ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3404/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția comercială, la data de 26 octombrie 2004, reclamanta SC R. SA Iași a chemat în judecată pârâta SC C. SA Bârlad solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3.031.376.250 lei cu titlu de pretenții și cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii nr. 1646 din 16 august 2004 în care pârâta avea calitatea de prestator iar reclamanta de beneficiar. Prestatorul se obligă să factureze prestarea de servicii în momentul încheierii contractului, beneficiara SC R. SA având obligația de a emite bilete la ordin de aceeași valoare, cu titlu de garanție conform art. 4 și urm. din contract.

SC R. SA a plătit prin 6 bilete la ordin de 500 milioane lei fiecare scadente începând cu data de 27 septembrie 2004. La data de 4 septembrie 2004 reclamanta a reziliat conractul și a solicitat de la pârâtă înapoierea biletului la ordin, dar pârâta a introdus la plată biletele la 27 septembrie și 30 septembrie, alte două le-a girat către SC M. SRL care la rândul ei le-a introdus spre decontare la 11 octombrie 2004 și 13 octombrie 2004, pârâta încălcând astfel art. 6 din contract, neexistând procese verbale de recepție, sancțiunea prevăzută de părți fiind conform art. 8 din contract obligația prestatorului de a plăti beneficiarului cu titlu de clauză penală o sumă egală cu valoarea contractului.

Pârâta a formulat întâmpinare invocând lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii deoarece reclamanta interpretează incorect dispozițiile contractuale dorind de fapt să se îmbogățească fără justă cauză. La termenul de judecată din 8 martie 2005 pârâta SC C. SA a formulat cerere reconvențională solicitând constatarea nulității absolute a contractului de prestări servicii, acesta având o cauză ilicită. În realitate nu a existat nici o obligație a societății pârâtă de a presta servicii în favoarea reclamantei ci s-a găsit doar o modalitate de a se achita o sumă de bani către pârâtă pentru a renunța la participarea la o licitație.

Tribunalul Iași, secția comercială, prin sentința nr. 425/ E pronunțată la 24 iunie 2005, a respins acțiunea formulată de reclamantă și cererea reconvențională formulată de pârâtă. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că este greșită susținerea reclamantei că a emis biletele la ordin doar cu titlu de garanție, întrucât acest lucru nu rezultă din contractul încheiat între părți și în plus biletul la ordin reprezintă un instrument de plată și nu are caracterul unei garanții în sensul arătat de reclamantă. Instanța de fond a mai reținut că art. 11 din contract nu are puterea unui grad comisoriu fiind formulat în mod abuziv penru societatea pârâtă. În ce privește cererea reconvențională susținerile pârâtei-reclamante privind cauza ilicită a contractului nu au fost dovedite.

Împotriva sentinței pronunțată de tribunal reclamanta SC R. SA Iași și pârâta SC C. SA Bârlad au declarat apel. Reclamanta prin motivele de apel formulate a arătat că pârâta i-a adus grave prejudicii prin introducerea biletelor la ordin spre decontare, creând un incident de plată înregistrat în centrala incidentelor de plată, imaginea sa fiind vătămată în relațiile cu partenerii de afaceri. Mai susține apelanta că au fost încălcate dispozițiile art. 969 C. civ., de către instanță, fiind vorba de o convenție legal făcută între părți care are putere de lege, interpretarea făcându-se după intenția comună a părților. În apelul formulat de pârâta SC C. SA Bârlad se susține că greșit s-a respins cererea reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de prestări servicii în discuție pentru cauză ilicită.

Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 8 din 31 ianuarie 2006, a respins apelurile formulate în cauză de reclamantă și pârâtă. Instanța de apel pentru a hotărî astfel a reținut, în esență, că nu poate fi antrenată răspunderea contractuală consemnată la art. 8 din același contract, întrucât nu există culpă și nu s-a creat nici un prejudiciu, biletele la ordin fiind goale de conținut au fost refuzate la plată. În termen legal reclamanta SC R. SA Iași a declarat recurs, motivat în drept în temeiul pct. 8 și 9 al art. 304 C. proc. civ. Prin motivele de recurs recurenta arată că instanța a apreciat că orice clauză trecută în contract care înfrânge legea nu poate fi executată în sensul preconizat în dauna societății contractante și a considerat că rezilierea unilaterală a contractului de către reclamantă constituie un abuz.

Motivat de acest aspect instanța a considerat că răspunderea contractuală prevăzută de art. 8 din contractul încheiat de părți, nu poate fi antrenată nefiind îndeplinite condițiile privind culpa din moment ce nu există nici un prejudiciu, biletele la ordin fiind refuzate la plată din lipsă de disponibil. Recurenta arată că rezultă din contract (art. 11) o clauză de reziliere unilaterală a acestuia, pe când art. 8 prevede o clauză penală care urmare a neexecutării contractului conform art. 6, stabilește momentul plății pentru prestațiile efectuate. Clauza penală prevăzută de art. 8 din contract are ca temei legal art. 1066 și urm.C. civ., caz în care nici o parte nu trebuie să demonstreze prejudiciu cauzat, acesta fiind stabilit de comun acord de părți.

Nu există o legătură de cauzalitate între art. 11 și art. 8 deoarece îndeplinirea sau neîndeplinirea art. 8 nu este direct legată de rezilierea prevăzută de art. 11. Recurenta mai arată că instanța omite să ia în calcul faptul că la data de 29 septembrie 2004 intimata stornează facturile emise în baza contractului la solicitarea de reziliere a contractului din 24 septembrie 2004 și totuși la 11 octombrie 2004 și 13 octombrie 2004 face plăți câtre o altă unitate, folosindu-se de biletele la ordin emise de SC R. SA. Mai susține recurenta că legiuitorul definește clauza penală în art. 1066 și urm. C. civ., ca fiind o acțiune sancționatoare pentru neexecutarea de către o parte a obligațiilor care îi revin astfel că suma fixa ca și daunele interese nu trebuie dovedite.

Pentru motivele invocate recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la 3.031.376.250 lei cu titlu de clauză penală. Recursul declarat de reclamantă nu este fondat. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate instanța constată că hotărârea este legală și că motivele invocate nu sunt motive de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Corect reține instanța de apel că art. 11 din contractul părților nu are puterea unui grad comisoriu, fiind formulat abuziv pentru intimata-pârâtă, că răspunderea contractuală prevăzută la art. 8 nu poate fi antrenată nefiind îndeplinite condițiile privind culpa contractuală atâta vreme cât nu există prejudiciu, biletele la ordin fiind refuzate la plată din lipsă de disponibil.

În consecință, hotărârea atacată este legală iar recursul declarat de reclamantă va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA IAȘI, împotriva deciziei nr. 8 din 31 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2006.