ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3404/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3404/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Iași, secția comercială, la data de 26 octombrie 2004,

reclamanta SC R. SA Iași a chemat în judecată pârâta SC C. SA Bârlad solicitând

obligarea acesteia la plata sumei de 3.031.376.250 lei cu titlu de pretenții și

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii nr.

1646 din 16 august 2004 în care pârâta avea calitatea de prestator iar

reclamanta de beneficiar. Prestatorul se obligă să factureze prestarea de

servicii în momentul încheierii contractului, beneficiara SC R. SA având

obligația de a emite bilete la ordin de aceeași valoare, cu titlu de garanție

conform art. 4 și urm. din contract. SC R. SA a plătit prin 6 bilete la ordin

de 500 milioane lei fiecare scadente începând cu data de 27 septembrie 2004. La

data de 4 septembrie 2004 reclamanta a reziliat conractul și a solicitat de la

pârâtă înapoierea biletului la ordin, dar pârâta a introdus la plată biletele

la 27 septembrie și 30 septembrie, alte două le-a girat către SC M. SRL care la

rândul ei le-a introdus spre decontare la 11 octombrie 2004 și 13 octombrie

2004, pârâta încălcând astfel art. 6 din contract, neexistând procese verbale

de recepție, sancțiunea prevăzută de părți fiind conform art. 8 din contract

obligația prestatorului de a plăti beneficiarului cu titlu de clauză penală o

sumă egală cu valoarea contractului.

Pârâta a formulat

întâmpinare invocând lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii deoarece

reclamanta interpretează incorect dispozițiile contractuale dorind de fapt să

se îmbogățească fără justă cauză.

La termenul de judecată din

8 martie 2005 pârâta SC C. SA a formulat cerere reconvențională solicitând

constatarea nulității absolute a contractului de prestări servicii, acesta

având o cauză ilicită. În realitate nu a existat nici o obligație a societății

pârâtă de a presta servicii în favoarea reclamantei ci s-a găsit doar o

modalitate de a se achita o sumă de bani către pârâtă pentru a renunța la

participarea la o licitație.

Tribunalul Iași, secția comercială,

prin sentința nr. 425/ E pronunțată la 24 iunie 2005, a respins acțiunea

formulată de reclamantă și cererea reconvențională formulată de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că este greșită susținerea reclamantei că a emis biletele

la ordin doar cu titlu de garanție, întrucât acest lucru nu rezultă din

contractul încheiat între părți și în plus biletul la ordin reprezintă un instrument

de plată și nu are caracterul unei garanții în sensul arătat de reclamantă.

Instanța de fond a mai

reținut că art. 11 din contract nu are puterea unui grad comisoriu fiind

formulat în mod abuziv penru societatea pârâtă.

În ce privește cererea reconvențională

susținerile pârâtei-reclamante privind cauza ilicită a contractului nu au fost

dovedite.

Împotriva sentinței

pronunțată de tribunal reclamanta SC R. SA Iași și pârâta SC C. SA Bârlad au

declarat apel.

Reclamanta prin motivele de

apel formulate a arătat că pârâta i-a adus grave prejudicii prin introducerea

biletelor la ordin spre decontare, creând un incident de plată înregistrat în

centrala incidentelor de plată, imaginea sa fiind vătămată în relațiile cu

partenerii de afaceri.

Mai susține apelanta că au

fost încălcate dispozițiile art. 969 C. civ., de către instanță, fiind vorba de

o convenție legal făcută între părți care are putere de lege, interpretarea

făcându-se după intenția comună a părților.

În apelul formulat de pârâta

SC C. SA Bârlad se susține că greșit s-a respins cererea reconvențională prin

care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de prestări

servicii în discuție pentru cauză ilicită.

Curtea de Apel Iași, secția comercială,

prin decizia nr. 8 din 31 ianuarie 2006, a respins apelurile formulate în cauză

de reclamantă și pârâtă.

Instanța de apel pentru a

hotărî astfel a reținut, în esență, că nu poate fi antrenată răspunderea

contractuală consemnată la art. 8 din același contract, întrucât nu există

culpă și nu s-a creat nici un prejudiciu, biletele la ordin fiind goale de

conținut au fost refuzate la plată.

În termen legal reclamanta

SC R. SA Iași a declarat recurs, motivat în drept în temeiul pct. 8 și 9 al art.

304 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs

recurenta arată că instanța a apreciat că orice clauză trecută în contract care

înfrânge legea nu poate fi executată în sensul preconizat în dauna societății

contractante și a considerat că rezilierea unilaterală a contractului de către

reclamantă constituie un abuz.

Motivat de acest aspect

instanța a considerat că răspunderea contractuală prevăzută de art. 8 din

contractul încheiat de părți, nu poate fi antrenată nefiind îndeplinite

condițiile privind culpa din moment ce nu există nici un prejudiciu, biletele

la ordin fiind refuzate la plată din lipsă de disponibil.

Recurenta arată că rezultă

din contract (art. 11) o clauză de reziliere unilaterală a acestuia, pe când art.

8 prevede o clauză penală care urmare a neexecutării contractului conform art. 6,

stabilește momentul plății pentru prestațiile efectuate.

Clauza penală prevăzută de art.

8 din contract are ca temei legal art. 1066 și urm.C. civ., caz în care nici o

parte nu trebuie să demonstreze prejudiciu cauzat, acesta fiind stabilit de

comun acord de părți. Nu există o legătură de cauzalitate între art. 11 și art.

8 deoarece îndeplinirea sau neîndeplinirea art. 8 nu este direct legată de

rezilierea prevăzută de art. 11.

Recurenta mai arată că

instanța omite să ia în calcul faptul că la data de 29 septembrie 2004 intimata

stornează facturile emise în baza contractului la solicitarea de reziliere a

contractului din 24 septembrie 2004 și totuși la 11 octombrie 2004 și 13

octombrie 2004 face plăți câtre o altă unitate, folosindu-se de biletele la

ordin emise de SC R. SA.

Mai susține recurenta că

legiuitorul definește clauza penală în art. 1066 și urm. C. civ., ca fiind o

acțiune sancționatoare pentru neexecutarea de către o parte a obligațiilor care

îi revin astfel că suma fixa ca și daunele interese nu trebuie dovedite.

Pentru motivele invocate

recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, modificarea

sentinței și pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la 3.031.376.250

lei cu titlu de clauză penală.

Recursul declarat de

reclamantă nu este fondat.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate instanța constată că hotărârea este

legală și că motivele invocate nu sunt motive de nelegalitate expres prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

Corect reține instanța de

apel că art. 11 din contractul părților nu are puterea unui grad comisoriu,

fiind formulat abuziv pentru intimata-pârâtă, că răspunderea contractuală

prevăzută la art. 8 nu poate fi antrenată nefiind îndeplinite condițiile

privind culpa contractuală atâta vreme cât nu există prejudiciu, biletele la

ordin fiind refuzate la plată din lipsă de disponibil.

În consecință, hotărârea

atacată este legală iar recursul declarat de reclamantă va fi respins, ca

nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC R. SA IAȘI, împotriva deciziei nr. 8 din 31 ianuarie 2006 a

Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2006.