru

promovarea apelului este cea de pe ștampila registraturii generale, respectiv

27 mai 2004 și a solicitat instanței în cazul în care va lua în considerare

data de 21 mai 2004 la calculul termenului în care a fost declarat apelul, să

constate că Ministerul Finanțelor Publice a fost împiedicat printr-o

împrejurare care a fost mai presus de voința sa de a îndeplini actul de

procedură în termen, împrejurare care exclude culpa atât a Ministerului

Finanțelor Publice cât și a D.G.F.P. Botoșani și să repună Ministerul

Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român în termenul de apel.

Recursul este

nefondat pentru considerentele care succed.

Cu privire la

critica conform căreia „în mod nelegal și netemeinic decizia Curții de Apel

Suceava este în contradictoriu numai cu D.G.F.P Botoșani deoarece apelul nu

este promovat în numele acestei instituții ”, este de reținut că chiar dacă

apelul a fost declarat de D.G.F.P. Botoșani în numele Ministerului Finanțelor

Publice iar Curtea de Apel Suceava a respins ca tardiv formulat apelul declarat

de D.G.F.P. Botoșani, omițând să menționeze „în numele Ministerului Finanțelor

Publice”, lipsa acestei mențiuni nu este de natură să aducă vreo atingere principiului

contradictorialității, cum eronat se susține. Această concluzie se impune cu

atât mai mult cu cât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice a mandatat D.G.F.P. Botoșani să exercite calea de

atac a apelului, să-l reprezinte în instanță și să întreprindă măsurile legale

ce se impun în cauză până la rămânerea hotărârii irevocabile, astfel cum de

altfel pârâtul însuși susține prin chiar motivele de recurs (la fila 7 din

dosarul nr. 20171/2004 al ÎCCJ fiind depuse în copie mandatul și delegația de

reprezentare nr. 38733 din 31 mai 2004 date de pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice D.G.F.P. Botoșani în acest sens).

Nici

susținerea pârâtului în sensul că data de 27 mai 2004 este singura dată certă

de la care începe să curgă termenul de apel nu este fondată.

Potrivit

art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Acest termen se calculează pe zile libere,

așa cum statuează art. 101 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că nu se ia în

calcul nici ziua în care el începe să curgă și nici ziua în care el se

împlinește. Dacă termenul se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când

serviciul este suspendat, el se va prelungi până la sfârșitul primei zile de

lucru următoare.

Termenul

începe să curgă, deci, de la data care rezultă din dovada de primire sau

procesul verbal întocmit de agentul procedural, fără posibilitatea completării

cu probe extrinseci, p

rocesul-verbal

întocmit în conformitate cu cerințele legii constituind un act oficial care

face dovadă, în privința constatărilor făcute personal de către agentul

procedural, până la înscrierea în fals, conform art. 100 alin. ultim C. proc.

civ.

În speță, din

verificarea actelor dosarului se constată că sentința civilă nr. 360 din 29

aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția civilă, în dosarul nr. 6555/C/2003

a fost comunicată pârâtului Ministerului Finanțelor Publice, cu respectarea

cerințelor legii, la data de 21 mai 2004, dată consemnată de agentul M.N. pe

„Dovada de primire și procesul verbal de predare” a sentinței, act procedural

pe care a fost aplicată de funcționara R.P. ștampila registraturii generale a

Ministerului Finanțelor Publice, fiind lipsită de relevanță și neconcludentă

mențiunea făcută de recurentul-pârât în propriile scripte referitoare la

primirea sentinței la o dată ulterioară, respectiv 27 mai 2004.

În aceste

condiții, termenul de apel a început să curgă de la data de 21 mai 2004,

împlinindu-se la 5 iunie 2004 care însă, fiind o zi de sâmbătă, s-a prelungit

până pe 7 iunie 2004.

Procedând la

calculul termenului de apel conform art. 101 C. proc. civ., reiese că 8 iunie 2004

era ultima zi în care apelul putea fi declarat în termenul prevăzut de art. 284

alin. (1) C. proc. civ.

Cum D.G.F.P. Botoșani

în numele Ministerului Finanțelor Publice a declarat apel la data de 11 iunie

2004, in mod legal Curtea de Apel Suceava l-a respins la tardiv.

Cu privire la cererea de repunere în

termenul de apel formulată de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice

odată cu motivele de recurs Curtea reține următoarele :

Conform art. 103 C. proc. civ., "Neexercitarea

oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în

termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau

când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința ei".

Prin urmare, articolul invocat prevede

sancțiunea procedurală a decăderii în cazul în care termenele prevăzute de lege

nu sunt respectate și chiar dacă nu operează cu noțiunea ca atare, cuprinde și

dispoziții referitoare la instituția repunerii în termen.

În cauza de față, pentru considerentele

arătate, este de necontestat faptul că apelul a fost declarat peste termenul

prevăzut de lege, atât timp cât sentința Tribunalului Botoșani a fost

comunicată pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la data de 21 mai 2004 iar

cererea de apel a fost depusă la data de 11 iunie 2004.

Înainte de a analiza susținerile invocate

de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în motivarea cererii de repunere în

termenul de apel, urmează a se stabili în ce măsură Curtea poate soluționa o

astfel de cerere.

Prin natura ei, cererea de repunere în

termen este un incident procedural, motiv pentru care asupra ei se poate

pronunța doar instanța competentă să soluționeze calea de atac ori să

îndeplinească un anumit act de procedură.

Acesta este motivul pentru care asupra

unei cereri de repunere în termenul de declarare a apelului nu se poate

pronunța decât instanța investită cu soluționarea apelului, chiar dacă, sub

sancțiunea nulității, cererea de apel se depune la instanța a cărei hotărâre

este atacată, în speță fiind de observat, de altfel, că cererea de apel din

data de 11 iunie 2004 nu cuprinde nici o referire la faptul că s-ar solicita

repunerea în termen deși, așa cum s-a menționat, era evident că fusese depusă

după termenul prevăzut de lege.

Pentru identitate de rațiune, Curtea

urmează a constata că este inadmisibilă cererea prin care pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice solicită repunerea în termenul de apel în cadrul unei

proceduri ce are ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei

hotărâri prin care apelul a fost respins ca tardiv.

A

vând în vedere temeiurile arătate, se constată că decizia atacată este

legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de D.G.F.P. Botoșani în numele Ministerului Finanțelor

Publice împotriva deciziei civile nr. 2507 din 28 septembrie 2004 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2006.