ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta F.M.C. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, obligarea pârâtei la emiterea deciziei de stabilire a

despăgubirilor pentru imobilul preluat în mod abuziv de către stat, prevăzută

de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin Sentința civilă

nr. 365 din 7 septembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta F.M.C. în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

în consecință a obligat pârâta la emiterea Deciziei reprezentând titlu de

despăgubire pe seama reclamantei în Dosarul nr. 28954/CC aferent Dispoziției

nr. 2216 din 5 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Timișoara și a

respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că jurisprudența CEDO, în privința

duratei unei proceduri a consacrat principiul conform căruia acest concept

cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei petiții legate de

exercițiul unui drept civil, iar aprecierea caracterului rezonabilului al

duratei procedurii trebuie realizat în fiecare caz în parte în funcție de

circumstanțele sale pentru a se asigura astfel un just echilibru între

exigențelor intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a

drepturilor fundamentale ale individului reflectate în structura art. 1 din Protocolul

1.

În cazul concret al

reclamantei, așa cum s-a arătat anterior autoritatea pârâtă nu a justificat în

nici un fel lipsa oricărui demers administrativ justificativ pe o perioadă de

aproximativ cinci ani perioadă ce depășește cu mult exigențele termenului

rezonabil consacrat de art. 6 din Convenție.

Curtea de Apel a mai

reținut că nu există nici un motiv pentru a nu se proceda la finalizarea etapei

de analiză a legalității respingerii cererii de restituire în natură cu atât

mai mult cu cât însăși pârâta recunoaște că etapa evaluării se va desfășura

într-o procedură accelerată, nefiind necesară numirea unui evaluator întrucât

sunt direct aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 1651/2008 a Comisiei Centrale,

cu raportare la Decizia ICCJ nr. 52/2007, astfel încât în prezent nu există

nici un motiv pentru care pârâta să nu procedeze la eliberarea către reclamantă

a deciziei reprezentând titlul de despăgubire ca și etapă finală în procedura

reglementată de Capitolul V Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În privința acțiunii

formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților s-a reținut că emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire ține de competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor care este obligată și la derularea procedurilor administrative

pentru acordarea despăgubirilor iar competențele Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților țin de emiterea titlurilor de conversie sau a

titlurilor de plată în conformitate cu art. 18 alin. (1) Cap. V Titlul VII din

Legea nr. 247/2005 și intervin abia după emiterea titlului de despăgubire,

astfel încât văzând obiectul acțiunii reclamantei prin care se tinde la

obținerea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, instanța de fond a

constatat că în speță Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

nu are calitate procesuală pasivă neavând atribuții în acest sens, astfel că

acțiunea reclamantei față de această pârâtă a fost respinsă pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor arată că a emis

Decizia nr. 1651 din 13 martie 2008, prin care a fost pusă în aplicare Decizia

nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile

Unite, publicată în M. Of., Partea I, nr. 140 din 22 februarie 2008 prin care

s-a stabilit că, în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin

echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre

judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubiri se va

emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta.

Astfel, Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

constatat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu

privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel

cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, referitoare la soluționarea

contestațiilor având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent,

contestații înregistrate pe rolul instanței de judecată înainte de intrarea în

vigoare a Legii nr. 247/2005 și a sesizat instanța supremă pentru a se pronunța

asupra modalității de interpretare a dispozițiilor neunitar interpretate, în

condițiile art. 329 C. proc. civ.

Punctul de vedere

neunitar viza modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor de către

instanțele învestite cu contestații împotriva unor dispoziții ale unităților

deținătoare în ceea ce privește modalitatea de acordare a despăgubirilor:

potrivit legii vechi sau sub imperiul noilor dispoziții în vigoare - Titlul VII

din Legea nr. 247/2005.

Soluționând recursul

în interesul legii, prin Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007, Înalta Curte de

Casație și Justiție - Secțiile Unite a statuat că prevederile cuprinse în art.

16 și următoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă

pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise

anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea

nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Prin urmare, în

temeiul celor statuate de Înalta Curtea de Casație și Justiție - Secțiile

Unite, prin decizia amintită, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

a emis Decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 prin care a stabilit ca, în situația

în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr.

10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și

irevocabilă, titlul de despăgubiri se va emite în baza respectivei hotărâri, în

cuantumul prevăzut de către aceasta.

Prin urmare, Comisia

Centrală, după publicarea în M. Of. al României a Deciziei nr. 52 din 4 iunie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost nevoită să emită Decizia

nr. 1651/2008, care corespunde celor statuate de instanța supremă în dispozitivul

hotărârii.

În cauza supusă

judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în

ceea ce privește dosarele privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea

reclamanților, în sensul ca dosarul aferent Dispoziției nr. 2216 din 5 septembrie

2006, a fost transmis de Primăria Municipiului Timișoara, în calitate de

entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub

nr. 28954/CC.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de

recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în

acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la

nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alin. (3) al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Legiuitorul a

menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului

de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art.

16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de

evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alin. (8) se arată

că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a

titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care

urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de

despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor

consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se

soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate

abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate

prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este

principiul celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil

impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,

atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de

normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea

proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea

termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,

astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de

diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate

criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata

excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei

trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât

să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin

conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a

titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 365 din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM