ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1479/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC G. SRL cu sediul în Bârlad, a

chemat în judecată pe pârâta SC U. SRL cu sediul în aceeași localitate

solicitând obligarea acesteia să o cuprindă în graficul de transport al

asociației „B.T.”, astfel cum a fost întocmit ca urmare a adjudecării

transportului public de călători și încheierii contractului de concesiune din 2006.

În urma conexării cu

alte acțiune, Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 2289 din 11 noiembrie

2006, a respins acțiunea, obligând pe reclamante la 2.500 lei cheltuieli de

judecată.

Instanța de fond a

reținut, în esență, că mai multe societăți comerciale, printre care și

reclamanta au constituit o asociație pentru prestarea activității de transport,

concesionarul SC U. SRL fiind semnatar al contractului cu Consiliul Local

Bârlad, care a impus mijloace de transport cu un număr de 14 scaune, condiție

pe care reclamanta nu a îndeplinit-o. Astfel, deținerea calității de membru al

asociației nu conferă reclamantei automat, dreptul de a fi inclusă în graficul

de transport dacă nu îndeplinea și condițiile specificate în caietul de

sarcini.

Curtea de apel Iași,

prin Decizia nr. 19 din 26 februarie 2007, a respins apelurile declarate de

reclamantă împotriva sentinței susmenționate și a încheierii din 10 iulie 2006

pronunțate de tribunal, considerând inadmisibilă cererea de modificare a

clauzelor caietului de sarcini, iar pe fond neîndeplinite de către apelantă a

condițiilor pentru a fi cuprinsă în graficul de transport.

Împotriva deciziei

astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 3, 7 și 8 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanțele au interpretat greșit actul dedus judecății în sensul că în

condițiile impuse de caietul de sarcini capacitatea autovehiculelor era de 14

locuri nu de 14+1, reținând eronat că mijloacele de transport ale reclamanților

nu îndeplinesc cerințele contractuale.

Mai susține recurenta

că au fost încălcate normele de competență iar instanța a fost alcătuită cu

încălcarea legii întrucât hotărârea instanței de fond putea fi atacată numai cu

recurs.

Recursul este

nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune:

Prin anexa 2 a

Caietului de sarcini întocmit în vederea încheierii contractului de concesiune

pentru adjudecarea transportului public de călători în orașul Bârlad s-a

prevăzut ca mijloacele de transport să aibă 14 locuri pentru călători. Interpretarea

pe care recurenta o face clauzei este greșită întrucât, astfel cum instanța de

apel a considerat, prin expresia 14 locuri pentru călători nu poate fi înțeles

și locul șoferului, care nu face parte din această categorie.

Așadar, condiția

impusă de concedentul liniilor de transport nefiind îndeplinită, reclamanta nu

poate beneficia de contractul de asociere încheiat. În acest sens, nu poate fi

considerată hotărârea nemotivată sau cuprinzând motive contradictorii sau

străine de natura pricinii. Cât timp nu îndeplinește condițiile pentru

efectuarea transportului public de călători, stabilite de consiliul local,

reclamanta, semnatară a unui contract de asociere cu mai multe părți, printre

care și pârâta, nu poate pretinde înscrierea sa în graficul de transport.

În privința

competenței de soluționare sau a alcătuirii instanței potrivit prevederilor

legale, este de menționat că prevederile art. 282

1

C. proc. civ.

sunt imperative, de strictă interpretare și nu exclud de la calea de atac a

apelului acțiunile în obligația de a face, ce constituie obiectul cererii de

chemare în judecată.

Astfel, calificând

judicios obiectul acțiunii, instanțele de fond au stabilit aplicarea normei

generale în materia căilor de atac, iar dispozițiile art. 282 C. proc. civ.

prevedeau că hotărârile date în primă instanță de tribunal, sunt supuse

apelului la curtea de apel.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 cpc, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca

nefondat recursul declarat împotriva deciziei 19 din 26 februarie 2007

pronunțată de Curtea de apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC G. SRL Bârlad împotriva Deciziei nr. 19 din 26

februarie 2007 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2008.